Fabrica de bere
Fabrica de bere

Fabrica de bere

Obiectiv turistic

Three Oaks, Sibiu, Romania

Despre

Înainte ca pe locul în care a fiinţat până nu de mult fabrica de bere, în partea de jos a curţii a existat o fabrică de spirt, întemeiată de câţiva saşi din Cisnădie, în jurul anului 1740. În 1782 aceasta este cumpărată, împreună cu tot spaţiul din jur, de doctorul Ioan Piuariu-Molnar care a construit, ceva mai sus de locul pe care era plasată fabrica de spirt dar în aceeaşi curte, o clădire nouă, în care a instalat o torcătorie şi războaie de ţesut pentru postavuri din lână, cu toată împotrivirea breslelor săseşti din Cisnădie şi Sibiu. În acest context, se explică de ce de-abia în anul 1811 a reuşit să primească aprobarea definitivă pentru înfiinţarea manufacturii, de la împăratul Francisc I.

În 1815 însă, Piuariu-Molnar moare, iar unicul fiu, pe nume Iosif, ofiţer în armata austriacă, vinde proprietatea unor saşi. Potrivit unor însemnări de familie, aceasta ar fi fost cumpărată de Thomas Binder din Cisnădie, împreună cu un cumnat de-al său, Peter Simonis (1892), de la nişte saşi din Agnita; aceştia au menţinut atât funcţionarea fabricii de postav, cât şi a celei de spirt, până când, între anii 1912-1913, a fost construită în aceiaşi curte o fabrică de bere, cunoscută sub titulatura completă de Fabrica de Bere Thomas Binder şi Fii (Binder rămăsese unic proprietar al fabricilor de spirt şi postav, după mortea lui Simonis în anul 1909), fructificându-se astfel calitatea izvoarelor de apă aflate în proxima vecinătate. Ambiţiile proprietarului au fost mari: fabrica a fost dotată cu cazane de fermentare şi plămădire din import, s-au construit tancuri din beton şi oţel emailat, s-au instalat compresoare cu amoniac pentru răcire, pivniţa a fost izolată cu plută, a fost adus personal calificat din Boemia.
Fabrica, care producea bere blondă marca Rex şi bere neagră Bock, a început cu o producţie anuală de 10.000 hl, pentru ca în 1928 să se ajungă la 21.000 hl - la capacitate maximă se puteau produce 36.000 hl.

După distrugerile suferite în timpul Primului Război Mondial (1916) a fost refăcută, iar proprietarul, Thomas Binder, a cumpărat în anul 1917 - în asociere cu proprietarii fabricii de bere sibiene Trei Stejari - fabrica de bere Habermann, care însă nu a fost folosită decât la producerea malţului (Fabrica de Bere Johann Habermann, prima care folosise în producţie maşini cu aburi, a funcţionat între anii 1862-1895; apoi, după o serie de reorganizări a intrat în proprietatea celor menţionaţi mai sus până în anul 1928, când Trei Stejari devine unic proprietar).

După prima conflagraţie mondială fabrica de postav este închisă, deşi în timpul războiului obţinuse importante beneficii datorită comenzilor de război; continuă să-şi desfăşoare activitatea fabricile de spirt şi de bere, până în preajma celui de-al doilea război mondial, când este închisă şi cea de spirt.

Conform unei statistici din anul 1935, capitalul investit al fabricii era de 7.760.000 lei, forţa motrice atingea 106 CP, iar personalul era compus din doar 19 muncitori.
După 1945 şi-a reluat activitatea sub numele Fabrica de Bere Sadu S. A.; apoi, după 1948 când a fost naţionalizată, a funcţionat sub titulatura (Fabrica de) Bere Sadu, până în anul 1989, după ce, între timp, devenise secţie a fabricii de bere Trei Stejari din Sibiu.
După 1976, prin investiţiile succesive realizate, au fost modernizate capacităţile de producţie, ajungându-se la o producţie de 220 mii hl/an. Dezvoltarea întreprinderii ar fi putut continua, însă, după înfiinţarea Centralei berii, fabrica din Sadu a ajuns o secţie a întreprinderii de bere Trei Stejari, din Sibiu, iar alocaţiile necesare investiţiilor au fost stopate.

