Places

On the place where the brewery stands, there was an earlier distillery, built around 1740 by a group of Saxons from Cisnadie. In 1782, the doctor Ioan Piuariu-Molnar bought it raised a new building in the backyard, in which he installed knitting and weaving machines, with all the opposition of the Saxon guilds in Cisnădie and Sibiu. After his death, his son sold the property. Between 1912 and 1913, the brewery was built in the same yard, and became known as Thomas Binder & Sons Brewery. The owner's ambitions were great: the factory was equipped with imported boilers, and he hired experienced workers from Bohemia. At the beginning, the brewery produced 10000 hl of blonde beer called Rex and black beer called Bock. I time, the production increased, but the building was damaged during the First World War. In 1948, the Romanian State nationalized the brewery and changed its name to Bere Sadu. Its production reached 220.000 hl per year. In 1995, the brewery was again privatized, and produced beer until 2000, when it was finally closed. Here are some of the beers produced over time: Cibin (11º), Binder (12º), Trei Stejari (12,5º), Sadu (13º), Dumbrava (16º), Porter black (20º).

Since 2005, in the heart of the Făgăraş Mountains, is built yearly, the most distinguished hotel of Romania, the Ice Hotel. After months of planning, the Ice Hotel is built by the skilled craftsmen from Mureş County, who can be nicknamed ice-makers. The hotel is fully snow-covered and the ice blocks extracted from the largest glacier lake of the Fagaras Mountains, Bâlea Lake. So, in order to be lasting, the craftsmen use ice blocks that reach the size of 70 centimeters and weigh almost 70 pounds. But the working conditions are harsh and hard to endure. Temperatures are often below zero degrees and viscole is the most worthy enemy to which the builders are able to handle. In this northern atmosphere a new hotel is born every year, from materials offered only by nature. In less than a month, ice artists manage to raise a home for winter lovers, and their work is rewarded by visiting tourists, with over 8,000 guests annually. The Ice Hotel is the result of months of planning and work culminating in a unique hotel, resilient for a short period of the year, but that leaves amazing rewards for both founders and guests. Each year here you will find a new theme that will make your experience even more spectacular. The themes are transposed and brought to life by the ideas and creativity of the sculptors, who manage to transform the Ice Hotel into a unique one.

Hotel of Ice Romania

Regardless of the season, the mountain trails from the heart of Făgăraș Mountains open up to marvellous vistas. Located at an altitude of 2034 m, Bâlea Lake sits next to Romania’s highest mountaintops. During winter, one of the very few ice castles in Europe is built here at Bâlea Lake to accommodate you.

O livadă biodiversă  Nu știm câte livezi din România se pot mândri cu astfel de cifre: peste 215 specii de plante, 100 de specii de păsări şi 30 de specii de mamifere.  În satul Mălâncrav din județul Sibiu se află livada de 108 hectare, menţionată din sec. XVII, în care cresc soiuri vechi de meri, peri, pruni şi nuci.  Livada a fost abandonată după anul 1990, ajungând în pragul distrugerii. MET a refăcut colecţia de pomi fructiferi, a reabilitat livada şi vechea fabrică de procesare a sucului.  A fost introdusă o tehnologie ecologică de cultivare a pomilor şi procesare a fructelor, livada obţinând certificare ecologică. În prezent, fabrica produce anual circa 20.000 litri de suc 100% ecologic.  Sucul este comercializat în restaurante, magazine și târguri tradiţionale. Livada asigură sătenilor locuri de muncă permanente sau sezoniere.  Livada găzduiește o pepinieră cu soiuri vechi transilvănene de pomi fructiferi, aflate pe cale de dispariţie, asigurând o bază de puieţi şi altoiuri fermierilor şi contribuind la susţinerea agriculturii tradiţionale. #MET20 #ConstruimPeTrecutPentruUnViitorSustenabil  #DezvoltareaAntreprenoriatuluiLocal *sursa: https://www.facebook.com/MihaiEminescuTrust/ 

Ridicată în Valea Seacă la limita de jos a pădurii fiind alcătuită din chilii, construcții gospodărești și Biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Din Transfăgărășan, la nici 2 km spre est se poate ajunge la porțile acestui loc sihastru de închinare și liniște.

From Rășinari to Săliște, Poiana Sibiului and Jina, in the Mărginime villages time moves slower and the air smells like freshly mown grass. The natives live by rules unchanged for many generations, leading their flocks of sheep to pasture and doing the daily household chores. The country has thus kept alive its cultural heritage and its identity. For tourists, Mărginime means a foray into a pastoral landscape long since gone in Western Europe. With its farmers’ homes where you can taste exquisite cheese, with its cattle trails and mountain crests that reach to the skies, in Mărginimea Sibiului you literally find yourself near a low foothill, at heaven’s doorsill. Mărginimea Sibiului concentrates most of Romania’s old traditions and authentic spirit. Photo and Text SOURCE: http://www.sibiu-turism.ro/Destinations-Tourist-regions-Marginimea-Sibiului.aspx

A fost construită tot în secolul XIX, în imediata apropriere a Muzeul Sătesc „Badea Cârțan” iar în prezent se află într-un plan de restaurare.

