Capela "Sfânta Cruce"

Încă înainte de anul 1242 a existat în Sibiu, în afara zidurilor cetăţii, o biserică a Ordinului Călugărilor Dominicani.

În 1417, sculptorul austriac Peter Lantregen a dăltuit în piatră un crucifix monumental cu două personaje, Maica Domnului Îndurerată şi sfântul apostol Ioan. Uriaşul crucifix se afla în biserica mănăstirii. Aflându-se în afara zidurilor cetăţii, mănăstirea dominicană este frecvent expusă atacurilor inamice, motiv pentru care călugării au părăsit-o în a doua jumătate a secolului al XV-lea construindu-şi ulterior un nou aşezământ, actuala biserică a Ursulinelor.

După incendierea şi demolarea vechii biserici dominicane, uriaşul crucifix a rămas căzut la pământ şi acoperit de moloz până în anul 1683 când Sfatul oraşului a reînălţat crucea.

În anul 1755 consilierul transilvănean Martin Wankel von Seeberg a dispus construirea, în jurul crucii monolitice a unei capele, în forma pe care o păstrează şi astăzi. În anul 1954, capela „Sfânta Cruce a fost declarată monument istoric.

Timp de peste 50 de ani capela a fost îngrijită de comunitatea polonezilor refugiaţi la Sibiu din Basarabia şi Bucovina.