Sacralitatea în arta modernă

Sacralitatea în arta contemporană

Poate că suntem, mai mult decât oricând, în căutarea harului pierdut al comunicării cu divinul azi, în această lume a valorilor efemere, definite prin superficialitate, anihilarea identității și incertitudine spirituală. Formă aparte de spiritualitate, structurând o altă realitate, în contact cu cea concretă, dar diferită de aceasta, Arta, încorporând adevărul în sensibil, nu este din lumea noastră, aparține chiar acelui spațiu privilegiat în care se stabilește legătura între terestru și Înalt. Căci sacrul sau spiritualul este despre ceea ce nu poate fi pus în cuvinte, dar după care tânjim, e în simțire și poate fi exprimat prin imagine – forme, culori – sau sunete. Iar artistul este acela care știe să aștepte, să asculte, să primească și să transpună semnul potrivit tainei divine, să își asume creația ca experiență spirituală. 
.....

Dacă în preajma acestor opere de artă simțim că ne aflăm într-un areal tainic, al misterului și fascinației, tentați să parcurgem o experiență prin simțire, nu mentală, că odată cu vizibilul percepem, într-un mod aparte, și invizibilul, atunci acestea și-au atins menirea spirituală. 

Dr. Iulia Mesea