Transfăgărășanul
Transfăgărășanul

Transfăgărășanul

5.0 4 recenzii
Obiectiv turistic

Transfăgărășan, Cârțișoara, Romania

Hartă

Despre

Denumit si DN7C, Transfăgărășanul după ce străbate Comuna Cîrțișoara, are punctul terminus la 5 km nord de această localitate în DN1 (E68) la km 267, ruta Brașov-Sibiu.

Banda de asfalt pornește de fapt de la km 0 (Bascov) în direcția Curtea de Argeș. La 35 km de la plecare, Curtea de Argeş atrage prin reverberaţiile ei istorice dar mai cu seamă cu fermecătoarea dantelărie arhitecturală a Bisericii Domneşti şi legendara ei construcţie. Nu departe, în amonte pentru că, treptat începe urcuşul, în satul Cetăţeni o atracţie de valoare este Schitul Negru Vodă. Un alt reper important este Cetatea Poienari - loc de legendă ale celui mai cunoscut şi mediatizat personaj al istoriei noastre - Vlad Ţepeş.

DN7C străbate apoi aşezările Ungureni şi Căpăţâneni intrând în spectaculoasele Chei ale Argeşului. Urcând peste viaductele agăţate de peretele de piatră ale muntelui atingem, la 830 m altitudine, Barajul Vidraru. Locul oferă câteva puncte de belvedere deschisă până spre Valea Topologului (spre vest) şi peste acumularea de ape (spre nord), în pereţii gri-albăstrui ai Negoiului. Aproape de coronamentul barajului, pe stânga, se află restaurantul Casa Argeşeană. Urmând conturul lacului pe DN7C, la km 70,500, pe o terasă de deasupra şoselei, se află primitoarea Cabană „Valea cu peşti” care poate fi gazdă bună cu dotările actuale şi serviciile pe care le oferă. La circa 4 km amonte de acest punct, pe dreapta - est - se desprinde un drum forestier bine întreţinut pe care, după 1 km se ajunge la Pensiunea Vidraru situată într-o poieniţă copleşită de pădurea deasă ce o înconjoară.

Revenind pe asfalt, şoseaua ocoleşte golfurile adânci ale lacului, trece pe la Gura Oticului iar la „Coada lacului” întâlneşte desprinderea DN7D care conduce la Complexul Turistic Cumpăna de pe malul vestic al lacului. Cu cele 88 locuri de cazare, 20 „căsuţe”, debarcader ş.a., Cumpăna este cea mai mare bază turistică de pe acest versant al muntelui. De aici se deschid trasee turistice marcate spre Vărfurile Negoiu şi Lespezi - Călţun.

De la intersecţia cu DN7D în amonte pe DN7C urcăm 12 km la cota 1200 m unde, pe dreapta (est) se află Hotelul „Piscul Negru” cu excelente dotări şi servicii de calitate. Câteva sute de metri amonte, pe stânga
(la vest) o alcătuire de pensiuni, hotel şi chiar o mănăstire oferă găzduire şi alte servicii turistice. Şi de aici se deschid trasee turistice marcate spre Călţun dar şi spre Culmea Muşeteica peste vârfurile Piscul Negru, Joarzea şi Culmea Năneasa.

Urcând de aici la 1520 m altitudine întâlnim, după doar 6 km, pe partea dreaptă (est) Cabana „Izvorul Caprei”, clasificare ***, având 27 camere duble, apartament, sală de conferinţă, restaurant, terase, „parc de aventură”, parcare. Ultima locaţie de pe acest versant este Cabana „Refugiul Salvamont Cota 2000”.

Parcurgând tunelul rutier se iese în căldarea glaciară Bâlea, unde cabanele „Bâlea Lac” şi „Paltinu” oferă întreaga gamă de servicii turistice montane. Este aici şi sediul Serviciului Public Salvamont Sibiu.

Din acest punct DN7C coboară de la 2040 m la Bâlea Cascadă, puţin peste 13 km, la cota 1234 m. Este cel mai spectaculos tronson al Transfăgărăşanului fapt care i-a determinat pe cei de la Top Gear să aprecieze: „România o ţară cu privelişti care îţi taie respiraţia şi cu o şosea de munte beton”.

Între aceste locaţii funcţionează şi telecabina (capacitate 12 persoane simultan).

La circa 600 m altitudine, înşiruirea de pe partea stângă a râului, a pensiunilor și caselor de vacanţă aproape formează o mică localitate.

