Lumini Pascale. Concert de Sfintele Paști - ortodox

Concert de Sfintele Paști

Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu
Dirijor: Ciprian Marinescu
Soliști: Diana Țugui, Alexandra Leșiu, Cristian Mogoșan, Florin Estefan
Corul Euphonia - Filarmonica “Ion Dumitrescu” Râmnicu Vâlcea

asCULTă:
Marțian Negrea - Requiem Parastas

Recviemul-Parastas a fost finalizat în anul 1956, dar, din cauza cenzurii comuniste, prima audiţie absolută nu a avut loc decât în 1990, la Timişoara, cu Filarmonica „Banatul”.

„Ca plan general, Recviemul-parastas este structurat în şapte mişcări de dimensiuni medii sau extinse, având texte preluate din rânduiala parastasului, cu respectarea ordinii apariţiei lor în slujba propriu-zisă, şi selectate pe baza importanţei lor ca momente muzicale – de asemenea şi în funcţie de consacrarea prin tradiţia ritului ca atare. Prin această modalitate, compozitorul acceptă o dramaturgie implicită, supunîndu-şi procesul creaţiei unui obiectivism al faptului de tradiţie. […] Este lesne de observat faptul că, în ce priveşte resursele generatoare de dramaturgie, textul parastasului nu oferă nici pe departe contrastele de ton şi imagistică, ideea impactului între omenesc şi divin cu toată încărcătura de intensitate a unei atare polarizări – elemente ce caracterizează pregnant textul requiemului catolic; prin atitudinea obiectivă adoptată faţă de acest aspect, Negrea dă întâietate autenticităţii de expresie şi îşi asumă în mod implicit riscul întemeierii formei monumentale pe un tip de dramaturgie esenţialmente lăuntrică, lipsită de relieful contrastelor abrupte.
În aceeaşi sferă a preocupării pentru autenticitate se aşează şi utilizarea cântărilor tradiţionale, ce reprezintă temele lucrării, şi din a căror dezvoltare se ţese întregul discurs muzical. Aceste teme sunt preluate din practica Bisericii Mitropolitane din Sibiu, fiind considerate de autor drept modele cu atributul exemplarităţii. Ca absolvent al renumitului Seminar Andreian (urmat între anii 1910-1914), Negrea a avut ocazia să cunoască la sursă acele preocupări care au făcut din şcolile Sibiului un centru important al tradiţiei ortodoxe ardeleneşti. Alegerea acestei surse, primite în bună măsură şi prin filiera colecţiei lui Dimitrie Cunţanu, mai implică relevarea unui important aspect de ordin stilistic: cântările utilizate apariţin stilului neo-bizantin, în forma sa regională caracteristică sudului Transilvaniei. Aspectele generale şi chiar cele de detaliu deja semnalate rămân valabile (preferinţa pentru ehurile diatonice, nivelarea diferenţelor între ehurile enarmonice şi modurile heptatonice apropiate ca intonaţie, întâlnite şi în practica folclorică, preponderenţa stihiraricului şi irmologicului). Fără îndoială că toate aceste caracteristici de tendinţă nu numai că sunt preluate în muzica Recviemului-parastas, dar ele sunt inevitabil accentuate prin contactul cu armonia, orchestraţie, tehnicile componistice şi sistemele intonaţionale ce caracterizează mediul sonor în care Negrea îşi proiectează opera”, notează Adrian Pop în lucrarea "Recviemul românesc".

***