Brukenthal National Museum

Situată la limita sudică a teritoriului administrat de comuna Cîrţişoara este defapt cea mai spectaculoasă zonă deoarece cuprinde piscuri semeţe ajungând până la 2507 m (Vârful Vânătoarea lui Buteanu). În condiţii de vizibilitate priveliştea este încântătoare indiferent de direcţie. Acesta este şi motivul pentru care în timpul verii zona este supra aglomerată de turişti. Lacul Glaciar Bâlea – sup. 4,65 ha; adâncime maximă 11,35 m; altitudine 2034 m - reprezintă cea mai întinsă acumulare hidrografică din masivul Făgăraș iar compoziția și buna oxigenare a apei au format în timp un biotop propice dezvoltării salmonidelor. Șisturile cristaline cu soluri brune, acide, podzolice găzduiesc o vegetație cu peste 20 plante endemice în timp ce avifauna se rezumă doar la câteva specii de insecte și la 3 - 4 exemplare de Aquila chrysoetos, recent aclimatizate. Din punct de vedere hidrografic zona glaciară – deci de la cascadă în sus – este brăzdată de numeroase pârâiașe, unele temporare – care adunate în talvegul albiei (văii) cad de pe ultima terasă cca. 270 m diferență de nivel. Cascada însăși, cu întregul peisajul din aval, reprezintă o imagine emblematică pentru întreaga zonă a văii „tinere”, neparcursă de scurgerea ghețarilor cuaternari.

Cunoscută și sub numele de Urlătoarea Bâlei se află în Munții Făgărașului între vârfurile Moldoveanu și Negoiu, la peste 1200 m altitudine. Este una dintre cele mai impresionante cascade din țară și una dintre cele mai mari cascade în trepte ce are o cădere de 60 m. Accesul la cascadă se face pe șosea Transfăgărășan, la 9 km de lacul glaciar Bâlea până la cabana Bâlea Cascadă, iar din acel punct se merge doar pe jos cam vreo 40 de minute pe un traseu marcat cu punct roșu. În timpul verii numeroşi turişti se aproprie de cascadă atraşi de zgomotul plăcut al căderii apei şi pentru a fotografia acest spectacol al naturii.

