Biserica din piatră “Adormirea Maicii Domnului” – secolul al XVI-lea
Biserica din piatră “Adormirea Maicii Domnului” – secolul al XVI-lea

Biserica din piatră “Adormirea Maicii Domnului” – secolul al XVI-lea

Despre

Biserica are hramul “Adormirea Maicii Domnului”, şi este aşezată în partea de sus a comunei pe un loc mai ridicat , fiind monument istoric. Data exactă a construcţiei, nu poate fi precizată cu exactitate, piatra de mormânt aflată lângă zidul de miazăzi (înfiptă în pămant), de forma dreptunghiulară păstrează inscripţia, scrisă cu caractere chirilice: “Sub această piatră zac oasele robului lui Dumnezeu jupân Ilie Cujmăreţ din Kiprovat”, mort în leatul lui Hristos 1719″.

Posibil ca Ilie Cujmăreţ să fie unul din negustorii bulgari care pentru a-şi vinde articolele de argintărie băteau toate satele la începutul sec. al XVIII-lea. Faptul că inscripţia este extinsă pe marginea pietrei de jur împrejur, poate duce la concluzia că iniţial piatra a fost acoperiă al unui mormânt din interiorul bisericii, iar cu ocazia lucrărilor de lărgire a bisericii a fost scoasă şi înfiptă în afara bisericii. S-a constatat că în interiorul bisericii actuale se găsesc resturi din fundaţiile de altare ale celor două biserici mai vechi din comună, atestate documentar în 1358.De asemenea s-au găsit oseminte şi monezi de argint datând din sec. XVI. Pe o cărămidă din partea interioară dinspre nord a zidului de la turnul bisericii, se află încrustată inscripţia: “Zidari Oprea de Făgăraş 1757″, iar pe acoperişul turnului este săpat în zid anul 1795. Biserica are forma de corabie fără abside laterale şi este acoperită cu ţiglă. Are un singur turn cu acoperişul în formă de două bulburi de ceapă suprapuse, cea de la bază fiind mai mare. Acestea sunt din tablă zincată. Pereţii bisericii sunt din piatră şi cărămidă şi au o grosime de 1,3 metri. Pereţii turnului sunt ornamentaţi cu ghirlande de cercuri şi ovale întretăiate făcute din cărămidă roşie, vizibile în albul tencuielilor.

În interior biserica are trei bolte succesive, cea din mijloc mai înaltă şi cu o formă de calotă sferică. Sub bolta din faţă se află fundamentele sub formă de semicerc ale celor două altare ale fostelor biserici şi care se termină unde este iconostasul actualului altar. În sec.. XVIII, s-a adăugat noul altar şi turnul bisericii în mărimea actuală. Cu acel prilej s-a făcut o modificare şi la pronaos construindu-se actuala boltă. Cea mai veche parte a clădirii actuale este cea din mijloc. Aceasta o confirmă pictura care este în frescă, executată în trei etape şi de trei calităţi deosebite. Cea mai veche şi valoroasă pictură este cea din mijlocul naosului şi de pe pereţii laterali ai pronaosului.

În pronaos tavanul fiind făcut ulterior are şi altă pictură însă tot în frescă. De asemenea, în partea din fata naosului şi în altar, pictura este tot în frescă, dar deosebită de celelalte. S-au făcut în deceniul 8 restaurări ale picturii în stilul tempera.

