Calea, Adevărul și Viața. Civilitate creștină în Europa Epocii Moderne

Între secolele 16 și19, s-a conturat un model comportamental nou, cel al civilității creștine. Multe dintre instrucțiunile care au apărut în miile de cărți de civilitate tipărite în acea perioadă se vor regăsi în ceea ce încă numim Codul bunelor maniere. Câteva dintre aceste cărți care au model altfelul de a fi al europenilor începând cu Modernitatea Timpurie vor putea fi admirate și contemplate în Cabinetul de Cartografie din Palatul Brukenthal din Piața Mare, Sibiu, din 25 septembrie 2020.

Încă de la începuturile sale, ideea de civilitate a fost concepută de elitele seculare și ecleziastice ca un instrument care să ajute la închegarea socială prin domolirea spontaneității, impulsivității și impredictibilității comportamentului uman, cu atât mai mult cu cât secolele 16 și 17 au fost marcate de o instabilitate generală cauzată de luptele politice și culturale dintre Reformă și Contra-Reformă.

Întâlnirea creștinismului cu civilitatea dată acestui model comportamental – civilizat – valoarea unei datorii nu doar față de semeni, ci în primul rând față de divinitate. În alte cuvinte, civilitatea creștină era o cale către integrarea în societate, o modalitate prin care se încuraja și menținea pacea socială și, mai important, după cum spuneau teologii Epocii Moderne, asigura un loc în Rai.