Denumit si DN7C, Transfăgărășanul după ce străbate Comuna Cîrțișoara, are punctul terminus la 5 km nord de această localitate în DN1 (E68) la km 267, ruta Brașov-Sibiu. Banda de asfalt pornește de fapt de la km 0 (Bascov) în direcția Curtea de Argeș. La 35 km de la plecare, Curtea de Argeş atrage prin reverberaţiile ei istorice dar mai cu seamă cu fermecătoarea dantelărie arhitecturală a Bisericii Domneşti şi legendara ei construcţie. Nu departe, în amonte pentru că, treptat începe urcuşul, în satul Cetăţeni o atracţie de valoare este Schitul Negru Vodă. Un alt reper important este Cetatea Poienari - loc de legendă ale celui mai cunoscut şi mediatizat personaj al istoriei noastre - Vlad Ţepeş. DN7C străbate apoi aşezările Ungureni şi Căpăţâneni intrând în spectaculoasele Chei ale Argeşului. Urcând peste viaductele agăţate de peretele de piatră ale muntelui atingem, la 830 m altitudine, Barajul Vidraru. Locul oferă câteva puncte de belvedere deschisă până spre Valea Topologului (spre vest) şi peste acumularea de ape (spre nord), în pereţii gri-albăstrui ai Negoiului. Aproape de coronamentul barajului, pe stânga, se află restaurantul Casa Argeşeană. Urmând conturul lacului pe DN7C, la km 70,500, pe o terasă de deasupra şoselei, se află primitoarea Cabană „Valea cu peşti” care poate fi gazdă bună cu dotările actuale şi serviciile pe care le oferă. La circa 4 km amonte de acest punct, pe dreapta - est - se desprinde un drum forestier bine întreţinut pe care, după 1 km se ajunge la Pensiunea Vidraru situată într-o poieniţă copleşită de pădurea deasă ce o înconjoară. Revenind pe asfalt, şoseaua ocoleşte golfurile adânci ale lacului, trece pe la Gura Oticului iar la „Coada lacului” întâlneşte desprinderea DN7D care conduce la Complexul Turistic Cumpăna de pe malul vestic al lacului. Cu cele 88 locuri de cazare, 20 „căsuţe”, debarcader ş.a., Cumpăna este cea mai mare bază turistică de pe acest versant al muntelui. De aici se deschid trasee turistice marcate spre Vărfurile Negoiu şi Lespezi - Călţun. De la intersecţia cu DN7D în amonte pe DN7C urcăm 12 km la cota 1200 m unde, pe dreapta (est) se află Hotelul „Piscul Negru” cu excelente dotări şi servicii de calitate. Câteva sute de metri amonte, pe stânga
(la vest) o alcătuire de pensiuni, hotel şi chiar o mănăstire oferă găzduire şi alte servicii turistice. Şi de aici se deschid trasee turistice marcate spre Călţun dar şi spre Culmea Muşeteica peste vârfurile Piscul Negru, Joarzea şi Culmea Năneasa. Urcând de aici la 1520 m altitudine întâlnim, după doar 6 km, pe partea dreaptă (est) Cabana „Izvorul Caprei”, clasificare ***, având 27 camere duble, apartament, sală de conferinţă, restaurant, terase, „parc de aventură”, parcare. Ultima locaţie de pe acest versant este Cabana „Refugiul Salvamont Cota 2000”. Parcurgând tunelul rutier se iese în căldarea glaciară Bâlea, unde cabanele „Bâlea Lac” şi „Paltinu” oferă întreaga gamă de servicii turistice montane. Este aici şi sediul Serviciului Public Salvamont Sibiu. Din acest punct DN7C coboară de la 2040 m la Bâlea Cascadă, puţin peste 13 km, la cota 1234 m. Este cel mai spectaculos tronson al Transfăgărăşanului fapt care i-a determinat pe cei de la Top Gear să aprecieze: „România o ţară cu privelişti care îţi taie respiraţia şi cu o şosea de munte beton”. Între aceste locaţii funcţionează şi telecabina (capacitate 12 persoane simultan). La circa 600 m altitudine, înşiruirea de pe partea stângă a râului, a pensiunilor și caselor de vacanţă aproape formează o mică localitate. La mai puţin de 5 km aval se află Cîrţişoara cu cele două sate parcurse de râul omonim - Streza şi Oprea. Este satul natal al cunoscutului Badea Cârţan şi al haiducului Andrei Budac, care fiecare în felul său, au făcut cunoscută această comunitate mult peste hotarele acelor timpuri. Din comuna Cârţişoara spre nord, Transfăgărăşanul mai continuă 4 km, se uneşte cu DN1 (E68) la capătul celor 151 km. Până la Sibiu (vest) de aici avem 42 km, iar spre Făgăraş (est), 37 km. Totul despre Transfăgărășan: - iniţial în 1970 - şoseaua alpină care traversează, pe direcţia nord-sud Munţii Făgăraş, a fost proiectată pe 91 km, din DN1 (E 68) până aproape de barajul de la Vidraru; - în prezent, şoseaua începe de la Bascov (km 0) sub denumirea DN7C şi după un parcurs de 151 km face joncţiune cu DN1 (E68), la 4 km nord de localitatea Cîrţişoara; - construcţia a început la 20 martie 1970 iar inaugurarea ei a avut loc în 20 septembrie 1974; - în zona înaltă a construcţiei, de peste 1500 m, în perioada de iarnă lucrările, datorită microclimatului, au fost posibile doar 3-4 luni din an; - pentru realizarea amplelor lucrări de terasare, de artă - poduri, podeţe, copertine, tunel rutier etc. - au muncit timp de patru ani peste 50000 constructori, în majoritate (circa 95 la sută) militari; - numai de la Piatra Albă (la nord de Cascada Bâlea), până la Lacul Bâlea - 16 km distanţă - se executau zilnic între 10 - 20 detonări de explozibil pentru dizlocarea stâncilor; - per total au fost dislocate şi transportate, în patru ani, 3 milioane metri cubi de stâncă, echivalentul a 6600 trenuri a câte 50 vagoane fiecare; - numai volumul terasamentelor construite cumulează 1,5 milioane metri cubi; - pe traseul proiectat - 91 km - au fost construite 830 lucrări de artă transversale din care 550 poduri şi podeţe, 27 viaducte, 200 000 metri cubi zidării din piatră fasonată. Tunelul Bâlea Lac – Capra: * Lungimea totală a tunelului 887 m; lăţimea căii rutiere - 6 m, pasajul pietonal - 1 m; * altitudinea minimă a tunelului 2025 m, altitudinea maximă – 2042 m; * numai din tunel s-au excavat 40 600 metri cubi rocă, pentru dislocarea acestora folosindu-se peste 20 tone de dinamită; * consolidarea lucrării a necesitat 35 737 tone ciment, 897 tone oţel, 24 000 ancore metalice, mii de metri de plase sudate şi cofraje.

A fost construită tot în secolul XIX, în imediata apropriere a Muzeul Sătesc „Badea Cârțan” iar în prezent se află într-un plan de restaurare.

