Waves of the Sublime


Data și ora:
Gazdă:

Piața Mare, Sibiu, Romania

Despre

Papagalii fac parte de mii de ani din cultura umană, impresionând nu numai prin frumusețea penajului lor viu colorat, ci și prin capacitatea lor de imitare și învățare, de interacțiune cu omul. Acesta a contribuit, de sute de ani, la o largă răspândire a papagalilor în afara ariei lor naturale de distribuție, ca animale de companie, în ciuda mortalității destul de ridicate la vârstă adultă a acestora, în situația în care sunt lipsiți de condiții de viață adecvate și mai ales de socializare cu alte păsări sau cu oamenii. De-a lungul celor aproape 600 de ani în care dezvoltarea navigației maritime a determinat lărgirea orizonturilor geografice ale europenilor și, odată cu aceasta, intensificarea comerțului mondial și a exploatării resurselor lumii coloniale, comerțul cu papagali sălbatici a dus la dispariția unor specii sau la reducerea populațiilor lor sălbatice, generând în ultimele decenii măsuri legislative de protecție, nu numai prin instituirea de arii naturale protejare, ci și prin limitarea sau chiar interzicerea comerțului cu papagali sălbatici, din ce în ce mai eficiente, odată cu conștientizarea importanței lor atât de către autorități, de către comercianți, cât și de către iubitorii de păsări exotice. A crescut, ca urmare, interesul pentru comerțul cu papagali rezultați din crescătorii specializate, dar și pentru cercetarea comportamentului acestor păsări cu un înalt grad de inteligență (comparabil cu al unui copil de 3 ani sau cu acela al primatelor mari) și a interacțiunii lor cu oamenii și cu diferite specii de animale de companie. Cunoașterea comportamentului papagalilor este importantă nu numai din rațiuni de conservare, pentru asigurarea reproducerii în captivitate, ci și pentru reducerea mortalității datorate impactului emoțional produs de neglijarea nevoilor de socializare a acestor păsări.
Sensibil nu numai la frumusețea acestor păsări exotice și la experiența interacțiunii sale apropiate cu acestea, în cursul unui studiu întreprins la o crescătorie specializată, în Gent și în Franța, dar și la aspectele ecologice și etice ale impactului intervenției umane în existența și perpetuarea speciilor de papagali, artistul sibian Alexandru Cînean propune o expoziție de pictură inspirate de observarea a 6 specii de papagali, originare din America de Sud (Ara ararauna, Ara chloropterus, Anodorhynchus hyacinthus), Australia (Calyptorhynchus banksii), Oceania (Probosciger aterrimus) și Africa (Psittacus erithacus), toate mult apreciate ca animale de companie și comercializate, în general, la prețuri destul de ridicate. Deși toate aceste specii sunt afectate de impactul omului asupra habitatului lor natural și de comerțul cu papagali sălbatici, motiv pentru care studierea comportamentului lor în mediul natural și în captivitate și acoperirea necesităților pieței animalelor de companie prin exemplare provenite din avicultură este esențială, două dintre acestea (care au reținut de altfel cu deosebire atenția artistului) sunt într-o situație critică: Ara hyachinthus este vulnerabilă în ariile naturale de distribuție, în ciuda unor efective mari existente în captivitate și a măsurilor de protecție a habitatului său, iar Psittacus erithacus, o specie renumită pentru capacitatea sa de imitare a vorbirii, este chiar amenințată, ca urmare a rapidului declin al efectivelor sale naturale, cauzată nu numai de afectarea habitatului, ci și de comerțul cu păsări sălbatice, care afectează cca. 20 % din sporul natural al speciei și prin rata mare a mortalității în timpul transportului, care se ridică la 66 %, datorită sensibilității deosebit de ridicate la stress. Specia Calyptorhynchus banksii, cu o populație numeroasă în mediul natural și mai puțin afectată de impactul omului asupra acestuia, s-a dovedit ca fiind și cea mai adaptabilă în avicultură.
Artistul dovedește o deosebită fidelitate în redarea detaliilor anatomice și a mișcării păsărilor, formate pe baza observației directe, însoțită evident de laborioase exerciții de desen și studii de compoziție, ci și printr-un studiu atent al documentării fotografice, care surprinde nu numai păsările, ci și interacțiunea lor cu păsări din alte specii și cu omul și permite, de asemenea, studierea efectelor cromatice ale penajului în diferite condiții de ecleraj. În egală măsură însă, datorită observației atente și explicațiilor primite de la crescător, pictorul este și un bun cunoscător al comportamentului papagalilor. Conștient de importanța socializării pentru sănătatea și bunăstarea papagalilor, dar interesat și de redarea lor cât mai precisă, el preferă reprezentarealor în stoluri, în compoziții atent structurate, recurgând uneori și la modelul spiralei lui Fibonacci. Pronunțatul dinamism conferit compoziției de aparenta deplasare haotică a păsărilor este o soluție care accentuează realismul redării zborului în stol, care implică adecvarea eforturilor păsărilor la direcția și forța curenților de aer, oferindu-le și mai multă protecție împotriva prădătorilor. Parțiala disoluție a formelor prin alăturarea la foarte mică distanță sau chiar prin suprapunerea parțială a corpurilor păsărilor aflate în zbor îi permite totodată pictorului o mai bună valorificare a efectelor de lumină și a varietății cromatice a penajului, generate de fapt de efectele vizuale datorate incidenței sub diferite unghiuri a razelor de lumină asupra suprafeței penelor papagalilor, în componența cărora se găsește un pigment specific acestor păsări, psittacofulvina, inegal răspândit atât în structura individuală a penelor, cât și la nivelul diferitelor zone ale penajului. Prin această transcedere a formei, efectele cromatice și de lumină, combinate, determină o deplasare dinspre natural spre abstract, dinspre material spre imaterial, o detașare care îndeamnă la o meditație asupra schimbării, asupra efemerității, asupra frumuseții și fragilității naturii, asupra vanității și riscului distructiv al rapacității și nechibzuinței umane. Fondul alb, care evidențiază eleganța contururilor și accentuează frumusețea și bogăția cromatică a penajului, favorizând totodată concentrarea contemplativă a privitorului, prin evitarea distorsionării atenției sale prin elementele de stafaj, specifică ilustrației zoologice pozitiviste, sporește de altfel gradul de conceptualizare al compoziției, prin renunțarea la redarea unor alte animale sau a unor elemente ale peisajului, întâlnite la adepții redării naturalist-artistice în ilustrația zoologică a sec. XVIII-XIX, influențați de tradiția compozițiilor animaliere din sec. XVII și adesea interesați în special de semnificațiile lor simbolice, accesibile prin intermediul literaturii emblematice. Interiorizarea contactului cu opera de artă este augmentată de folosirea unor rame simple, albe, aflate în raport negativ cu câmpul pictural, pe care astfel îl scot mai pregnant în evidență.