La mai puţin de 5 km aval se află Cîrţişoara cu cele două sate parcurse de râul omonim - Streza şi Oprea. Este satul natal al cunoscutului Badea Cârţan şi al haiducului Andrei Budac, care fiecare în felul său, au făcut cunoscută această comunitate mult peste hotarele acelor timpuri.

Din comuna Cârţişoara spre nord, Transfăgărăşanul mai continuă 4 km, se uneşte cu DN1 (E68) la capătul celor 151 km. Până la Sibiu (vest) de aici avem 42 km, iar spre Făgăraş (est), 37 km.

Totul despre Transfăgărășan:

- iniţial în 1970 - şoseaua alpină care traversează, pe direcţia nord-sud Munţii Făgăraş, a fost proiectată pe 91 km, din DN1 (E 68) până aproape de barajul de la Vidraru;

- în prezent, şoseaua începe de la Bascov (km 0) sub denumirea DN7C şi după un parcurs de 151 km face joncţiune cu DN1 (E68), la 4 km nord de localitatea Cîrţişoara;

- construcţia a început la 20 martie 1970 iar inaugurarea ei a avut loc în 20 septembrie 1974;

- în zona înaltă a construcţiei, de peste 1500 m, în perioada de iarnă lucrările, datorită microclimatului, au fost posibile doar 3-4 luni din an;

- pentru realizarea amplelor lucrări de terasare, de artă - poduri, podeţe, copertine, tunel rutier etc. - au muncit timp de patru ani peste 50000 constructori, în majoritate (circa 95 la sută) militari;

- numai de la Piatra Albă (la nord de Cascada Bâlea), până la Lacul Bâlea - 16 km distanţă - se executau zilnic între 10 - 20 detonări de explozibil pentru dizlocarea stâncilor;

- per total au fost dislocate şi transportate, în patru ani, 3 milioane metri cubi de stâncă, echivalentul a 6600 trenuri a câte 50 vagoane fiecare;

- numai volumul terasamentelor construite cumulează 1,5 milioane metri cubi;

- pe traseul proiectat - 91 km - au fost construite 830 lucrări de artă transversale din care 550 poduri şi podeţe, 27 viaducte, 200 000 metri cubi zidării din piatră fasonată.

Tunelul Bâlea Lac – Capra:

* Lungimea totală a tunelului 887 m; lăţimea căii rutiere - 6 m, pasajul pietonal - 1 m;

* altitudinea minimă a tunelului 2025 m, altitudinea maximă – 2042 m;

* numai din tunel s-au excavat 40 600 metri cubi rocă, pentru dislocarea acestora folosindu-se peste 20 tone de dinamită;

* consolidarea lucrării a necesitat 35 737 tone ciment, 897 tone oţel, 24 000 ancore metalice, mii de metri de plase sudate şi cofraje.

Photo Gallery

Alte sugestii

Obiectiv turistic Primarie

Primăria Municipiului Sibiu

Clădirea Primăriei joacă un rol important în viaţa oraşului, fiind situată într-un edificiu elegant din Piaţa Mare a Sibiului.  La începutul secolului XX au fost demolate casele de pe latura nord-vestică a Pieţei Mari, de lângă turnul Bisericii Romano-Catolice, construindu-se edificiul Băncii de Credit Funciar în anul 1906, în stil eclectic, cu elemente de Art Nouveau. Clădirea este realizată în formă de potcoavă, având subsol, parter înalt, două etaje şi un subsol mansardat. Impresionează faţada încărcată de elemente decorative, precum şi interiorul în stil Art Nouveau. Imobilul a fost naţionalizat în perioada comunistă, găzduind diferite instituţii administrative şi financiare. După anul 1990 aceste instituţii s-au retras pe rând, edificiul intrând în patrimoniul municipalităţii.  Ulterior, au fost demarate ample lucrări de reabilitare şi recompartimentare, incluzând şi extinderea spaţiilor de birouri în mansarda nefolosită anterior, instalarea unui ascensor care să permită accesul persoanelor cu handicap, precum şi transformarea curţii interioare într-o încăpere acoperită, ce va constitui un spaţiu de aşteptare pentru persoanele care au probleme de rezolvat în Primărie. Au fost reconfigurate spaţiile interioare, care, după amenajări, numără 75 de birouri, o sală expoziţională alături de alte patru anexe, trei săli de şedinţă, zece holuri publice pentru a asigura accesul în birouri, plus un subsol multifuncţional în care va funcţiona şi arhiva instituţiei.
Strada Samuel Von Brukenthal, Nr. 2, Sibiu, Romania
Obiectiv turistic