Photo Gallery

Alte sugestii

5.0 10 recenzii
Grădina Zoologică din Sibiu s-a înfiinţat în anul 1929, fiind prima grădină zoologică din România. Grădina a luat naştere la iniţiativa unui inginer de la Întreprinderea de Electricitate, căruia i-a venit ideea după ce a găsit nişte vulpi la barajul de la Sadu. Prin donaţii, mica grădină şi-a mărit efectivul de animale. Au fost aduşi mistreţi, cerbi, vulturi, o lupoaică, o pisică sălbatică, iar din anul 1930, primul pui de urs.  În prezent grădina zoologică are o suprafaţă de 20 ha şi adăposteşte peste 300 de animale din 70 de specii: urşi, tigri, lei, jaguar, lame, maimuţe, cerbi carpatini, căprioare, bivoli albi, ponei, cămile, zebre, mufloni, şerpi, fazani, papagali, păuni, porumbei, etc.  La intrarea în grădina zoologică se află un stejar secular, cu o vechime de cca 600 de ani. Program vizitare: IANUARIE  Poarta 1: 9:30-16:00, L-D  FEBRUARIE  09:30-17:00, L-D  MARTIE  Poarta 1: 09:30-17:30, L-D  Poarta 2: 10:00-16:00, S-D    APRILIE  Poarta 1: 09:30-18:30, L-D  Poarta 2: 10:00-18:00, L-D  Bărci: 10:30-18:30, L-D MAI  Poarta 1: 09:30-19:30, L-D  Poarta 2: 10:00-19:00, L-D  Bărci: 10:30-19:30, L-D IUNIE  Poarta 1: 09:30-20:00, L-D  Poarta 2: 10:00-19:30, L-D  Bărci: 10:30-20:00, L-D IULIE  Poarta 1: 09:30-20:00, L-D  Poarta 2: 10:00-19:30, L-D  Bărci: 10:30-20:00, L-D AUGUST  Poarta 1: 09:30-19:30, L-D  Poarta 2: 10:00-19:00, L-D  Bărci: 10:30-19:30, L-D SEPTEMBRIE  Poarta 1: 09:30-18:30, L-D  Poarta 2: 10:00-18:00, L-D  Bărci: 11:00-18:30, L-D OCTOMBRIE  Poarta 1: 09:30-17:30, L-D  Poarta 2: 10:00-16:00, S-D  Bărci: 11:00-17:30, L-D NOIEMBRIE  Poarta 1: 09:30-16:00, L-D    DECEMBRIE  Poarta 1: 09:30-16:00, L-D 
Grădina Zoologică, Calea Dumbrăvii, Nr. 142, Sibiu, România
Casa Hermes este fosta Casă a Asociaţiei Micilor Meseriaşi, construită în perioada 1865-1867 - astăzi sediu al Muzeului de Etnografie Universală ”Franz Binder”. Cercetările arheologice de aici au scos la iveală urme ale unei vechi locuinţe de lemn datând din secolul al XII-lea. Clădirea este realizată în stil neogotic, conferind eleganţă şi distincţie cadrului arhitectural al Pieţei Mici a Sibiului. Numele casei provine din mitologia greacă, Hermes fiind zeul comerţului. Numele reprezintă un simbol, în contextul în care, în Evul Mediu, acesta era locul unde făceau comerţ vechii negustori. Clădirea prezintă importanţă din punct de vedere istoric prin faptul că este situată în partea centrală cea mai veche a oraşului Sibiu, dar şi pentru că, odinioară, aici au locuit personalităţi ale vremii: comiţi ai saşilor, judecători regali din sec. XVII – XVIII, fapt dovedit de cele trei plăci din piatră, care fac referire la proprietarii vechii clădiri, anterioare Casei Asociaţiei Micilor Meseriaşi. Din anul 1993, Casa Hermes găzduieşte Muzeul de Etnografie Universală ”Franz Binder”, primul şi unicul muzeu de etnografie extraeuropeană din România.
Piața Mică, Nr. 11, Sibiu, Romania
5.0 1 recenzie
Casa Luxemburg este situată în Piaţa Mică, nr. 16, fiind construită pe prima incintă fortificată a Sibiului. Clădirea are faţade spre Piaţa Mică şi spre Piaţa Albert Huet şi este formată dintr-un corp vechi, gotic, din secolul al XV-lea, şi un corp nou, baroc, din secolul al XIX-lea. Edificiul a primit actuala denumire în anul 2004, cu prilejul vizitei în România a Marelui Duce Henri de Luxemburg şi a Marii Ducese Maria Teresa de Luxemburg. Trebuie menţionat că, între anii 1999-2003, clădirea a fost restaurată cu ajutorul Marelui Ducat de Luxemburg. La parter s-au păstrat unele elemente gotice şi renascentiste (ancadramente, boltiri), dar clădirea iese mult în evidenţă prin superba tâmplărie barocă şi decoraţia cu stucaturi de la etaje. În secolul al XIX-lea edificiul se afla în posesia preotului evanghelic Johann Georg Schaser, de unde şi denumirea avută anterior celei de azi.