În clădirea principală a Centralei hidroelectrice de mica putere Sadu I, la 19 septembrie 1996, cu ocazia aniversării unui secol de la punerea sa în funcţiune, a fost inaugurat Muzeul Energetic Sadu I, care cuprinde exponate din domeniul producerii, transportului şi distribuţiei energiei electrice din zona Sibiului. Muzeul- un prețios lăcaș de istorie a electro-energeticii românești- este amenajat la etaj, în fostele locuinţe ale personalului care îşi desfăşurase activitatea în centrală. În cele trei săli sunt expuse obiecte care evocă istoricul Uzinei Electrice de la Sadu I: în prima prima sală, „Cronos”, se găsesc panouri reprezentând diferite faze ale construcţiei, iniţiatorii, finanţatorii şi constructorii (Carl Wolf, Partenie Cosma, Oskar von Miller), alături de utilaje, schițe, documente şi acte, lămpi folosite la iluminatul public în primii ani ai secolului trecut, dar și exponate ce relevă idei de utilizarea curentului electric în diferite momente ale secolului XX (imagini surprinse din etape ale unor proiecte considerate drept îndrăznețe pentru perioada interbelică, cum ar fi tramvaiul electric de la Sibiu, utilizarea energiei electrice în agricultură, centrale telefonice, ceasuri electrice, ș.a.); sala a doua, intitulată „Vulcan”, ne introduce în atmosfera epocii, aici găsindu-se biroul directorului, birouri ale angajaţilor, echipamente de protecţie şi întreţinere, un spațiu destinat instrumentelor utilizate în birourile de proiectare ale acelor timpuri, fotografii de epocă; în fine, în cea de-a treia şi ultima sală, „Hermes”, sunt etalate materiale care evocă amenajarea hidrocentralei Sadu V (planuri, proiecte, macheta în relief a văii, șantierul, uzina). Sigmund Dachler a fost inginerul care a asigurat o bună perioadă de timp buna funcţionare a respectivului obiectiv industrial.

The Brukenthal Museum is a special institution because it is the first museum established in Romania and Central Europe, in 1817. It owes its existence to one of the most important personalities in Transylvania: Baron Samuel von Brukenthal, the governor of the province in the second half of the eighteenth century.  The Brukenthal Palace and the Baron's collections are the core of today's Brukenthal National Museum, its gates opened to the public since its founding by the testament of its founder.  A visit to the museum is not limited to a single building and to a unique specialization: it becomes a journey presenting multiple aspects of the past and the present, in their metamorphosis. A metamorphosis mirrored into a wide array of objects displayed on 10,000 m2 of exhibitions, of which 5,500 represent new and recently refurbished spaces.  Initially displaying the European painting collection of Baron Samuel von Brukenthal in a single building, today the museum hosts a great diversity of valuable collections in nine buildings. Five of them are palaces built at different times: the earliest building (with foundation elements from the 13th century) is part of the architectural complex hosting the History Museum, while the latest is from 1901, hosting the Contemporary Art Gallery.

