BIEDERMANN ȘI INCENDIATORII


Când:
21 Februarie 19:00 20:30
Bilete:
15 lei; redus 10 lei
Gazdă:

Bulevardul Corneliu Coposu, Sibiu, Romania

Despre

Spectacol de Max Frisch

REGIA: Gavriil Pinte
SCENOGRAFIA: Roxana Ionescu
TRADUCEREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ: Paul B. Marian și Suzi Hirsch
ANTRENAMENT VOCAL: Almuth Hattwich
ÎN DISTRIBUȚIE: Anca Cipariu, Alexandra Murăruș, Renate Müller-Nica, Fabiola Petri, Cristina Blaga, Denisa Lupu, Daniel Bucher, Cătălin Neghina, Lucian Pană, Daniel Plier, Valentin Späth, Liviu Vlad, Viorel Rață, Alexandru Malaicu

Sunt piese de teatru care devin uneori mai „de actualitate” decât atunci când au fost scrise. Poate că e meritul dramaturgilor cu pricina (că au lăsat piesele deschise spre evenimente ulterioare), dar sigur e și vina istoriei. BIEDERMANN ȘI INCENDIATORII este una dintre aceste piese.
Atentatele extremismului (oare ce tribunal judecă aceste crime împotriva umanității???) au făcut din textul lui Max Frisch o piesă de o actualitate acută. Mărturisesc că nu mă interesează, ca regizor, actualitatea imediată, cred mai degrabă în spectacolele care se raportează la o actualitate continuă.
Și nu mă interesează actualitatea imediată fiindcă teatrul n-a rezolvat niciodată și nicăieri probleme sociale sau politice (asta se știe!, activiștii de stânga sau de dreapta nu au cum să se prefacă, n-au cum să ne convingă de contrariu nici dacă organizează 7 mese rotunde, 8 pătrate și 13 festivaluri inteligente despre subiectele la modă, cele care se poartă în sezonul vară-toamnă sau tendințe pentru iarnă-primăvară). Cred că teatrul lucrează spre alte zone. În cazul nostru, dacă extremiștii , de care e vorba-n spectacol , vin la teatru (Doamne – ferește!), vin cu alte scopuri decât să se îndrepte. Crede cineva că vine la teatru vreun extremist, vede spectacolul și, drept consecință, lasă atentatele? Hai să fim serioși (în sensul în care zice Radu Cosașu că viața nu trebuie luată în tragic, ci în serios!).

Spectacolul încearcă să fie o radiografie a „dialogului” dintre extremism, ca fapt inuman, criminal pe de-o parte și tolerarea inumanului, ca fapt la fel de criminal pe de altă parte. Răul și compromisurile de acceptare ale răului. Atentatele criminale și ipocrizia (inclusiv a „corectitudinii politice”) care le acceptă. Extremismul și lașitatea. Extremismul și prostia (în ordine spirituală prostia e un păcat). Culpa ipocriziei, a lașității complice și a prostiei descurcărețe, consecințele lor… fizice și spirituale.
Gavriil Pinte