După evenimentele din anul 1989, ing. Ştefania Barbu, director general al S.C. Bere Sadu SA, după ce rememora pentru presă câteva date semnificative din activitatea companiei („Atestată documentar cam pe la 1800, manufactură profilată pe producerea băuturilor spirtoase, a evoluat în timp, devenind, în perioada interbelică, o fabrică de bere ale cărei produse concurau cu faimoasele mărci de bere Luther, Griviţa sau Azuga”), menţiona că secţia Sadu s-a separat de întreprinderea „mamă”, devenind o unitate de sine stătătoare, care s-a privatizat prin metoda MEBO în anul 1995. Se ajunsese ca societatea să poată îmbutelia 80 de mii de sticle de bere BINDER BIER, pe schimb, lucrându-se cu două linii de îmbuteliere. „Greutăţile cu care se confruntă unitatea, declara Ştefania Barbu, rezidă în aceea că încă nu s-a putut înfiinţa o fabrică de malţ, această componentă a berii achiziţionându-se, atât în ţară, cât şi în străinătate, la preţuri ridicate. Piaţa de desfacere este încă limitată. Pe lângă beneficiarii de tradiţie, din judeţele Prahova, Vâlcea şi Olt, se mai livrează bere în 25 de judeţe din ţară, însă în cantităţi care nu satisfac pretenţiile societăţii”.
Sub această formă a continuat să existe până în preajma anului 2000, când a fost închisă.
Iată în continuare câteva din sortimentele de bere produse în fabrica de la Sadu de-a lungul timpului: Cibin (11º), Binder (12º), Trei Stejari (12,5º), Sadu (13º), Dumbrava (16º), Porter neagră (20º).