A fost deschis în anul 1969 și prezintă obiecte și cărți care au aparținut blibliotecii cărturarului autodidact Badea Cârțan. A fost și rămâne nu numai luminatul nostru consătean, al țăranilor din Streza și Oprea Cîrțișoara a Țării Oltului, ci și un remarcabil reprezentant al celor care au luptat pentru întregimea neamului, idee izvorâtă „din conștiința originii și limbii comune poporului român așezat pe ambele versante ale Carpaților” dintre Tisa și Dunăre. Având la îndemână bogata zestre material - culturala - populară, lăsată de înaintași, prin strădania dl. Traian Cînduleț, în cadrul primei ediții a festivalului „Cibinium” din anul 1968, ajutat fiind de regretatul preot Scorobet Liviu, de Blendea Gheorghe fost primar, și Neagoe Rodion tehnician veterinar, a luat ființă muzeul sătesc. În el sunt expuse și diferite genuri ale artei populare locale, ca: ceramică, pictura pe sticlă, lăzi rudărești de zestre, produse ale fostei manufacturi de sticlă de la Glajărie. Obiectele expuse la muzeu, o partea au fost donate de locuitorii comunei, iar o bună parte achiziționate prin efortul material al lui Traian Cînduleț. O altă personalitate a comunei prezentă în câteva fotografii expresive din cadrul muzeului este haiducul Andrei Budac. Într-una din încăperile muzeului regăsim o valoroasă colecție de icoane pe sticlă ale iconarului local Matei Țâmforea. În curtea muzeului s-a transferat din altă parte a satului, o gospodărie țărănească ce datează de la mijlocul sec. al XIX-lea. Casa țărănească are trei încăperi: tindă, casa dinainte și celarul, fiecare încăpere fiind dotată cu mobilierul specific bunei sale funcționalități de la vremea respectivă. Șura are patru despărțituri: șușopul, unde se află cotețele pentru porci și locul de acces al animalelor la grajd, grajdul, loc de adăpost al animalelor mari pe timp de iarnă (bivoli, vaci, cai). A treia despărțitură este șura unde se păstrează uneltele mari pentru munca câmpului: carul, plugul, grapă, roțile etc, iar ultima despărțitură se numește felderă, loc pentru adăpostul oilor pe timp de iarnă. Ambele construcții au acoperișul în patru ape și sunt acoperite cu paie din secară. Un astfel de acoperământ, dacă e bine făcut, durează cca. 20 de ani. Muzeul reprezintă un omagiu înaintașilor fiind o istorie vie a luptei pentru afirmare națională a personalităților acestei comune precum și a dezvoltării sociale de la mijlocul sec. al XIX-lea până la începutul sec. XX.

Once called "the Transylvania Eden Garden", this baroque estate was built in the end of the 18th century by Governor Samuel von Brukenthal. This little paradise garden with the enchanted palace is situated in the small town Avrig, at the foot of the Fagaras Mountains.

Located between the two most important city squares, more precisely at the northeastern corner of the Great Square, the Council Tower has always been the distinctive symbol of Sibiu. The name of the tower comes from its defense function, which was to protect the entrance gate of the second enclosure, built in the immediate vicinity of the building that housed the city hall of Sibiu. The tower was mentioned in a document from 1324. Being part of the second ring of defense, it collapsed partially in 1585, following an earthquake. Today, the ground floor and the first two levels belong to the original construction built in the 13th century. In 1588, the tower was rebuilt with the help of the city’s citizens. In 1720, the magistrate ordered the watchmen to beat their drums every half an hour, to match the clock’s bell. The roof changed its appearance over time, from a short, pyramidal one to the tall octagonal pyramid, flanked by four turrets that served as a display of the city's right of judgement. The current shape of the tower dates from the rebuilding works carried out between 1824 and 1826. After climbing the stairs to the top, the Council Tower offers a wonderful view of the entire city. To the north is the Cibin River, and the Tower of the Evangelical Parish Church looming over the upper city.

The Goldsmiths Gangway starts under the tower of the house in the Small Square, at no. 24, located in the Upper Town, descending in steps towards the Goldsmiths Square, located in the Lower Town. The name of the gangway is explained by the fact that the goldsmiths used to have their shops in this area. Having preserved its medieval aspect since 1567, the picturesque Goldsmiths Gangway can be considered one of the most romantic places in Sibiu. At the upper end of the gangway there is a defensive tower on the precincts of two fortifications of Sibiu – the Tower of the Goldsmiths Gate – preserved since the 13th century.

The Stairs Gangway is one of the places in Sibiu with the best preserved medieval air. Some historians assume that the Stairs Gangway was allegedly built around the 13th century, but most of the specialists are of the opinion that only at the beginning of the 14th century Mayor Markus Pempfflinger required the construction of the gangway. Also known as the “Wall with needles”, the Stairs Gangway was built of stone and brick, connecting the Upper Town with the Lower Town via two lines of stairs and arcades that surrounded the walls of the citadel around the Evangelical Church. The Gangway ends in the upper part, at the crossing with Odobescu Street, with the Gate Tower and with the Old City Hall, today the History Museum within the Brukenthal National Museum. The building situated on the Southern side of the Stars Gangway houses the oldest restaurant of Romania, where – it is told that – even Michael the Brave dined after the battle of Șelimbăr. In order to arrive at the Stairs Gangway one must pass beneath the arch of the Stairs Tower.

Alipită Bisericii Romano-Catolice Iezuite „Sf. Maria” (1726-1733) clădirea face parte din complexul eclezial ridicat în 1739 pe locul unor clădiri publice demolate, mai puţin subsolurile în care sunt prezente elementele specifice construcţiilor Sibiului gotic. De asemenea, corpul din dreapta din Piaţa Mare păstrează şi parterul vechii clădiri din sec. XV. Clădirea a fost destinată locuirii preoţilor bisericii şi Colegiului Iezuit. Întregul complex a fost edificat în spiritul contrareformei promovate de Casa Habsburg ca suverani ai Imperiului şi principi ai Transilvaniei într-un oraş profund protestant. Ansamblul arhitectonic – biserica, colegiu - este ilustrativ ca citat cultural specific expresiei iluminismului vienez.

