„Lola Blau” după Georg Kreisler, regia Dumitru Acriș

„Lola Blau” după Georg Kreisler, regia Dumitru Acriș

Lola Blau
După Georg Kreisler
Regia și scenografia: Dumitru Acriș
Cu: Emőke Boldizsár

Asistent regie: Vlad Sibișan
Aranjament muzical: Radu Mihalache

Foto: Iuliana Revencu
Montaj video: Iuliana Revencu, Cătălin Cora
Coregrafie: Adriana Bârză-Cârstea
Machiaj filmări: Minela Popa
Voci înregistrate: Iustinian Turcu, Radu Mihalache, Ioana Vlădău-Babii, Vlad Sibișan, Adriana Bârză-Cârstea

Mulțumim actorilor care au participat la filmări: Alexandru Malaicu, Daniel Bucher, Daniel Plier, David Cristian, Gyan Ros, Mihai Mocanu, Patrick-Michael Imbrescu, Ștefan Tunsoiu, Isabela Haiduc

Regizor tehnic: Alexandru Ucă
Proiecții: Claudiu Mihăilescu
Sunet: Bogdan Ropcean
Lumini: Ion Macrea
Recuzită: Maria Steva
Cabine: Adriana Moga

Manager proiect: Ștefania Dogariu

Un spectacol cu patru versiuni scenice diferite, care se joacā în limba română, germană, engleză și maghiară.
Un spectacol: patru experiențe diferite.

„Lola Blau, actriță, femeie, iubită, își cântă viața, într-un musical-confesiune despre sens, despre împlinire, despre neobosita căutare de sine.
Printr-o montare care valorifică polifonia lingvistică - actrița Emőke Boldizsár vorbește fluent toate cele patru limbi în care se joacă spectacolul: română, maghiară, germană și engleză - Lola Blau oprește timpul, ne ia de mână și ne poartă cu blândețe, cu ironie, cu umor și durere prin portalurile sinelui și ego-ului feminin: femeia care iubește, femeia care pleacă, femeia care se ascunde, femeia care se pierde, femeia care visează, femeia care se reinventeză, femeia care îndrăznește și care nu renunță niciodată la curaj, la speranță și mai ales la credința că dincolo de prezentul adesea copleșitor și greu de cuprins, există întotdeauna un timp al regăsirii, al iubirii, al liniștii și al păcii.

Emigrarea ei, dintr-o țară în alta, dintr-o cultură în alta, dintr-o identitate în alta, e emigrarea noastră. Frica ei de necunoscut, este frica noastră. Singurătatea ei, este singurătatea noastră. Complexele ei ne dor cu aceeași inimă. Compromisurile ei, sunt trans-generaționale. Ambițiile ei se izbesc de aceleași uși, de aceleași ziduri prin fața cărora și noi am trecut. Visurile ei, uneori atât de fragile, sunt visurile noastre, scrise într-o partitură a neobositei speranțe.” - Dumitru Acriș.

Durata estimativă: 1h 10min

Spectacol nerecomandat celor sub 15 ani

Spectacol în limba română, cu traducere în limbile germană și engleză

sursa