Casa Altemberger

5.0 1 recenzie
Casa Altemberger, care găzduieşte în prezent Muzeul de Istorie, este considerată cel mai important ansamblu de arhitectură gotică civilă din Transilvania. Casa a fost ridicată la sfârşitul secolului al XV-lea, la solicitarea primarului Sibiului de la acea vreme, Thomas Altemberger, echipa de constructori fiind condusă de pietrarul Andreas Lapicida. Ansamblul include 10 corpuri de clădire, la care se adaugă un turn de apărare, şi a servit drept sediu primăriei oraşului pentru o perioadă de 400 de ani (până în anul 1948), fiind cunoscut şi sub denumirea de Primăria Veche. Turnul din incinta clădirii a găzduit arhiva orașului și a Universității Săsești între anii 1546 şi 1923, ulterior aceasta fiind mutată într-o nouă locație pe strada Arhivelor. În anul 1984, Muzeul de Istorie, care funcţiona din anul 1959 la parterul Palatului Brukenthal, s-a mutat în această clădire. Având profil de istorie şi arhitectură, muzeul prezintă istoria locală, machete, fotocopii, arme albe, arme de foc, embleme, pietre funerare, tezaur şi colecţie numismatică. Inscripţia de deasupra uşii, în limba latină, aminteşte de vizita împăratului Iosif II. Deoarece fondatorul legendar al oraşului purta numele Hermann, vizitatorii sunt întâmpinaţi în curtea muzeului de câteva figuri decorative, intitulate Hermanni, ce ilustrează tipologiile orăşeanului la sfârşitul secolului al XVII-lea: vindecătorul, cavalerul, bancherul, măcelarul, crâşmarul, infanteristul, studentul, primarul şi menestrelul. În curtea a doua, cunoscută sub numele de Grădina Martirilor, se află lucrări de sculptură figurativă, precum cele patru console ale loggiei reprezentând portretele în piatră ale unor bărbaţi, elegant şi minuţios executate, decorând un spaţiu cu elemente de influenţă renascentistă.
Casa Altemberger - Muzeul de Istorie, Str. Mitropoliei, Nr. 2, Sibiu, România
Obiectiv turistic
Închis

Casa Artelor - Galeriile de Artă Populară / Museum Shop

Casa Artelor este una dintre clădirile istorice ale Sibiului, menţionată ca Hală a Măcelarilor în matricolele bisericii din anul 1370. Este considerată cea mai veche “casă de breaslă” din Transilvania.  La început, clădirea a avut numai parter, din care s-au păstrat bolţile ce pot fi văzute astăzi. Mai târziu a fost construit etajul, destinat magaziilor, format dintr-o singură sală. Parterul a funcţionat exclusiv ca spaţiu comercial, divizat în 11 încăperi pentru tranşarea şi desfacerea cărnii. Cele opt arcade deschise erau proprietatea obştei din vremuri străvechi, după cum se menţionează în Statutul oraşului din 1589. În secolele XVI-XVII, sala mare de la etaj a servit ca loc de adunare a breslei cojocarilor, apoi a devenit depozit de ovăz. În anul 1765, clădirea a fost transformată pentru câteva luni în sală de spectacole pentru actorii unei trupe de teatru conduse de actriţa Gertraud Bodenburger. Cu prilejul unor reparaţii efectuate la clădire în anul 1787, pe faţada de sud a fost aplicată stema Sibiului cu săbiile încrucişate şi frunzele de nufăr, după modelul vremii. Între anii 1962 și 1967, clădirea a fost restaurată, de atunci fiind dată în circuitul cultural. Spre sfârşitul secolului XX, clădirea a intrat în posesia Muzeului Brukenthal, parterul servind drept spaţiu pentru depozite de artă contemporană, iar sala mare fiind folosită ca spaţiu expoziţional deschis tuturor genurilor de manifestări artistice şi culturale. Este momentul în care primeşte denumirea de "Casa Artelor". Din vara anului 2007, Casa Artelor îşi schimbă destinaţia, intrând în administrarea Complexului Naţional Muzeal “Astra” şi devenind sediu al Muzeului de Etnografie şi Artă Populară Săsească “Emil Sigerus”.
Galeriile de Artă Populară, Piaţa Mică, Nr. 21, Sibiu, România
1 eveniment
Obiectiv turistic