Încă din secolul al XV-lea în această casă a funcţionat monetăria Sibiului, a aparţinut iniţial unor bancheri florentini, apoi patricianului Georg Hecht, primar al Sibiului (1493) proprietatea trecând în stăpânirei familiei Wayda timp de 237 de ani când a fost vândută cu 20.000 de guldeni „Universităţii Săseşti”(1821). Construcţia iniţială este edificată în secolul XIV şi modificată în secolul XV, substanţa murală păstrează elemente ale goticului târziu la toate nivelele, bolţi cu nervuri, profilatură, portaluri gotice. Actualul aspect al faţadei a rezultat printr-o „modernizare” din secolul XIX care a modificat complet faţada proprie stilului Renaşterii al faţadei originare. Casa rămâne reprezentativă prin numeroasele elemente gotice şi de renaştere conţinute în interior.

Traseu: Muzeul în aer liber ASTRA (Sibiu) - Rășinari - Muzeul în aer liber ASTRA - Sibiu Din 11 octombrie 2014, iubitorii de mişcare în aer liber şi de plimbare cu bicicleta, beneficiază de o pistă de agrement destinată strict acestui scop. Pista care începe în Dumbrava Sibiului (zona Grădinii zoologice) măsoară în totalitate 10.623 metri, fiind structurată pe 3 tronsoane distincte şi este cotată ca grad de dificultate UŞOR. Tronsonul 1: în lungime de 4860 metri, asfaltat integral, se derulează între Dumbrava şi Tropinii Noi, fiind accesibilă tuturor categoriilor de biciclete. Tronsonul 2: în lungime de 4455 metri, care şerpuieşte efectiv prin Pădurea Dumbrava, este alcătuit dintr-o structură stabilizată, accesibilă mai ales bicicletelor de trekking şi mountain bike. Tronsonul 3: care se desfăşoară între Staţia de tratare a apei şi intrarea în Sibiu (Calea Poplăcii) şi flanchează lateralele DJ 106R, măsoară 1308 metri, asfaltaţi integral, fiind accesibil tuturor categoriilor de biciclete. Fiind vorba de o pistă de agrement, viteza de deplasare recomandată este de 10 - 15 km/oră. De asemenea, în scopul evitării accidentărilor este interzis accesul cu mopede, motociclete sau cu oricare alt tip de vehicule şi atelaje. Lungime: 10,6 km Grad de dificultate: ușor Sezonalitate: Accesibil în toate sezoanele. SURSA text si poze: http://www.sibiu-turism.ro/Ce-facem-Activitati--Trasee-de-bicicleta-Pista-de-biciclete-Sibiu-Rasinari.aspx

Built on the location of a gate tower of the second fortification precincts, the Bridge of Lies that joins the two sectors of the Small Square, thus enabling the connection between the Lower Town and the Upper Town, is, undoubtedly, the place in Sibiu with the richest legend.  Featuring a true symbol of the city, the Bridge of Lies was rebuilt in 1859, at the factory of Fredericus Hutte, being the first one in Romania and the second one in Europe to be made of cast iron, with fretwork decorations and having two big circles at the ends decorated with the blazon of Sibiu. Until the construction of this bridge, the access between the two sectors of the square used to be done beneath a conglomerate of buildings, demolished in 1851. The wall supporting the stairs includes a square shaped stone framework, vestige of a medieval building. The Bridge of Lies is considered a romantic place where lovers used to meet, even though at least four legends surround this location... The most known legend has it that the bridge has ears and an unimaginably great power, therefore, while hearing each lie, it starts groaning at every joint and crashes, bringing the liar with his/her feet on the ground. According to another legend, in the Small Square of Sibiu there used to be several fairs, and, after arriving home, some shoppers would realize they were cheated. They would return to the square and would get to grips with the lying merchants and, in the crowd’s explosion of laughter, would throw them off the bridge. Thus, while lodging again in Sibiu the merchants were afraid to cheat the locals a second time. A legend has it that couples of lovers used to walk on the bridge. The young couples would make vows of eternal love and the girls claimed to be virgins. However, after the wedding night, some of the girls would be caught lying. They were dragged to the bridge and thrown off over hand rail. In Sibiu there used to live many cadets who studied at the Military Academy. They would make a date with the local young ladies on the bridge, they were making many promises and afterwards the girls were left waiting uselessly for the men who would forget about them and their love vows.

