Traseul Fortificațiilor

Fortificarea oraşului Sibiu începe la începutul sec. XIII. Prima fortificaţie înconjoară biserica romanică pe locul căreia a fost ulterior edificată Biserica Parohială gotică ”Sf. Maria”, alcătuind prima incintă de fortificaţie, în jurul actualei Pieţe Huet. Zidurile primei incinte sunt construite din piatră. Substanţa fortificaţiei iniţiale se află încorporată în zidurile construcţiilor ridicate ulterior pe perimetrul fortificaţiei.

Se păstrează vizibil Turnul Scărilor cu modificări aduse în secolul XIX. Fortificaţia (sec. XIII) a fost extinsă printr-o a doua incintă cuprinzând actuala Piaţă Mică. Zidul porneşte de la Capela Sf. Iacob (prezent demolată) şi continuă circular până la Turnul Sfatului, urmând în arc de cerc un traseu către Piaţa Aurarilor, de unde coboară spre oraşul de jos până în dreptul actualei străzi a Argintarilor spre a cuprinde Biserica Azilului, azilul de bătrâni, terminându-se cu Poarta Turnului.

Cele două incinte primare I. şi II. ale fortificaţiei permit accesul în cetate prin mai vechea Poartă a Turnului, poarta de sub Turnul Sfatului prevăzută cu poartă şi hersă, a cărui făgaş din piatră este păstrat, a treia poartă fiind la capătul Scărilor Fingerling, masiv fortificată cu un sistem de turnuri. Întreg oraşul a beneficiat de un sistem hidrotehnic, canale, ecluze şi heleştee, care permiteau inundarea controlată a zonei exterioare înconjurătoare, constituind o fortificaţie suplimentară nefavorabilă avansării spre ziduri a artileriei grele. În mod fericit în Muzeul Brukenthal există o vastă panoramă pictată în ulei a oraşului Sibiu pictată de Franz Neuhausen 1808.

Extensia rapidă a oraşului şi accentuarea tulburărilor armate interne, dar în special pericolelor atacurilor otomane, fac necesare construirea incintelor a III-a şi a IV-a, care cuprind întreg oraşul de sus şi întreg oraşul de jos; accesul în oraş făcându-se prin Poarta Cisnădiei situată la capătul sud-vestic al străzii Bălcescu (marcaj în asfalt), Poarta Ocnei pe latura nord-vestică prin Poarta Ocnei căreia îi corespunde peste Cibin un pod de piatră, în partea nord-estică prin Poarta Elisabeta (în zona gării). Incinta a III-a construită anterior incintei a IV-a, comunica spre oraşul de jos printr-o poartă cu turn conservată integral care face corp comun cu primăria veche şi care datează din secolul XIV (date conform planului istoric întocmit în 1875). Fortificaţia este la nivelul tehnicii militare a timpului, zidurile sunt prevăzute din loc în loc, ritmat, de 41 de turnuri de apărare cu crenele şi guri de foc.

Perfecţionarea artileriei în sec. XVII impune o masivă fortificare de tip vauban pe latura dinspre nord cea mai expusă atacurilor. Colţul sudic al burgului, primind un al doilea zid masiv din cărămidă (sec XVI-XVII), rezistent la lovituri de artilerie, prevăzut cu trei bastioane platformă de artilerie şi un turn platformă: Bastionul Haller, Turnul Gros, Bastionul Porţii Cisnădiei, Bastionul Soldisch. Partea sud – vestică apărată de albia Râului Cibin, primeşte ca o fortificaţie avansată Bastionul Saggesser, ca defensă a Porţii Saggesser şi Bastionul Burger, urmat de mai micul Bastion al Dogarilor.

Fortificaţia exterioară este urmată de şanţ inundabil şi val. Păstrate sunt Bastionul Haller, Turnul Gros, Bastionul Helltauer Tor, Bastionul Soldisch şi din incinta a IV-a sud-vestică două turnuri masive, unul aflat în prezent Turnul Pielarilor cu bază octogonală pe strada Pulberăriei şi Turnul Pulberăriei aflat pe strada Zidului în incinta Grupului Şcolar Independenţa.