Zidurile Cetăţii

5.0 2 recenzii
După invazia tătarilor din anul 1241, Sibiul a fost fortificat între secolele al XIII-lea şi al XVI-lea, în patru etape, cu ziduri masive din cărămidă roşie. Aceasta a determinat atribuirea denumirii de Cetatea Roşie pentru oraşul Sibiu. Zidurile se întindeau pe aproximativ 4 km, fiind prevăzute cu 39 de turnuri de apărare şi 5 bastioane. Astăzi mai pot fi văzute bastioanele Soldisch şi Haller, precum şi turnurile Scărilor, Sfatului, Dulgherilor, Archebuzierilor, Olarilor, Gros, Pielarilor, Pulberăriei. Zidul exterior de apărare din cea de-a treia centură de fortificaţii a Sibiului se poate vedea de-a lungul Bulevardului Corneliu Coposu. Între partea carosabilă şi zid se află o zonă verde, care datează din anul 1791, fiind înfiinţată mai întâi între Bastionul Haller şi Turnul Gros, pentru ca ulterior să fie prelungită până la Bastionul Cisnădiei, fiind cunoscută sub numele de "promenada invalizilor". O altă porţiune de zid se află de-a lungul Străzii Manejului, pe latura estică a Bisericii Ursulinelor. Zidul prezintă aici o suită de bolţi semicirculare, care aveau rolul de a susţine galeria de strajă. La capătul dinspre Biserica Ursulinelor, zidul formează două arcade care susţin o galerie de trecere spre curtea călugărilor de altădată. În prezent, această galerie face legătura cu Strada Constituţiei. Pe vremuri, aici se afla Turnul Bărbierilor, aproape de Poarta Sării. Cea mai veche construcţie din oraşul Sibiu, păstrată în forma ei iniţială, se găseşte în curtea din Piaţa Huet nr. 2, unde se află o porţiune de 30 m din zidul de apărare din prima incintă de fortificaţii a Sibiului, datând din secolul al XIII-lea. Zidul care se poate vedea pe Strada Cetăţii, între Turnul Dulgherilor şi Turnul Olarilor, este construit între anii 1357 şi 1366. În prezent, zidul are aspectul din a doua jumătate a secolului al XV-lea, când a fost refăcut din cărămidă şi prevăzut spre partea interioară cu arcade ample, care susţin drumul de strajă. O parte a zidului de apărare din a treia centură de fortificaţii a Sibiului se află între Bastionul Soldisch şi Strada Mitropoliei, pe str. Ioan Lupaş, în curtea Liceului Octavian Goga. Un alt tronson al zidului de apărare, cu o lungime de peste 200 m, situat în zona de denivelare între Oraşul de Sus şi Oraşul de Jos, se poate vedea pe Strada Centumvirilor, între străzile Odobescu şi Tribunei.
Str. Cetăţii, Bulevardul C. Coposu, Str. Manejului, Piaţa Huet, Str. Ioan Lupaş, str. Centumvirilor, Sibiu, România
Obiectiv turistic

Turnul Pulberăriei

5.0 1 recenzie
Turnul Pulberăriei este situat în curtea Grupului Şcolar Independenţa, în nordul cetăţii, pe Strada Ocnei. A fost construit în anul 1552 pe locul unui turn mai vechi, cel al fierarilor, şi făcea parte din cel mai puternic complex fortificat al oraşului, care apăra Poarta Ocnei (sau a Cizmarilor). Denumirea turnului vine de la destinaţia sa la acea vreme, fiind turn pentru depozitarea pulberii necesare funcţionării armelor de foc uşoare sau grele şi turn de apărare. Este un turn masiv, cu plan circular, având acoperişul cu ziduri groase, cu guri de foc de mici dimensiuni, fiind construit în acest mod pentru a putea rezista tirului artileriei de asediu. Doar o mică porţiune este expusă spre partea exterioară. Accesul în interior se făcea printr-o rampă, care ducea la intrarea aflată spre actuala stradă a Zidului şi spre drumul de strajă al zidului. Paratrăznetul turnului s-a păstrat până astăzi. Turnul a fost restaurat între anii 1974 şi 1975, ultima sa destinaţie fiind găzduirea atelierelor de creaţie ale Uniunii Artiştilor Plastici.
Turnul Pulberăriei, Strada Ocnei 31-33, Sibiu, România
Obiectiv turistic