Primăria Mediaș

The building of the City Hall plays an important role in the life of the city, being located in an elegant edifice in the Large Square of Sibiu. At the beginning of the 20th century the houses on the North-Western side of the Large Square, next to the tower of the Roman-Catholic Church were demolished in order to build the eclectic style edifice of the Land Credit Bank in 1906, with elements of Art Nouveau. The building is U shaped, consisting of basement, high ground-floor, two stories and a garret basement. The façade full of decorative elements is impressive as well as the Art Nouveau interior design. The building was transferred to State ownership during the communism period, accommodating various administrative and financial institutions. After 1990 these institutions were removed in turn and the edifice became the patrimony of the municipality. Subsequently, extensive rehabilitation and repartition works were initiated, including the extension of the office spaces in the previously unused garret, the installation of an elevator that would enable the access to disabled persons, as well as the transformation of the patio in a covered chamber with waiting room purposes for the people coming to the City Hall to solve certain issues. The inside areas were reconfigured and after the new setup there are 75 office spaces, an exposition hall with other four annexes, three meeting rooms, ten public hallways for access to the offices, plus a multifunctional basement to be used for the archives of the institution as well.

Nominalizată în Lege nr. 5/2000 – în suprafață de 180 ha urcă, din limita nordică marcată de bordura cascadei, pe cele două culmi (Netedu-Buteanu - est, respectiv Culmea Bâlii vest) până în creasta somitală cuprinsă între Vf. Paltinu – vest și Vf. Iezărul Caprei – est. Actualmente acest areal este parte a sitului „Natura 2000” Munții și Piemontul Făgăraș ca și excepționala „REZERVAȚIE FAUNISTICĂ ARPĂȘEL” din imediata sa vecinătate.

Comuna Sadu, atestată documentar din anul 1383, este poarta de intrare în munţii Lotrului şi Cindrelului, fiind situată în sudul Transilvaniei, la 18 km sud de Sibiu, pe valea râului Sadu (Valea Sadului), în zona de contact dintre Depresiunea Sibiului şi Munţii Cibinului. În comuna Sadu se poate ajunge din două direcţii: dinspre Sibiu (25 km) prin Cisnădie (DJ106C), străbătând terenuri pe care se succed alternativ păduri şi fâneţe, sau din Tălmaciu (7 km), pe drumul desprins din centrul oraşului către vest (DJ105G), drum care însoţeşte apa râului Sadu printr-o zonă cu multe terase. Obârșia comunei Sadu se pierde în negura vremurilor, fiind socotită pe drept cuvânt una din cele mai vechi așezări rurale de pe pământul Transilvaniei. Una din cele mai vechi referiri la Sadu dateaza din anul 1210. Intr-un document de atunci se face precizarea ca in oastea comitelui Ioachim al Sibiului se aflau, alaturi de sasi si secui, un numar important de romani ca „pazitori ai cetatilor de granita”. Multi dintre ei proveneau chiar din Sadu. Asezarea Sadu a ocrotit la sanul ei numai oameni liberi, pastratori dirji ai legii celei vechi, ai limbii, ai portului si ai obiceiurilor. Chiar atunci cand, prin constrangere, regii unguri din familia Arpad, ca Geza al II-lea, Andrei al II-lea si Bela al IV –lea, le-au impus sa primeasca in preajma lor colonisti din Apus, ei nu s-au lasat striviti de jugul iobagiei. Sat de margine fiind, locuitorii Sadului mistuiti fiind de dorul de libertate, dispuneau in vremuri de restriste intre altele, de o puternica arma de lupta: emigrarea. Treceau adica la fratii lor de la sudul Carpatilor, bine stiind ca, pana la urma, prigoana va slabi pentru-ca „golindu-se tara de oameni nu va mai avea cine plati darile”. Sadu este un sat de margine romanesc model, in care setea de adevar si dreptate au fost temeiuri puternice de viata.

Located at 1440 m in the Cindrel Mountains, Păltiniș is the oldest mountain resort in Romania and one of the favorite winter sports destinations. During summer the meandering trails through alpine pastures and glacier lakes attract all kinds of hiking and biking lovers. The hotels and pensions in Păltiniș are famous for their exquisite accomodation and high quality services. After a few hours of skiing or an unforgettable stroll, you can relax in a SPA and enjoy culinary feasts and top amenities. The Păltiniș Hermitage, with its old wooden church, the Hohe Rinne spring that gave the old German name of the resort, the adventure park nearby, the ski runs and the countless mountain trails are good reasons to chose Păltiniș for a dream holiday in the heart of the mountains.

