The Zosim Oancea Priest Glass Icons Museum

The history of the church, originally built in Romanesque style, goes back to the first half of the 13th century. Most fortified churches in Transylvania had their belltower or donjon added later, but the church in Movile had already a belltower before the fortification. Instead the donjon was built above the choir, something very uncommon here. Today the church and its ensemble are threatened by decay.  More information can be found on Agramonia. 

Biserica în sine a fost construită în secolul al XIV-lea, în stil gotic. A fost fortificată în anii 1500. Apoi a fost fortificată și mai mult cu un zid de apărare la mijlocul secolului al XVI-lea. Mijlocul și corul sunt amândouă mai mari decât în cele mai multe alte castele bisericești și este relativ bine întreținută. Donjonul său domină orizontul orașului Iacobeni. Mobilierul din biserică este în cea mai mare parte din secolele XVII și XVIII. Există, de asemenea, un epitaf deasupra amvonului care îl înfățișează probabil pe Michael Schullerus, care a murit în 1748. Amvonul a fost construit în secolul al XVI-lea.  Mai multe informații găsiți pe Agramonia. 

The church itself was built without any tower in the 14th century, in gothic manner. Around 1500, the village takes defensive measures, and builds the massive donjon where the southern entrance used to be. The top of the donjon is still used today as a bacon storage. More information can be found on Agramonia. 

Originally, the village was a subservient community; however, in 1318 it already got the status of a free village on Crown Land. A three-aisled Gothic basilica with pillar arcades was built in the 14th century and dedicated to Saint Catherine. The buttress-supported choir has a 5/8 apse and a cross-ribbed vault. Both the chancel arch and the arches between the nave and the aisles have Gothic profiling. Today the nave and the aisles display a flat ceiling. The three-storey stone bell tower stands in the west wing of the church. Its basement storey forms a porch before the actual church hall. The west portal profiled jambs display a leaf-decorated capital frieze. The choir has five Gothic traceried windows and it was heightened during the early 16th century fortification work that the church was submitted to. It was strengthened by a defence storey standing on raised buttresses and was equipped with loopholes and corbelled brattices. The bell tower got an additional defence storey and a truss-frame-supported wall-walk. A second tower was built 11m before the west tower. In between, there is the fountain court surrounded by 14m-high walls. There is a wall-walk on raised brick arches along the inner side of the wall. In 1825, the outer tower got its present-day spire roof. The church was surrounded by a double enclosing wall, and strengthened by a semicircular tower in the north and by a tower with a single-pitched roof in the east.  More information can be found on Agramonia. 

The church itself was built in gothic architecture in the 14th century. Its tall choir, is one of the things that make it particular. It's almost as tall as the bell tower / donjon. In case of an attack or siege in the renaissance, the church could have been defended on every single front. It's known as one of the most characteristic churchcastles in the region.  More information can be found on Agramonia. 

The Romanesque basilica was built in the 13th century. Although most parts of the church were replaced over the centuries, there is still some reminiscence of this long for-gone time, like the western entrance, which is still in original shape. The bell tower was built alongside the church, but higher and improved to a donjon in the 1500s. Today, the massive bell tower / donjon looks a bit out of proportion compared to the church itself.  More information can be found on Agramonia. 

Since the Transylvanian Saxons were granted the territory of today's southern Transylvania by the Hungarian King Géza II in the 12th century, they were exposed to hostile attacks from the east. To protect the villagers from these dangers, the churches were fortified over the centuries. The uniqueness of fortified churches lies in the fact that, unlike medieval castles, they did not belong to the nobility but served as communal projects for the defense and protection of the village community. Even today, the diverse fortifications of these churches stand as impressive witnesses of that era. 

Sărbătorim Ziua Copilului într-un mod tradițional la Deschiderea muzeului Casa Avrigeneasca "La Badea Gheorghe" de pe Valea Avrigului! Te așteaptă hencleș pe vatră cald și ateliere de pictură pe lemn pentru cei mici. Vino să descoperi articole tradiționale unice din satul Avrig la Muzeul Nostru de Artă! Fii martor la o demonstrație captivantă de țesut tradițional și explorează obiecte vechi care spun povești fascinante. O mica ferma de animale este in curtea muzeului, pentru copilași. O zi plină de distracție și bucurie te așteaptă! Locația evenimentului o găsiți aici  https://maps.app.goo.gl/8bwVGy6EzYTdxoYt9 * Intrare 20 lei/pers se achita la locație

Muzeul deține o colecție generoasă de păpuși îmbrăcate în porturi românești, săsești și țigănești, acestea fiind principala atracție. Încă de la intrare se pot observa câteva exponate așezate pe pervazul unui geam. Încăperea unde se află obiectele tradiționale este împărțită în două parți și anume, partea săsească și partea românească. „Am colecționat tot mai mult pentru că aveam senzația că dispare o lume, o lume veche, o lume a regulilor și a disciplinei” spune doamna Maria. Majoritatea obiectelor provin de pe Valea Hârtibaciului și din satul Săsăuș, satul de proveniență al colecționarei. Muzeul poate fi găsit pe Calea Gușteriței, nr. 54 B, iar intrarea este gratuită pentru oricine dorește să facă o mică incursiune în vremuri cu un farmec aparte și este curios să afle povești atât din viața comunității românești, cât și din cea săsească. Programul de vizitare este zilnic între orele 10-12 și 15-19, însă familia Drăgan este dispusă și dornică să primească vizitatori și în afara orarului.     sursa foto: Răzvan Negru sursa text