*punctul pe hartă indică locația fostei fabrici de bere, actual închisă

Photo Gallery

Alte sugestii

Muzeu Obiectiv turistic
Închis
5.0 1 recenzie
PROGRAM DE VIZITARE: PALATUL BRUKENTHAL MUZEUL DE ISTORIE-CASA ALTEMBERGER MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ MUZEUL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ   Luni – Marţi: ÎNCHIS Miercuri - Duminică: 9-17, casieria se închide la ora 16:15 (Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie), respectiv 16:30 (Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Artă Contemporană). CALENDAR LUCRĂRI DE CURĂȚENIE ȘI CONSERVARE 2026 Palatul Brukenthal: 12 ianuarie - 03 februarie - ÎNCHIS Muzeul de Istorie-Casa Altemberger: 02 februarie - 17 februarie - ÎNCHIS Muzeul de Istorie Naturală: 16 februarie - 03 martie - ÎNCHIS    Muzeul Cinegetic „August von Spiess” și Muzeul de Istorie a Farmaciei rămân ÎNCHISE pentru o perioadă nedeterminată.  Cele două locații se deschid pentru grupuri de minim 10 persoane cu programare, cu 24 h înainte, la adresa de e-mail: secretariat@brukenthalmuseum.ro. Vă mulțumim pentru înțelegere! PROGRAM BIBLIOTECĂ    Anunț!  Având în vedere faptul că biblioteca Muzeului Național Brukenthal se află în proces de inventariere, programul sălii de lectură pe parcursul anului 2026 va fi în fiecare zi de joi a săptămânii, în intervalul orar 10:00–14:00, doar cu programare prealabilă cu minimum 5 zile lucrătoare înainte, la adresa de e-mail: secretariat@brukenthalmuseum.ro  Vă mulțumim pentru înțelegere! Întreaga structură a Muzeului Naţional Brukenthal de astăzi a evoluat în timp dintr-un nucleu unic: colecţiile baronului Samuel von Brukenthal şi dintr-o locaţie unică: Palatul Brukenthal.  Deoarece nu a avut descendenţi direcţi rămaşi în viaţă, baronul von Brukenthal lăsa moştenire prin testament palatul, colecţiile şi restul averii sale unui descendent în linie masculină dintre persoanele cu care se înrudea. În cazul în care urmaşii săi aveau să moară la rândul lor fără a avea copii, familia stingându-se, averea urma să fie preluată de Biserica Evanghelică, iar palatul să devină un muzeu deschis publicului larg, eveniment petrecut în anul 1817. Pe parcursul secolului al XIX-lea, principala preocupare a muzeului a fost aceea de conservare a patrimoniului existent şi de lărgire a colecţiilor principale prin intermediul achiziţiilor, dar şi de înfiinţare de noi colecţii mai ales în sfera culturii săseşti.  În anul 1948, muzeul a fost naţionalizat, devenind proprietatea statului comunist român.  Tot în anul 1948, Societatea Transilvăneană pentru Ştiinţele Naturii din Sibiu îşi încetează activitatea, muzeul aflat sub patronajul acesteia fiind inclus în patrimoniul naţional. În anul 1957, Muzeul de Ştiinţele Naturii devenea parte a Muzeului Brukenthal.  Muzeul Cinegetic “August von Spiess” s-a deschis în anul 1966.  1972 este anul deschiderii Muzeului Farmaciei.  În anul 1988 a fost inaugurată Secţia Istorie a Muzeului Naţional Brukenthal, în prezent Muzeul de Istorie, în Casa Altemberger. Muzeul de Artă Contemporană al Muzeului Naţional Brukenthal este cea mai recentă locaţie (2006). Urmărește pagina de Youtube! *sursa: http://www.brukenthalmuseum.ro/index.html *surse foto: https://www.facebook.com/brukenthalnationalmuseum
Piața Mare, Sibiu, Romania
1 eveniment
Obiectiv turistic
4.5 2 recenzii
De-a lungul timpului, Sibiul a fost martorul şi beneficiarul contribuţiei extraordinare aduse de numeroase personalităţi culturale şi artistice ce au ajutat la dezvoltarea oraşului aşa cum îl cunoaştem astăzi. Fiecare dintre aceste personalităţi are o poveste distinctă şi extraordinară, care o leagă de destinul Sibiului şi care rămâne ţesută în fibra intimă a comunităţii. Sibiul a fost o cetate medievală care nu a putut fi cucerită. Între primul şi al doilea zid de apărare este o alee pietonală, ce uneşte primul teatru construit pe teritoriul României la 1788 cu „Cazarma 90”, unde va fi construit viitorul teatru. Între trecut şi viitor se va naşte această Alee a Celebrităţilor, unde în fiecare an vor fi adăugate nume importante din lumea teatrului, a dansului, a artelor spectacolului. Aleea Celebrităţilor, inaugurată în vara anului 2013 de către municipalitate cu ocazia ediţiei aniversare de 20 de ani a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, este gândită ca un loc permanent de celebrare, de recunoaştere a acestor contribuţii, precum şi un tribut adus realizărilor în domeniul cultural şi artistic din Sibiu sau în legătură cu acesta. Deşi este inspirată de celebra Walk of Fame de la Hollywood, Aleea Celebrităţilor din Sibiu este gândită ca un eveniment cultural, ceea ce îi conferă propria personalitate, precum şi ca un punct de atracţie turistică care să confere unicitate locului. Primele șapte stele au fost decernate următoarelor personalităţi: Ariane Mnouchkine Regizor Eugenio Barba Regizor Sasha Waltz Coregraf Silviu Purcărete Regizor Declan Donnellan Regizor George Banu Om de teatru Nakamura Kanzaburo XVIII (post mortem) Actor Kabuki
Parcul Cetăţii, Sibiu, România
Obiectiv turistic
Este Casa Parohială Evanghelică, care încorporează substanţă murală din vechea casa parohială din secolul XIII. Elevaţia casei este databilă în secolul XV, remarcabil fiind portalul atribuit pietrarului Andreas Lapicida, ilustrativ pentru goticul târziu cu influenţe de renaştere timpurie. Blazonul este al preotului Johannes din Alţîna datat 1502.
Piaţa Huet, Nr. 1, Sibiu, România
Obiectiv turistic Organizatie Non-Guvernamentala