In front of the Southern gate of the Evangelical Church there is the statues of Bishop Georg Daniel Teutsch (1817-1893), sculpted in brass in 1899 by Adolf von Donndorf. G. D. Teutsch was a bishop and historian, honorary member of ASTRA Association. The monument depicts him standing, in his sacerdotal habiliment, holding the Bible in his left hand and with his right hand leaning on a small column on which there are documents symbolizing the medieval rights enjoyed by the Saxons.

Not far from Bâlea Lake starts the Transfăgărășan Road, considered one of the world’s most spectacular mountain roads. The Transfăgărășan stretches 151 km and sinuously climbs to an altitude of 2042 m, going through the highest mountains in Romania. It stays open every year from June 30 to November 1st.

Denumit si DN7C, Transfăgărășanul după ce străbate Comuna Cîrțișoara, are punctul terminus la 5 km nord de această localitate în DN1 (E68) la km 267, ruta Brașov-Sibiu. Banda de asfalt pornește de fapt de la km 0 (Bascov) în direcția Curtea de Argeș. La 35 km de la plecare, Curtea de Argeş atrage prin reverberaţiile ei istorice dar mai cu seamă cu fermecătoarea dantelărie arhitecturală a Bisericii Domneşti şi legendara ei construcţie. Nu departe, în amonte pentru că, treptat începe urcuşul, în satul Cetăţeni o atracţie de valoare este Schitul Negru Vodă. Un alt reper important este Cetatea Poienari - loc de legendă ale celui mai cunoscut şi mediatizat personaj al istoriei noastre - Vlad Ţepeş. DN7C străbate apoi aşezările Ungureni şi Căpăţâneni intrând în spectaculoasele Chei ale Argeşului. Urcând peste viaductele agăţate de peretele de piatră ale muntelui atingem, la 830 m altitudine, Barajul Vidraru. Locul oferă câteva puncte de belvedere deschisă până spre Valea Topologului (spre vest) şi peste acumularea de ape (spre nord), în pereţii gri-albăstrui ai Negoiului. Aproape de coronamentul barajului, pe stânga, se află restaurantul Casa Argeşeană. Urmând conturul lacului pe DN7C, la km 70,500, pe o terasă de deasupra şoselei, se află primitoarea Cabană „Valea cu peşti” care poate fi gazdă bună cu dotările actuale şi serviciile pe care le oferă. La circa 4 km amonte de acest punct, pe dreapta - est - se desprinde un drum forestier bine întreţinut pe care, după 1 km se ajunge la Pensiunea Vidraru situată într-o poieniţă copleşită de pădurea deasă ce o înconjoară. Revenind pe asfalt, şoseaua ocoleşte golfurile adânci ale lacului, trece pe la Gura Oticului iar la „Coada lacului” întâlneşte desprinderea DN7D care conduce la Complexul Turistic Cumpăna de pe malul vestic al lacului. Cu cele 88 locuri de cazare, 20 „căsuţe”, debarcader ş.a., Cumpăna este cea mai mare bază turistică de pe acest versant al muntelui. De aici se deschid trasee turistice marcate spre Vărfurile Negoiu şi Lespezi - Călţun. De la intersecţia cu DN7D în amonte pe DN7C urcăm 12 km la cota 1200 m unde, pe dreapta (est) se află Hotelul „Piscul Negru” cu excelente dotări şi servicii de calitate. Câteva sute de metri amonte, pe stânga
(la vest) o alcătuire de pensiuni, hotel şi chiar o mănăstire oferă găzduire şi alte servicii turistice. Şi de aici se deschid trasee turistice marcate spre Călţun dar şi spre Culmea Muşeteica peste vârfurile Piscul Negru, Joarzea şi Culmea Năneasa. Urcând de aici la 1520 m altitudine întâlnim, după doar 6 km, pe partea dreaptă (est) Cabana „Izvorul Caprei”, clasificare ***, având 27 camere duble, apartament, sală de conferinţă, restaurant, terase, „parc de aventură”, parcare. Ultima locaţie de pe acest versant este Cabana „Refugiul Salvamont Cota 2000”. Parcurgând tunelul rutier se iese în căldarea glaciară Bâlea, unde cabanele „Bâlea Lac” şi „Paltinu” oferă întreaga gamă de servicii turistice montane. Este aici şi sediul Serviciului Public Salvamont Sibiu. Din acest punct DN7C coboară de la 2040 m la Bâlea Cascadă, puţin peste 13 km, la cota 1234 m. Este cel mai spectaculos tronson al Transfăgărăşanului fapt care i-a determinat pe cei de la Top Gear să aprecieze: „România o ţară cu privelişti care îţi taie respiraţia şi cu o şosea de munte beton”. Între aceste locaţii funcţionează şi telecabina (capacitate 12 persoane simultan). La circa 600 m altitudine, înşiruirea de pe partea stângă a râului, a pensiunilor și caselor de vacanţă aproape formează o mică localitate. La mai puţin de 5 km aval se află Cîrţişoara cu cele două sate parcurse de râul omonim - Streza şi Oprea. Este satul natal al cunoscutului Badea Cârţan şi al haiducului Andrei Budac, care fiecare în felul său, au făcut cunoscută această comunitate mult peste hotarele acelor timpuri. Din comuna Cârţişoara spre nord, Transfăgărăşanul mai continuă 4 km, se uneşte cu DN1 (E68) la capătul celor 151 km. Până la Sibiu (vest) de aici avem 42 km, iar spre Făgăraş (est), 37 km. Totul despre Transfăgărășan: - iniţial în 1970 - şoseaua alpină care traversează, pe direcţia nord-sud Munţii Făgăraş, a fost proiectată pe 91 km, din DN1 (E 68) până aproape de barajul de la Vidraru; - în prezent, şoseaua începe de la Bascov (km 0) sub denumirea DN7C şi după un parcurs de 151 km face joncţiune cu DN1 (E68), la 4 km nord de localitatea Cîrţişoara; - construcţia a început la 20 martie 1970 iar inaugurarea ei a avut loc în 20 septembrie 1974; - în zona înaltă a construcţiei, de peste 1500 m, în perioada de iarnă lucrările, datorită microclimatului, au fost posibile doar 3-4 luni din an; - pentru realizarea amplelor lucrări de terasare, de artă - poduri, podeţe, copertine, tunel rutier etc. - au muncit timp de patru ani peste 50000 constructori, în majoritate (circa 95 la sută) militari; - numai de la Piatra Albă (la nord de Cascada Bâlea), până la Lacul Bâlea - 16 km distanţă - se executau zilnic între 10 - 20 detonări de explozibil pentru dizlocarea stâncilor; - per total au fost dislocate şi transportate, în patru ani, 3 milioane metri cubi de stâncă, echivalentul a 6600 trenuri a câte 50 vagoane fiecare; - numai volumul terasamentelor construite cumulează 1,5 milioane metri cubi; - pe traseul proiectat - 91 km - au fost construite 830 lucrări de artă transversale din care 550 poduri şi podeţe, 27 viaducte, 200 000 metri cubi zidării din piatră fasonată. Tunelul Bâlea Lac – Capra: * Lungimea totală a tunelului 887 m; lăţimea căii rutiere - 6 m, pasajul pietonal - 1 m; * altitudinea minimă a tunelului 2025 m, altitudinea maximă – 2042 m; * numai din tunel s-au excavat 40 600 metri cubi rocă, pentru dislocarea acestora folosindu-se peste 20 tone de dinamită; * consolidarea lucrării a necesitat 35 737 tone ciment, 897 tone oţel, 24 000 ancore metalice, mii de metri de plase sudate şi cofraje.

