Marius Turdeanu: Apoi se face liniște. Totală. Și atunci zâmbesc...


Îmi amintesc  primul rol principal al lui Marius Turdeanu pe scena Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu― rolul lui Ian, din „Breaking the waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess” (regia Radu Alexandru-Nica, 2009). M-a impresionat atunci forța personajul său, acea forță capabilă să o determine pe soția lui, Bess, să compenseze deficitul ei de inteligență printr-un surplus de credință și de dragoste. Se vede cu ochiul liber că Marius Turdeanu investește o enormă pasiune în teatru și cu aceeași pasiune vorbește despre acesta. E o energie pe care nu poți să nu o simți, fie că te afli în postura de spectator sau de interlocutor.

Absolvent al Universității de Arte din Târgu Mureş, Marius Turdeanu a interpretat roluri în filme regizate de Bogdan Bărbulescu („Câmpul de luptă”, 2006), Cristi Puiu („Aurora”, 2010), Nicolae Mărgineanu („Poarta albă”, 2013) și în spectacole de teatru puse în scenă la Arad (Teatrul de Stat „Ioan Slavici”), la Târgu-Mureș (Centrul Multimedia Teatru 74, Teatrul Ariel, Teatrul Național) și la Sibiu, unde este din anul 2009 angajat al Teatrului Național „Radu Stanca”. În decursul celor opt ani de prezență pe scena sibiană, a prezentat publicului roluri dificile și provocatoare în numeroase spectacole, printre care „Breaking the waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess” (regia: Radu-Alexandru Nica), „D’ale carnavalului”, (regia Silviu Purcărete), „Platonov” (regia: Alexandru Dabija), „Marat/Sade (regia: Charles Muller), „Ispita Cioran” (regia: Gavriil Pinte), „Maestrul şi Margareta” (regia: Zoltán Balázs), ultimele două menționate, aducându-i câte o nominalizare la Premiile UNITER în anul 2012, respectiv 2014, pentru cel mai bun actor într-un rol principal.

De ce ai ales actoria? Te visai pe scenă când erai copil?

Marius Turdeanu: Am avut o copilărie minunată. Le-o doresc tuturor. Abia așteptam dimineața să ies din casă, să fac toate trăznăile și să uit să vin acasă la prânz. Părinții m-au făcut obraznic de repede și în inconștiența lor ― și asta o spun cu mare drag― mi-au dat toată libertatea. Multe lucruri s-au sedimentat frumos în mine. Îmi amintesc poveștile bunicii, în care eu eram eroul principal: „Marius a venit, l-a prins de coadă pe lup și l-a aruncat în copac”, sau cine știe ce altceva mai făcea Marius. Apoi a venit școala. Nici nu-mi plăcea, nici nu mă încurca prea tare, în schimb, m-am pierdut total când m-am îndrăgostit prima dată. E foarte intensă, aparte și contradictorie povestea asta cu prima iubire…și ca să nu mă pierd acum în subiectul ăsta, pot să zic că bunica și prima fată care mi-a zâmbit mai altfel m-au împins spre teatru. Da, cred că se poate spune așa. Fiindcă sentimentul ăsta nou îmi cerea să mă exprim, dar și să mă explic pe mine. Și cum nu eram singurul din lume căruia i s-a întâmplat catastrofa asta, am început să citesc. De multe ori mă regăseam în gândurile altora. Habar n-aveam că îndeletnicirea asta se va lipi de mine. Și cred că am ajuns să îți răspund… Uite așa, puțin mai târziu, am ales actoria, teatrul. E o lume în care intri nu neapărat ca să te găsești pe tine, dar cu siguranță o lume în care ai voie să trăiești la intensitate maximă. E un lux pe care viața de zi cu zi nu ți-l îngăduie.

Ce meserie crezi că ți s-ar fi potrivit dacă nu ai fi făcut teatru?

Marius Turdeanu: Probabil ar trebui să fie una… nu știu care, dar ar trebui să suplinească tot ce îmi dă teatrul. Și, slavă Domnului, îmi dă destule. Îmi și ia destule. Uneori balanța înclină îngrijorător în partea cealaltă. Probabil dacă m-ar plăti cineva să colind prin lume, să fac de pildă reportaje despre viața oamenilor din toate colțurile lumii și dacă mi-ar da și o motocicletă cu ataș pentru asta, ca să îmi iau nevasta și copilul, atunci aș lăsa teatrul, o vreme… Dar cum asta nu prea poate fi o meserie… De fapt nici teatrul nu e o meserie. Nu știu ce e, dar e ceva ce nu-ți dă pace ușor. Vine cu tine în drum spre casă, stă cu tine la masă, se pune cu tine în pat și nu te lasă să dormi noaptea. Mare parșivă!

Citește mai departe Vezi colecția de articole "Oameni & locuri"

Sursa cover foto - Paul Băilă - „Maestrul și Margareta”, spectacol al TNRS.  

Alte sugestii

Emőke Boldizsár: „Toate discuţiile naţionaliste mi se par outdated”
Meserii și nume de străzi, pe urmele breslelor sibiene
Cristian Cismaru & My Transylvania, de la gust la educație
Mikhail Baryshnikov, neobositul dans cu viața
Fred Nuss: am evitat pe cât am putut frumusețea