Turnul Pielarilor

Turnul Pielarilor, cunoscut şi sub denumirea de Turnul cu Pulbere cel Mic, este situat pe Strada Pulberăriei şi datează din secolul al XV-lea, fiind unul dintre cele două turnuri păstrate în Oraşul de Jos. Turnul făcea parte din cea de-a patra centură de fortificaţii a Sibiului. Denumirea turnului vine de la breasla pielarilor, care aveau ateliere în această parte a oraşului şi care se ocupau cu paza şi întreţinerea lui. Turnul Pielarilor are formă octogonală și este construit pe patru nivele, dintre care ultimul ieșit în afară, cu un acoperiș de formă piramidală. Aici apar pentru prima dată ambrazuri largi pentru tunuri. Fiecare latură a turnului are guri de păcură și goluri de tragere pentru artileria ușoară, mai numeroase pe latura exterioară. Acoperișul are un steag de vânt din metal, de formă dreptunghiulară, care se pare că a apărut recent, după jumătatea secolului al XIX-lea. Turnul Pielarilor este considerat un mare supravieţuitor al oraşului Sibiu, fiind distrus şi refăcut de mai multe ori de-a lungul timpului. În marele incendiu din 31 martie 1566, turnul a explodat din cauza pulberii depozitate aici. Turnul a fost apoi afectat de un alt incendiu catastrofal, cel din 7 septembrie 1570, pentru ca, în 28 august 1638, turnul să explodeze a treia oară din cauza unui fulger. A fost reconstruit în acelaşi an.
Turnul Pielarilor, Strada Pulberăriei, Sibiu, România
Obiectiv turistic
Deschis

Turnul Olarilor

5.0 1 recenzie
Turnul Olarilor este situat pe Strada Cetăţii, între Turnul Archebuzierilor şi Turnul Dulgherilor, cu acesta din urmă legându-se printr-un zid din incinta a treia de fortificaţii a Sibiului. Turnul a fost construit în secolul al XIV-lea, de-a lungul timpului suferind mai multe reparaţii şi modificări. Forma actuală datează din secolul al XVI-lea. Turnul Olarilor este construit din piatră și cărămidă, având la bază o formă dreptunghiulară, după care turnul se retrage la etajul intermediar, pentru a se încheia în partea superioară prin clasica porțiune ieșită în afară, susținută de console cu guri de foc între arce. La primul și al doilea nivel se află metereze în formă de gaură de cheie, realizate în special pentru a permite executarea focului de archebuze. Partea superioară a turnului este ieșită în afară și sprijinită, la fel ca la majoritatea turnurilor sibiene, pe console.
Turnul Olarilor, Strada Cetății, Sibiu, România
Obiectiv turistic

Turnul Archebuzierilor

Turnul Archebuzierilor, denumit mai târziu Turnul Postăvarilor (Pânzarilor), este cel mai sudic dintre cele trei turnuri de apărare construite pe Strada Cetăţii. Datează din secolul al XIV-lea şi face parte din a treia centură de fortificaţii a Sibiului. Denumirea sa provine de la prezența la primul nivel a unor metereze în formă de gaură de cheie, prin care se putea trage cu archebuza. Turnul Archebuzierilor este construit din piatră (până la înălțimea de circa 1 metru) și din cărămidă (de la circa 1 m până sus). El are formă de prismă ortogonală. Cinci din laturile sale sunt situate în exteriorul incintei fortificate. Partea superioară a turnului este ieșită în afară și sprijinită, la fel ca la majoritatea turnurilor sibiene, pe console în ale căror arce de legătură sunt prevăzute guri de aruncare. În interior, turnul avea două drumuri de rond folosite ca loc de manevră şi de amplasare a ostaşilor în timpul luptelor de apărare. Se consideră că actualul turn rezultă din transformarea şi supraînălţarea altuia mai vechi.
Turnul Archebuzierilor, Strada Cetății, Sibiu, România
Obiectiv turistic
Deschis

Turnul Dulgherilor

5.0 1 recenzie
Turnul Dulgherilor este cel mai nordic dintre turnurile de pe Strada Cetăţii, fiind construit în secolul al XIV-lea şi făcând parte din a treia centură de fortificaţii a oraşului Sibiu. Denumirea sa vine de la breasla Dulgherilor, care era desemnată să îl întreţină şi să îl apere.  Turnul Dulgherilor este construit din piatră și cărămidă, având la bază o formă circulară, delimitată de porțiunea următoare printr-o cornișă pronunțată, după care turnul capătă formă de prismă octogonală, încheiată în partea superioară printr-o porțiune ieșită în afară, susținută de console cu guri de foc între arce. La primul nivel al turnului se află metereze în formă de gaură de cheie, realizate în special pentru a permite executarea focului de archebuze. Partea superioară a turnului este ieșită în afară și sprijinită pe console în ale căror arce de legătură sunt prevăzute guri de aruncare. 
Strada Cetății, Sibiu, România