Povestea merelor de aur
Cele mai des întâlnite fructe în localitate sunt merele, urmate de prune și pere, în cantități mai scăzute, și apoi ocazional de nuci, gutui, vișine și cireșe. În Sibiel sunt cunoscute circa 35 de soiuri de mere și 7 soiuri de pere, iar oamenii știu exact când se consumă și mai ales cum anume se consumă fiecare soi în parte. Eu am și un tip preferat de mere: pătulele. Și asta datorită gustului dulce, ușor acidulat și chiar răcoritor pe care îl are mărul atunci când mușc din el. Iar aftertasteul? Gust pur de miere de fructe – un dulce perfect și fin. Și sunt chiar un norocos, fiindcă soiul acesta îl găsesc la noi în grădină, în spatele șurii, dar și în majoritatea livezilor – e cel mai des întâlnit. E gustul pe care eu îl asociez cu anul 2020 și cu noua viață începută la țară. Totuși, nu vrem să dăm deoparte celelalte soiuri, care își au și ele meritele lor. Vă mai prezentăm câteva pentru a vă face o imagine a bogăției de care am dat noi în aceste livezi tradiționale. Mai avem, așadar: mere vinete, ierdașe, mere albe, mere-pere, Baia Mare, florine, clar alb, văratic, cacovenești, kassler, gravenstein, astrahan roșu, popescmboikăne, banană de iarnă, renet bauman, florina, frumos galben, golden delicios, gustave, ionatane (care de la mine primesc medalia de argint), londonpepping, mașanschi, poinice, boscop, pătule (merele mele de aur, după cum ați aflat deja), parmen auriu, roșu delicios, renet ananans, renet de canada (medaliate cu bronz în topul preferințelor personale), roșu de stetin, delicios dublu roșu, șovar și mere pădurețe.
Ce ziceți? Parcă sună altfel față de supermarket, unde găsim doar mere roșii sau albe/galbene, de multe ori având toate aceeași mărime și nicio poveste, nu? Le putem degusta și cumpăra pe toate la tradiționalul târg de mere din octombrie, la care anul acesta am participat și eu pentru prima oară cu propriul stand. Cât despre modul lor de folosire, am aflat mai multe feluri în care sunt servite și conservate merele în sat. Pe unele le bănuiam, dar trebuie să recunosc că altele m-au luat prin surprindere. Cea mai mare parte a lor se consumă proaspete, iar acolo e valoarea lor cea mai ridicată. Localnicii știu exact cât se păstrează fiecare soi (așa cum voi ști și eu în curând) și își fac un fel de programare peste iarnă, astfel că au mere proaspete până în luna mai. Apoi, fructele se mai folosesc și așa: uscate și afumate, la prepararea sucului și a cidrului, pentru compot (amestecul de gutui și mere e minunat), la murat, la făcut marmeladă, peltea (this is really the best sweet thing ever), pastă și pistil, la plăcinte, tarte sau la prepararea țuicii și a oțetului. Dacă tot a venit vorba de țuică: se zice că merele și perele pădurețe dau cel mai bun rachiu. Pentru cei interesați de o degustare de diverse feluri de lichioruri și specialități din băuturi alcoolice, am eu câțiva vecini tare pricepuți de recomandat.