Povestea modernă a calfelor călătoare la Sibiu a început acum 28 de ani când tânărul Oliver Eberlein, dulgher de meserie a poposit în veșmintele sale exotice pentru prima oară în micul nostru oraș. Aveau să mai treacă însă încă nouă ani până la venirea primului grup mai mare de calfe la Sibiu. Meșteșugarii călători veniți aici în 2002 au restaurat acoperișul turnului casei din Piața Huet nr. 3. Aceast imobil, cel mai vechi al orașului, a fost redeschis ulterior în mod oficial ca și Casă a Calfelor.  Această casă este unica casă a calfelor din Europa de Sud-Est iar aici poposesc an de an sute de meșteșugari din toate frățiile și asociațiile de calfe din Germania, Franța, Elveția și Austria. Casa Calfelor și “pomul de cuie” montat în fața ei reprezintă un muzeu viu, păstrând urmele fiecăreia dintre sutele de calfe care au trecut pe aici. Datorită poveștilor pe care le spune și a istoriei ei unice, această casă a devenit un important punct de atracție turistică. Asociația Casa Calfelor Sibiu, care administrează imobilul, promovează arta meștugărească, tradiția plecării în călătorie a calfelor și, nu în ultimul rând, transferul de cunoștințe și cooperarea între tineri din întreaga Europă prin organizarea de ateliere de lucru deschise, cursuri de perfecționare, simpozioane de sculptură și diverse evenimente culturale precum concerte, spectacole de teatru, seri de prezentare, film și discuții. Însă acum vă întrebați probabil ce sunt aceste calfele călătoare? Răspunsul e simplu: sunt tineri meșteșugari sau artiști care renunță la comfortul propriei locuințe și se aventurează într-o călătorie prin întreaga lume pentru o perioadă de mininim trei ani și o zi pentru a se perfecționa și dezvolta atât pe plan personal cât și profesional.
Piaţa Huet, Nr. 3, Sibiu, România
Obiectiv turistic
Clădirea cu nr. 5 din Piaţa Huet este o clădire publică construită în 1786 fără a fi modificată până în prezent. Construcţia a fost realizată după demolarea unor construcţii din secolul XIV, în care a funcţionat şcoala elementară a oraşului din 1380. Noul local corespundea nevoilor învăţământului gimnazial şi liceal legiferat de guvernul imperial. Clădirea este de factură barocă, include în aula liceului o „chatedra”, o structură monumentală din lemn cu strane şi baldachin destinată prezenţei rectorului liceului cu prilejul ceremoniilor şcolare, mobilă autentică, posibil unicat în România. În Colegiul Brukenthal au învăţat Nicolaus Olahus, comitele saşilor Harteneck, guvernatorul Brukenthal, Romulus Cîndea, Emil Sigerus, Julius Bieltz ş.a.
Piaţa Huet, Nr. 5, Sibiu, România
Obiectiv turistic
5.0 1 recenzie
Bulevardul Corneliu Coposu se situează pe toată lungimea lui în şanţul laturii sud-estice a incintei a III-a. În partea dreaptă a bulevardului, venind dinspre strada Andrei Şaguna (DN1), este parte din valul de apărare, în partea stângă se desfăşoară relativ intactă fortificaţia vauban, cu Bastionul Porţii Cisnădiei, Turnul Gros şi Bastionul Haller. Zidul este străbătut de câteva pasaje practicate modern pentru facilitarea circulaţiei pietonale. Demnă de menţionat este aşa-zisa „Gaura Ciumei” la capătul străzii Ghe. Lazăr, flancată de doi pilaştri masivi de sfârşit de secol XIX, practicată în zidul de incintă pentru a înlesni evacuarea cadavrelor în timpul epidemiei de ciumă din secolul XVI, pentru a permite accesul în cimitirul oraşului. În spatele fortificaţiei vauban se vede partea superioară a celor trei turnuri de pe strada Cetăţii rămase intacte de pe zidurile fortificaţiei incintei a III-a originară.
Bulevardul Corneliu Coposu, Sibiu, Romania
Obiectiv turistic
5.0 2 recenzii
Pasajul care uneşte Piaţa Mică cu Piaţa Aurarilor, respectiv a doua incintă cu a patra incintă a oraşului, este ceea ce a subzistat unui puternic bastion de poartă, Turnul Aurarilor, din care se păstrează o parte de zid crenelat, înglobat în corpul unei construcţii civile ulterioare anului 1551
Piaţa Mică, Nr. 24, Sibiu, Romania
Obiectiv turistic
5.0 1 recenzie
Turnul se suprapune tunelului porţii cu boltă plincintru, deschiderea spre exteriorul incintei III este flancată de doi contraforţi. Etajul întâi integrat locuinţei Altemberger (primăria veche), este boltită plincintru. Pe latura spre Colegiul Brukenthal este păstrată comunicarea spre ansamblul clădirilor, constituind latura sud-vestică a Pieţei Huet înlocuite în prezent de Liceul Brukenthal. Acoperişul turnului este de tip piramidal scurt.
Strada Alexandru Odobescu, Sibiu, Romania
Obiectiv turistic
Casa Parohială Romano-Catolică este primul obiectiv important din Piaţa Mare, fiind realizată în stil baroc în perioada 1726-1739. În trecut, clădirea adăpostea Seminarul Iezuit. Ea înglobează fragmente ale Halei Cojocarilor. În anul 1466 exista aici sediul breslei croitorilor, care în 1688 este amenajat pentru slujbe catolice de către călugării iezuiţi. În perioada 1774-1790, la etajul al doilea a funcţionat Şcoala Elementară Catolică, mutată în clădirea Ursulinelor pentru a face loc Gimnaziului de Stat, care va funcţiona până în 1899, când se inaugurează actuala clădire a Liceului Gheorghe Lazăr. Între anii 1899 şi 1907 se va muta aici Tribunalul Judeţean. Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, la parter se vor deschide spaţii comerciale. În partea stângă a funcţionat primul birou de informare pentru hoteluri, cafenele şi restaurante din Sibiu, Fleck & Preis, mutat în 1907 în Piaţa Mică, nr. 9, pentru a face loc Sucursalei Sibiu a Băncii Comerciale din Pesta. După 1920, când banca a fost desfiinţată, locul a fost ocupat de Siebenbürgische Bank und Sparkasse până la naţionalizare. În curtea interioară a Casei Parohiale se află statuia Sfântului Martir Johannes Nepomuk, care s-a aflat iniţial în Piaţa Mare, de unde a fost îndepărtată de regimul comunist. Statuia a stat multă vreme în curtea Muzeului Brukenthal, până când a fost mutată în curtea interioară.
Piața Mare, Nr. 2, Sibiu, Romania