Piața Mică, Nr. 16, Sibiu, România
5.0 1 recenzie
Casa Lutsch, situată în Piaţa Mare, Nr. 13, a fost denumită astfel de la numele unuia dintre proprietarii săi din secolul al XVI-lea, fiind una dintre cele mai importante clădiri din Sibiul istoric. La începuturi, clădirea avea un turn-locuinţă cu patru niveluri, asemănător celui al Casei Haller. Planul iniţial al clădirii se poate recompune pe baza planului pivniţei actuale, unde s-au păstrat cu fidelitate unele detalii (ancadramente de piatră cu muchii teşite, scara în spirală care urca spre etaj, precum şi, parţial, fundaţiile unei capele cu cor poligonal, în partea din spate a casei - fosta capelă Sf. Ladislau). Unii istorici sunt de părere că această casă a fost construită în anul 1424 de către regele Sigismund, cu scopul de a-i găzdui pe regii, voievozii şi înalţii demnitari care veneau în acele vremuri la Sibiu. Până la sfârşitul secolului al XV-lea, casa s-a aflat în proprietatea familiei Altemberger, pentru ca între anii 1537-1593 să fie deţinută de familia Haller. Ulterior, edificiul intră în posesia lui Johann Lutsch. În anul 1661 clădirea intră în proprietatea lui Georg Reussner, existând şi o “legendă” potrivit căreia casa ar fi fost câştigată la jocul de popice. De altfel, stema pe care se aflau cifrele prezentau şi două mâini, dintre care una ţinea un popic. În anul 1821, urmaşii ultimului proprietar donează clădirea statului. Ultima renovare a avut loc în anul 1999.
Piața Mare, Nr. 13, Sibiu, Romania
5.0 1 recenzie
Casa Weidner-Reussner-Czekelius este situată în Piaţa Mare, nr. 16, denumirea sa provenind de la numele a trei proprietari succesivi, care şi-au lăsat amprenta asupra arhitecturii sale. Casa a luat naştere prin alăturarea a două clădiri datând din secolul al XVI-lea. Partea dreaptă a clădirii, unde se află portalul, a aparţinut familiei Weidner, ajungând apoi în proprietatea senatorului Johann Reussner-jr. Celălalt corp de clădire, desfăşurat în adâncime, spre curte, a ajuns în proprietatea familiei Czekelius, în ultimul sfert al secolului al XVI-lea. De-a lungul timpului, clădirea a suferit numeroase modificări, parterul fiind separat şi transformat într-un şir de magazine. Prima casă păstrează şi singurele detalii care prezintă interes pentru vizitatori. În trecerea spre curte mai există un cadru de uşă din piatră sculptată. În centrul cornişei este aplicat un ecuson de forma unui scut lăţit, cu vârful rotunjit, încărcat cu cifrul C. W. (Cirves-Servatius Weidner jr.), însoţit de anul 1582. În sala de recepţie de la etaj au fost descoperite în 1902 fragmente de frescă (din păcate acoperite ulterior de zugrăveală), care conţineau scene din războiul troian. Se pare că picturile murale aparţineau sfârşitului de secol XVI şi mijlocului celui următor. În curtea interioară se mai pot vedea şi astăzi şinele de vagoneţi de pe vremea când funcţiona aici un depozit de produse metalo-chimice. Acestea erau transportate cu vagonetul de la locul în care se descărcau la poartă până în locul de depozitare - ultima clădire din curte.
Piața Mare, Nr. 16, Sibiu, Romania
3.0 2 recenzii
