Framantarile unui pisoi salvat- Lansare de carte - Sibiu


Când:
20 Februarie 18:30 22:30
Gazdă:

Piața Mică 4, Sibiu, România
Organizator:

Despre

"Frământările unui pisoi salvat" este o carte cu două chipuri: pentru copii e o istorie cu pisici, plină de tâlcuri, iar pentru adulți, povestea unor îndoieli și căutări personale.

Bumbi, un pisoi negru, este aruncat în albia pârâului Valea Albă din Bușteni. După trei zile de plâns speriat, părinții mei, care locuiesc în apropiere, reușesc să-l prindă. Îl aduc acasă, unde mai au 2 motani-frați: Ilie și Grigore. Ei fuseseră salvați în urmă cu 3 ani, când mama lor îi părăsise la câteva zile după ce-i fătase. Ilie și Grigore îi devin familia pe care n-a avut-o.

Numele personajului este inspirat de bumbii canapelelor de piele sau ai plăpumilor vechi, pentru că ochii lui mari, galbeni și rotunzi așa par în contrast cu blana tăciune. Bumbi este marcat de abandon, dar și de culoarea sa. Îl aude pe omul care l-a părăsit că nu-l poate lua la copii pentru că "este negru și le-ar băga ghinionul în casă". De aceea trăiește cu convingerea că este urât, motiv pentru care nu-l va dori nimeni și va fi părăsit mereu. Cum este diferit de celelalte pisici din cartier, nu poate să omoare și mănâncă doar boabe, cum nu și-a cunoscut nici părinții, el se îndoiește că ar fi pisică.
Cei doi frați îl adoptă și învață pisicisme, încearcă să-i insufle mai multă încredere. Însă propunerea de a merge la școală și a cunoaște alți pisoi, îl sperie și mai tare, astfel că într-o noapte fuge de acasă. Trece apa cu ajutorul unor veverițe și ajunge în pădure, unde speră să ducă altă viață și să găsească răspunsuri la frământările sale. Experiența trăită aici îi va dezvălui o realitate și o lume mult mai mari dincolo de gardul curții și îi va marca existența.

"Frământările unui pisoi salvat" este o carte despre temeri, neîncrederi, despre diferitul din noi și acceptarea lui. Povestea este însă și un semnal tras oamenilor în relația cu animalele. Chiar dacă au limbaj diferit, ele înțeleg, simt și știu. Avem toate motivele să le considerăm ființe cu nevoi și dorințe proprii și nu niște accesorii însuflețite. Chiar dacă au un limbaj diferit, ele înțeleg, simt și știu. Sunt ființe cu nevoi și dorințe proprii, nu niște accesorii însuflețite, iar viața lor este în răspunderea noastră.

Și nu în ultimul rând, "Frământările unui pisoi salvat" este o carte-metaforă. Realitatea îmbrăcată în simboluri, este mai ușor de spus și acceptat. Eu am ales să mă ascund într-un pisoi, în a cărui blană am pus temeri și îndoieli personale.