Brukenthal Summer Palace in Avrig

Amplasat intr-o imobil ce “respira” istorie - parte a cel mai important ansamblu de arhitectură gotică civilă din Transilvania, bistro-restaurantul Jules este destinatie in sine - reunind sub acelasi acoperis restaurantul cu touch frantuzesc, terasa romantica si wine bar-ul cu vinuri atent selectionate. Oricine trece pragul locatiei Jules , are o senzatie de calatorie in timp… si asta nu doar pentru ca locatia are o istorie care se intinde mai departe de secol XVI, ci mai ales pentru linistea si aerul atemporal al lucrurilor simple, originale si frumoase cu care te intampina inca de la primii pasi. Locul in sine dezvolta stari eterogene de exprimare, elegant pentru un pranz de business, cald si primitor pentru o intalnire intre fete, rafinat si relaxat in timpul unei degustari de vinuri, cosmopolit si dinamic pentru evenimente si petreceri speciale, provocator la un cigar si cognac ... Aici va propunem un meniu si o nutritie de calitate, prepartate echilibrate,ingrediente atent selectionate, autentice si valoroase, toate puse in opera de echipa dedicata Jules. Jules este manifestul simplu pentru o viata buna traita frumos. Va asteptam alaturi de noi, Echipa Jules

Unul dintre cele mai bune restaurante din Sibiu.

Meniul conține preparate cu influențe din bucătăria franceză și bucătăria mediteraneană dar și diferite steak-uri sau delicatese.

WHY BENJAMIN STEAKHOUSE? • We use only legendary BLACK ANGUS BEEF  maturated for at least 21 days, from cattle  bred by "Karpaten Meat" on the natural pastures in Transylvania • We use a special JOSPER oven-grill with wood charcoal, unique in Transylvania, which gives a remarkable flavor to every dish

On the place where the brewery stands, there was an earlier distillery, built around 1740 by a group of Saxons from Cisnadie. In 1782, the doctor Ioan Piuariu-Molnar bought it raised a new building in the backyard, in which he installed knitting and weaving machines, with all the opposition of the Saxon guilds in Cisnădie and Sibiu. After his death, his son sold the property. Between 1912 and 1913, the brewery was built in the same yard, and became known as Thomas Binder & Sons Brewery. The owner's ambitions were great: the factory was equipped with imported boilers, and he hired experienced workers from Bohemia. At the beginning, the brewery produced 10000 hl of blonde beer called Rex and black beer called Bock. I time, the production increased, but the building was damaged during the First World War. In 1948, the Romanian State nationalized the brewery and changed its name to Bere Sadu. Its production reached 220.000 hl per year. In 1995, the brewery was again privatized, and produced beer until 2000, when it was finally closed. Here are some of the beers produced over time: Cibin (11º), Binder (12º), Trei Stejari (12,5º), Sadu (13º), Dumbrava (16º), Porter black (20º).

În clădirea principală a Centralei hidroelectrice de mica putere Sadu I, la 19 septembrie 1996, cu ocazia aniversării unui secol de la punerea sa în funcţiune, a fost inaugurat Muzeul Energetic Sadu I, care cuprinde exponate din domeniul producerii, transportului şi distribuţiei energiei electrice din zona Sibiului. Muzeul- un prețios lăcaș de istorie a electro-energeticii românești- este amenajat la etaj, în fostele locuinţe ale personalului care îşi desfăşurase activitatea în centrală. În cele trei săli sunt expuse obiecte care evocă istoricul Uzinei Electrice de la Sadu I: în prima prima sală, „Cronos”, se găsesc panouri reprezentând diferite faze ale construcţiei, iniţiatorii, finanţatorii şi constructorii (Carl Wolf, Partenie Cosma, Oskar von Miller), alături de utilaje, schițe, documente şi acte, lămpi folosite la iluminatul public în primii ani ai secolului trecut, dar și exponate ce relevă idei de utilizarea curentului electric în diferite momente ale secolului XX (imagini surprinse din etape ale unor proiecte considerate drept îndrăznețe pentru perioada interbelică, cum ar fi tramvaiul electric de la Sibiu, utilizarea energiei electrice în agricultură, centrale telefonice, ceasuri electrice, ș.a.); sala a doua, intitulată „Vulcan”, ne introduce în atmosfera epocii, aici găsindu-se biroul directorului, birouri ale angajaţilor, echipamente de protecţie şi întreţinere, un spațiu destinat instrumentelor utilizate în birourile de proiectare ale acelor timpuri, fotografii de epocă; în fine, în cea de-a treia şi ultima sală, „Hermes”, sunt etalate materiale care evocă amenajarea hidrocentralei Sadu V (planuri, proiecte, macheta în relief a văii, șantierul, uzina). Sigmund Dachler a fost inginerul care a asigurat o bună perioadă de timp buna funcţionare a respectivului obiectiv industrial.