Traseu Bâlea Cascadă, Muchia Buteanu, Netedu, Bâlea Lac PUNCTE: Traseu Bâlea Cascadă, Muchia Buteanu, Netedu, Bâlea Lac MARCAJ: bandă albastră; DURATA: 4 ½ ore; DIFICULTATE: peste medie (iarna închis). Poteca pornește pe lângă telecabină urcând abrupt prin pădure. Ajunsă în Transfăgărășan traseul coboară cca. 100 m în aval (spre stânga) după care se îndreaptă spre est urcând pe un jghiab abrupt până în golul alpin.

The Gunsmiths Tower, later called the Drapers (Wavers) Tower, is the Southernmost of the three defensive towers built on Cetăţii Street. It is dating since the 14th century and is part of the third fortification belt of Sibiu. Its name comes from the ramparts shaped like keyholes on the first level of the tower, which allowed the passage of harquebuses. The Gunsmiths Tower is made of stone (up to approximately 1 m high) and of brick (from approximately 1 m to the top). It is shaped like an orthogonal prism. Five of its sides are located on the outside of the fortified precincts. The superior side of the tower is protuberant and it leans, as well as the majority of Sibiu’s towers, on consoles with connection arches provided with dropping holes. On the inside, the tower had two patrol paths used as manoeuvre area and deployment location of the soldiers during defence battles. It is considered that the current tower resulted from the transformation and super-elevation of an older one.

The tower is overlapped with the gate tunnel with round arched dome, the opening towards the exterior of precincts III is flanked by two buttresses. The first floor integrated to Altemberger establishment (the old city hall), is round arched. On the side towards Brukenthal High School the communication with the building ensemble is preserved, creating the South-Western side of Huet Square currently replaced by Brukenthal High School. The tower’s roof has a short pyramidal shape.