A fost deschis în anul 1969 și prezintă obiecte și cărți care au aparținut blibliotecii cărturarului autodidact Badea Cârțan. A fost și rămâne nu numai luminatul nostru consătean, al țăranilor din Streza și Oprea Cîrțișoara a Țării Oltului, ci și un remarcabil reprezentant al celor care au luptat pentru întregimea neamului, idee izvorâtă „din conștiința originii și limbii comune poporului român așezat pe ambele versante ale Carpaților” dintre Tisa și Dunăre. Având la îndemână bogata zestre material - culturala - populară, lăsată de înaintași, prin strădania dl. Traian Cînduleț, în cadrul primei ediții a festivalului „Cibinium” din anul 1968, ajutat fiind de regretatul preot Scorobet Liviu, de Blendea Gheorghe fost primar, și Neagoe Rodion tehnician veterinar, a luat ființă muzeul sătesc. În el sunt expuse și diferite genuri ale artei populare locale, ca: ceramică, pictura pe sticlă, lăzi rudărești de zestre, produse ale fostei manufacturi de sticlă de la Glajărie. Obiectele expuse la muzeu, o partea au fost donate de locuitorii comunei, iar o bună parte achiziționate prin efortul material al lui Traian Cînduleț. O altă personalitate a comunei prezentă în câteva fotografii expresive din cadrul muzeului este haiducul Andrei Budac. Într-una din încăperile muzeului regăsim o valoroasă colecție de icoane pe sticlă ale iconarului local Matei Țâmforea. În curtea muzeului s-a transferat din altă parte a satului, o gospodărie țărănească ce datează de la mijlocul sec. al XIX-lea. Casa țărănească are trei încăperi: tindă, casa dinainte și celarul, fiecare încăpere fiind dotată cu mobilierul specific bunei sale funcționalități de la vremea respectivă. Șura are patru despărțituri: șușopul, unde se află cotețele pentru porci și locul de acces al animalelor la grajd, grajdul, loc de adăpost al animalelor mari pe timp de iarnă (bivoli, vaci, cai). A treia despărțitură este șura unde se păstrează uneltele mari pentru munca câmpului: carul, plugul, grapă, roțile etc, iar ultima despărțitură se numește felderă, loc pentru adăpostul oilor pe timp de iarnă. Ambele construcții au acoperișul în patru ape și sunt acoperite cu paie din secară. Un astfel de acoperământ, dacă e bine făcut, durează cca. 20 de ani. Muzeul reprezintă un omagiu înaintașilor fiind o istorie vie a luptei pentru afirmare națională a personalităților acestei comune precum și a dezvoltării sociale de la mijlocul sec. al XIX-lea până la începutul sec. XX.

A fost ridicată în anul 1806 pe un promontoriu fiind zidită din cărămidă. Planul bisericii din Oprea Cîrțișoara, dedicată hramului „Sf. Nicolae”, este compus din pronaos, naos și altar. Biserica este decorată în interior cu picturi murale foarte apreciată de specialiștii iconografi.

Monument istoric. La început a fost o mică biserică ridicată din lemn. În secolul XIX, numărul credincioşilor crescuse mult, iar bisericuţa devenise neîncăpătoare. Astfel, în 1821 localnicii din CÎRȚIȘOARA au reuşit să ridice o biserică mai falnică din piatră de râu, după un plan analog al bisericii din Oprea Cîrțișoara. Pictura murală a fost realizată de unul dintre cei mai renumiţi pictori ai vremii, Nicolae Grecu din familia zugravilor Grecu. Personajele sale sunt dinamice şi pitoreşti, în funcţie de scene şi plasarea icoanelor acestea întruchipează roluri moralizatoare. Una din atracţiile principale ale bisericii este uşa de intrare minuţios lucrată în lemn şi păstrată încă de la sfinţirea bisericii.

Located between the two most important city squares, more precisely at the northeastern corner of the Great Square, the Council Tower has always been the distinctive symbol of Sibiu. The name of the tower comes from its defense function, which was to protect the entrance gate of the second enclosure, built in the immediate vicinity of the building that housed the city hall of Sibiu. The tower was mentioned in a document from 1324. Being part of the second ring of defense, it collapsed partially in 1585, following an earthquake. Today, the ground floor and the first two levels belong to the original construction built in the 13th century. In 1588, the tower was rebuilt with the help of the city’s citizens. In 1720, the magistrate ordered the watchmen to beat their drums every half an hour, to match the clock’s bell. The roof changed its appearance over time, from a short, pyramidal one to the tall octagonal pyramid, flanked by four turrets that served as a display of the city's right of judgement. The current shape of the tower dates from the rebuilding works carried out between 1824 and 1826. After climbing the stairs to the top, the Council Tower offers a wonderful view of the entire city. To the north is the Cibin River, and the Tower of the Evangelical Parish Church looming over the upper city.

The permanent exhibition of Romanian Art was opened in the halls of the Blue House on November 25th, 2009. The exhibition circuit follows the painting evolution in Romania during the 18th – 20th century, based on chronologic and stylistic elements on display. The exhibition concept comparatively and synchronically emphasizes the representative artists of the national art and what it is specific to the Brukenthal collection: Transylvanian painting background (one of the richest of the country) completed with highly valued works of the modern and inter-war Romanian painting, until after the middle of the 20th century. Thus, the selection underlines the influences which the European art had over the national art, the interferences of the two artistic environments but also its specificity / originality. Without ignoring the creation of the Transylvanian painters Johann Martin Stock, Franz Neuhauser, Mişu Popp, Carl Dörschlag, Arthur Coulin or Octavian Smigelschi, who overreach with the charm and the unprecedented picturesque of their works, the new exhibition, based on the criterion of value, offers to the visiting public established works created by the following artists: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Mihăilescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Ion Ţuculescu