Casa memorială Dr. Ioan Piuariu Molnar (medic oculist, 1149-1815) – este situată pe strada cu acelaşi nume la numărul 4.

Biserica este aşezată în centrul satului şi este declarată monument istoric. Data exactă a construcţiei nu este stabilită documentar şi nici nu s-au găsit mărturii în această privinţă. Biserica are forma de corabie fără abside laterale şi este acoperită cu ţiglă. Are un singur turn. Pereţii sunt din lemn de brad şi sunt tencuiţi cu var. Turnul este de asemenea din lemn de brad dar este îmbrăcat în întregime cu tablă zincată, cu excepţia acoperişului pe care se află ţigla. În 1958, în pronaos, s-a făcut un pod pentru cor şi tineret. Mai important la această mică biserică din lemn sunt icoanele pictate în ulei pe o scândură datând de la începutul sec. al XIX-lea.Aceasta de află aşezată pe tâmpla Sfântului Altar şi poartă semnătura lui “Ioan Boicean zugrav”. Celelalte 4 icoane de pe iconostas sunt făcute de acelaşi pictor.

Biserica are hramul “Adormirea Maicii Domnului”, şi este aşezată în partea de sus a comunei pe un loc mai ridicat , fiind monument istoric. Data exactă a construcţiei, nu poate fi precizată cu exactitate, piatra de mormânt aflată lângă zidul de miazăzi (înfiptă în pămant), de forma dreptunghiulară păstrează inscripţia, scrisă cu caractere chirilice: “Sub această piatră zac oasele robului lui Dumnezeu jupân Ilie Cujmăreţ din Kiprovat”, mort în leatul lui Hristos 1719″. Posibil ca Ilie Cujmăreţ să fie unul din negustorii bulgari care pentru a-şi vinde articolele de argintărie băteau toate satele la începutul sec. al XVIII-lea. Faptul că inscripţia este extinsă pe marginea pietrei de jur împrejur, poate duce la concluzia că iniţial piatra a fost acoperiă al unui mormânt din interiorul bisericii, iar cu ocazia lucrărilor de lărgire a bisericii a fost scoasă şi înfiptă în afara bisericii. S-a constatat că în interiorul bisericii actuale se găsesc resturi din fundaţiile de altare ale celor două biserici mai vechi din comună, atestate documentar în 1358.De asemenea s-au găsit oseminte şi monezi de argint datând din sec. XVI. Pe o cărămidă din partea interioară dinspre nord a zidului de la turnul bisericii, se află încrustată inscripţia: “Zidari Oprea de Făgăraş 1757″, iar pe acoperişul turnului este săpat în zid anul 1795. Biserica are forma de corabie fără abside laterale şi este acoperită cu ţiglă. Are un singur turn cu acoperişul în formă de două bulburi de ceapă suprapuse, cea de la bază fiind mai mare. Acestea sunt din tablă zincată. Pereţii bisericii sunt din piatră şi cărămidă şi au o grosime de 1,3 metri. Pereţii turnului sunt ornamentaţi cu ghirlande de cercuri şi ovale întretăiate făcute din cărămidă roşie, vizibile în albul tencuielilor. În interior biserica are trei bolte succesive, cea din mijloc mai înaltă şi cu o formă de calotă sferică. Sub bolta din faţă se află fundamentele sub formă de semicerc ale celor două altare ale fostelor biserici şi care se termină unde este iconostasul actualului altar. În sec.. XVIII, s-a adăugat noul altar şi turnul bisericii în mărimea actuală. Cu acel prilej s-a făcut o modificare şi la pronaos construindu-se actuala boltă. Cea mai veche parte a clădirii actuale este cea din mijloc. Aceasta o confirmă pictura care este în frescă, executată în trei etape şi de trei calităţi deosebite. Cea mai veche şi valoroasă pictură este cea din mijlocul naosului şi de pe pereţii laterali ai pronaosului. În pronaos tavanul fiind făcut ulterior are şi altă pictură însă tot în frescă. De asemenea, în partea din fata naosului şi în altar, pictura este tot în frescă, dar deosebită de celelalte. S-au făcut în deceniul 8 restaurări ale picturii în stilul tempera.