The Woodworkers Tower is the Northernmost of the towers on Cetăţii Street, built in the 14th century and being part of the third fortification belt of Sibiu City. Its name comes from the Woodworkers guild which was appointed to maintain and defend it. The Woodworkers Tower is made of stone and brick, having a circular shape at the base, delimited from the next portion by a clean-cut cornice, after which the tower turns into the shape of an octagonal prism, finalized at the upper side by a protuberant piece, supported by consoles with mouths between the arches. At the first level of the tower there are ramparts shaped like keyholes, made especially to enable harquebuses fire. The superior side of the tower is protuberant and it leans on consoles that have connections arches provided with dropping holes.

The Thick Tower, located on Cetății Street and on Corneliu Coposu Avenue, is a massive construction on a semicircle U-shaped layout, protruding approx. 25 meters outside the exterior wall. The walls are made of brick, with stones at the base, having a platform on which the cannons used to be placed. The tower was built around the year 1540 by Markus Pempfflinger, the royal judge of Sibiu, and it was part of the fortifications subsequently included into the city’s defensive belt. On the inside there used to be blockhouses provided with fire holes. Two brick ducts have also been discovered, one thought to have served for water drainage from the exterior ditch and the other one for the communication between the defence soldiers standing on each side of the tower. At the initiative of Martin Hochmeister, typographer and initiator of the first bookshop of Romania, who became the mayor of Sibiu, a hall was included into the massive Thick Tower in 1787 – the Thalia Hall, where the first Romanian theatre was established and one of the few existing in Europe. The style of the hall was rococo and it used to have two balconies and one box reserved exclusively for the Governor of Transylvania. After it burnt during a fire, in 1826, the theatre building was rebuilt in a Viennese style. Romanian theatre troupes conducted by Mihail Pascaly, Tardini-Vlădicescu and Matei Millo have performed on the stage of this theatre. Later on, many personalities of the Romanian culture have performed on the stage of Sibiu theatre, among them the famous composer George Enescu. The theatre activated continuously in this hall until 1949, when another devastating fire took place. During 1990-2004, the County Council of Sibiu rebuilt the Thalia Hall, at the same time changing its purpose. Today, the Thalia Hall hosts the State Philharmonic of Sibiu.

The Potters Tower is located on Cetăţii Street, between the Gunsmiths Tower and the Woodworkers Tower, being connected to the latter through a wall from the precincts of the third fortification of Sibiu. The tower was built in the 14th century, being subject to several alternations and modification over the years. The current shape is dating since the 16th century. The Potters Tower is made of stone and brick, having a rectangular shape at the base, after which the tower shrinks at the intermediate floor, only to end at the top through the classical protuberant portion supported by consoles with fire holes between the arches. At the first and second level there are ramparts shaped as keyholes especially made to enable harquebuses fire. The superior side of the tower is protuberant and it leans on consoles, like the majority of the towers of Sibiu.

The Leather Merchants Tower, also known as the Small Powder Tower, is located on Pulberăriei Strteet and is dating since the 15th century, being one of the two towers preserved in the Lower Town. The tower used to be part of the fourth fortification belt of Sibiu. The name of the tower comes from the leather merchants’ guild who had their shops in this part of town and were in charge of its security and maintenance. The Leather Merchants Tower has an octagonal shape and is built on four levels, the last one being protuberant with a pyramid shaped roof. Here we can see large cannon embrasures for the first time. Each side of the tower has black oil holes and firing embrasures for light artillery, more numerous on the exterior side. The roof has a rectangular shaped metal wind flag, which seems to have appeared recently, after the mid of the 19th century. The Leather Merchants Tower is considered a great survivor of Sibiu City, being destroyed and rebuilt several times over the years. During the great fire of March 31st 1566, the tower exploded due to the powder stored therein. The tower was afterwards affected by a catastrophic fire which occurred on September 7th 1570, followed by a third explosion on August 28th 1638 due to a lightning. It was rebuilt during the same year.

The Munitions Tower is located in the yard of Independenţa Vocational School, in the North of the citadel, on Ocnei Street. It was built in 1552 on the place of an older blacksmiths tower, and it used to be part of the strongest fortified compound of the city, that used to defend the Pit Gate (or the Cobblers Gate). The name of the tower comes from its purpose at the time, being a tower for the storage of the powder required for the light and heavy firearms and a defensive tower. It is a massive circular layout tower, having a roof with thick walls, with small size fire holes, built in such a way as to withstand siege gunfire. Only a small portion is exposed towards the exterior side. The access to the inside used to be done through a ramp that led to the entry located towards the current Zidului Street and towards the guard road of the wall. The tower’s lightning rod is preserved until today. The tower was rehabilitated during 1974 and 1975, its last purpose being to accommodate the creation shops of the Artists Union.