Piaţa Mare

Piaţa Mare este cea mai mare dintre pieţele sibiene, deschizând o perspectivă largă, tipică Renaşterii şi epocilor următoare.

Aici este centrul istoric al Sibiului, menţionat prima oară în anul 1411 ca piaţă de cereale. Piaţa Mare există din anul 1366, odată cu finalizarea celei de-a treia centuri de fortificaţii a oraşului. Începând din secolul al XVI-lea, Piaţa Mare devine centrul cetăţii. 

Timp de sute de ani a fost denumită Der Grosse Ring sau Grosser Platz, între războaie s-a numit Piaţa Regele Ferdinand, comuniştii au denumit-o Piaţa Republicii, iar din 1990 s-a revenit la denumirea originală. 

Latura nordică a fost formată în primă fază din ridicarea, în 1466, a clădirii Breslei Croitorilor şi a altor construcţii civile, pentru ca, între anii 1726-1733, să se construiască aici biserica iezuită şi seminarul acesteia (azi casă parohială). 

Pe latura vestică, pe locul a două case, s-a construit Palatul Brukenthal - simbol de marcă al oraşului. În sfârşit, în primii ani ai secolului XX a fost ridicată clădirea Băncii de Credit Funciar, prin construcţia căreia s-a format şi actuala stradă Samuel von Brukenthal. 

De menţionat ‘ochii oraşului’ - cum sunt cunoscute ferestrele din acoperişuri - care aici se pot observa cel mai bine. 

Piaţa are lungimea maximă de 142 m, iar lăţimea de 93 m.

Toate cladirile din Piaţa Mare sunt declarate monumente istorice.