Casa Haller este cea mai importantă casă de locuit din Piaţa Mare a Sibiului, construită în stil gotic și renascentist. A fost atestată documentar pentru prima oară în anul 1472. Doar câteva elemente mai reprezintă astăzi stilul gotic: planul casei în forma literei L, cu faţada spre stradă, precum şi câteva bolţi şi ancadramente. În curtea interioară există un turn-locuinţă, înalt de două etaje, având deasupra timpanului triunghiular un acoperiş abrupt, în două ape. Accesul în turn se realiza pe vremuri prin intermediul scării spiralate existente într-o clădire anexă, lipită de turn. În anul 1537, casa este preluată de comitele Petrus Haller, care o va transforma într-o elegantă clădire renascentistă. Petrus Haller era descendentul unei familii de negustori-patricieni din Nürnberg, cu relaţii matrimoniale în vestitele familii de negustori din Frankfurt pe Main, Augsburg, Viena şi Anvers. Noul proprietar va păstra casa în familie timp de 345 de ani. De menţionat că faţada clădirii nu a suferit modificări de peste trei secole, după cum se poate constata dintr-un desen datând din anul 1703, în care este ilustrată decapitarea comitelui Johann Sachs von Harteneck.
Piața Mare, Nr. 10, Sibiu, România
Casa Hecht, situată în Piaţa Mare, nr. 8, a fost la începuturi sediul Monetăriei. A aparţinut iniţial unor bancheri florentini, urmând ca în anul 1472 să fie achiziţionată de Georg Hecht, primarul de atunci al Sibiului. Construcţia iniţială este edificată în secolul al XIV-lea şi modificată în secolul al XV-lea. Prezintă detalii gotice şi renascentiste, având două etaje şi o mansardă înaltă, decorată cu două rânduri de lucarne. La parter, încăperile sunt boltite, iar la etaje există bolţi în plase şi stelate, precum şi un ancadrament de uşă cu baghete încrucişate. Trecerea boltită de la parter are o lungime de 20 m, prezentând, imediat în partea stângă, un ancadrament de piatră ce aparţine goticului târziu. În anul 1745, odată cu inaugurarea liniei poştale Viena-Sibiu, aici va funcţiona primul oficiul poştal din Transilvania. Mult timp aici au locuit comiţii saşi. În anul 1821 clădirea devine sediul Universităţii Săseşti, instituţie echivalentă cu un Parlament al saşilor.
Piața Mare, Nr. 8, Sibiu, Romania
Casa Generalilor, situată în Piaţa Mare a Sibiului, este construită în secolul al XV-lea. În secolul al XVI-lea a aparţinut judelui regal Albert Huet, pentru ca, în anul 1779, să fie achiziţionată de Magistratură. Între anii 1784-1904, clădirea a servit drept sediu Comandamentului general al trupelor austriece în Transilvania. Acesta este motivul pentru care a fost denumită Casa Generalilor, denumire sub care este cunoscută şi în prezent.
Piața Mare, Nr. 7, Sibiu, România
Casa Albastră este situată în Piaţa Mare, nr. 5, lângă Palatul Brukenthal. Clădirea datează din secolul al XV-lea, însă actuala denumire i-a fost atribuită în anul 1819. Este realizată în stil baroc târziu. Faţada, organizată pe înălţimea a două etaje, este dominată de atica triunghiulară decorată cu stema Sibiului. Unele detalii din interiorul monumentului - pasajul boltit în cruce, câteva ancadramente gotice târzii, păstrate fragmentar şi încastrate în ziduri, bolţile încăperilor de la parter - denotă o vechime mult mai mare a acestuia. De-a lungul timpului, clădirea a suferit o serie de intervenţii, astfel încât, în afara puţinelor elemente conservate, nu prezintă un interes deosebit. Corpul din spate al imobilului a găzduit între anii 1768-1783, când aceasta s-a aflat în proprietatea baronului von Moringer, spectacole de teatru, pentru ca, un secol mai târziu să servească Academiei de Drept, înfiinţată în anul 1844, iar după câţiva ani să devină sediul Societăţii de Ştiinţe Naturale (1858-1862). La mijlocul secolului al XIX-lea, aici a funcţionat şi magazinul de confecţii “La ducele de Reichstadt”. În prezent, interiorul clădirii adăposteşte sectoare ale Muzeului Naţional Brukenthal.
Galeria de Artă Românească, Piața Mare, Nr. 5, Sibiu, România