Paradisul pierdut


Despre

Expoziția: Paradisul pierdut
Artiști: Ioana Antoniu, Elian, Andor Komives, Radu Pulbere, Radu Șerban
Locul desfășurării: Muzeul de Artă Contemporană (Str. Tribunei, Nr. 6)
Durata: 5 – 29.09.2019
Vernisaj: Joi, 5 septembrie, orele 13:00
Curatori: Robert Strebeli și Radu Pulbere

Lucrările din expoziția Paradisul pierdut, găzduită de Muzeul Național Brukenthal în Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu, aparțin artiștilor Ioana Antoniu, Elian, Andor Komives, Radu Pulbere și Radu Șerban, un grup care expune din 2017 sub numele generic Platforma, continuând un șir de expoziții în țară și străinătate intitulate Esențial ludic, Post Utopia sau High Light.
Aflați într-o etapă de creație care urmează unor consistente experimente și rafinări conceptuale și stilistice, autorii propun publicului o selecție de lucrări recente, reunite sub un generic problematic care relevă discursuri diverse și complementare. Din perspectiva titlului, asocierea operelor interoghează secvența de creație în care se află autorii acestora.
Atât într-un sens mai înalt, determinant, ideal, simbolic, cât și prin contribuția elementelor care particularizează și creează corespondențe în operele celor cinci artiști, o reflecție asupra operelor din perspectiva unui asemenea titlu generic, reprezintă pentru public un mod incitant de acces la acestea.
Paradisul este în general o proiecție utopică pe care fiecare și-o imaginează mai mult sau mai puțin convențional. El este în general o promisiune, uneori o realitate augmentată iar alteori rezultat al unor proiecții onirice sau ale unor episoade de reverie, un tărâm ideal care tinde spre echilibru, calm, liniște și perfecțiune.
Asemeni utopiei, paradisul este ideal, irealizabil, mai bun decât lumea reală și nu poate fi transpus coerent în realitate, astfel că eventualele lui consecințe practice sunt imposibile și improbabile în această existență. În căutarea unei consolări, fiecare dintre noi poartă în memorie o etapă din viață cum ar fi copilăria sau o altă perioadă precisă sau mai difuză, căreia îi asociază o dimensiune paradisiacă, ideală, exemplară, semnificativă, dezirabilă, mai bună, mai aproape de perfecțiune.
Din această perspectivă căutarea paradisului este și despre pierdere. Pierderea unei stări, trecerea timpului, pierderea unor prieteni și a celor dragi. Într-un asemenea orizont lumea era mai aproape de perfecțiune și posibilitățile păreau infinite.
Artistul își stabilește o legătură privilegiată și mai durabilă cu tărâmul paradisului. Aceasta nu se manifestă doar în lumea abstractă a ideilor ci dobândește conotații mai practice, accesibile și reflectate prin intermediul creației. Ele îmbină dimensiunea proiectivă cu un complex de factori care facilitează sau limitează structurarea viziunii paradisiace.
Pentru artist, creația este ea însăși o succesiune de viziuni paradisiace.
Se întâmplă ca unii artiști să nu poată să urmeze sau să diversifice construcția imaginii paradisului și să se oprească să facă câte un mic picnic la marginea drumului. E mai confortabil. Ai timp să explorezi și să-i atragi și pe alții în paradisul tău, relevându-l și altora.
Dacă mai rămâi aici, viziunea se destramă și devine realitate, proprietatea și semnătura ta, o tehnică, virtuozitate, arabesc.
Pentru alți artiști căutarea paradisului e o călătorie continuă, de-a lungul căreia paradisurile se succed și evoluează, uneori unele din celelalte sau alteori independent.
Utopia paradisiacă este de obicei o imagine a complexității dar și a limitelor tale.
În creația artistică, paradisul și opera de artă se ating uneori, întâmplător. Nu se pot trage prea multe concluzii din aceste întâlniri, sau în orice caz, nu concluzii de interes practic. Uneori, încercând să comunici ceva substanțial despre aceste întâlniri, le golești de conținutul cel mai inefabil, pentru că privitorul le va interpreta oricum într-un mod diferit.
Paradisul ar trebui să fie ceea ce urmează după toate acestea.
Din nefericire, unul din membrii grupului, Andor Komives s-a stins din viață acum puțin timp, lăsând în urma sa lucrări minunate și un traseu creativ atât de promițător și valoros dar întrerupt în mod dramatic.
Dedicăm această expoziție memoriei celui ce ne va lipsi de aici înainte, pictorului Andor Komives.

*text oferit de Radu Pulbere