Alma Vii - Centrul de interpretare a culturii tradiționale

Monument istoric. La început a fost o mică biserică ridicată din lemn. În secolul XIX, numărul credincioşilor crescuse mult, iar bisericuţa devenise neîncăpătoare. Astfel, în 1821 localnicii din CÎRȚIȘOARA au reuşit să ridice o biserică mai falnică din piatră de râu, după un plan analog al bisericii din Oprea Cîrțișoara. Pictura murală a fost realizată de unul dintre cei mai renumiţi pictori ai vremii, Nicolae Grecu din familia zugravilor Grecu. Personajele sale sunt dinamice şi pitoreşti, în funcţie de scene şi plasarea icoanelor acestea întruchipează roluri moralizatoare. Una din atracţiile principale ale bisericii este uşa de intrare minuţios lucrată în lemn şi păstrată încă de la sfinţirea bisericii.

Situat între cele mai importante două pieţe ale oraşului, mai precis la colţul dinspre miază-noapte – răsărit al Pieţei Mari, Turnul Sfatului a fost din totdeauna simbolul caracteristic al oraşului Sibiu. Numele turnului provine de la funcţia de apărare asupra porţii de intrare în cea de-a doua incintă, situată în imediata apropierea clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menţionată documentar în anul 1324. Având iniţial funcţia de turn de fortificaţie, de apărare, din a doua incintă de fortificaţie, acesta se prăbuşeşte parţial în anul 1585, în urma unui cutremur. Parterul şi primele două nivele aparţin astăzi construcţiei originale din sec. XIII. În anul 1588 turnul a este reconstruit cu ajutorul contribuţiei cetăţenilor oraşului. În anul 1720 paznicii turnului primesc ordin din partea magistratului de a repeta la tobă, la fiecare jumătate de oră, bătaia ceasului. Acoperişul îşi schimbă înfăţişarea de-a lungul timpului, de la unul scund, piramidal, la cel piramidal octogonal înalt, flancat de patru turnuleţe care serveau drept semn de drept de judecătorie a oraşului. Forma actuală a turnului datează din lucrările de reconstrucţie executate între anii 1824-1826. Urcând scările până în vârf, Turnul Sfatului oferă o minunată panoramă a întregului oraş. Privind înspre nord, Sibiul dezvăluie râul Cibin, oraşul de sus fiind dominat de Turnul Bisericii Evanghelice Parohiale şi de Turnul Sfatului. Acoperişurile caselor cu streaşină paralelă cu strada sunt de o frecvenţă copleşitoare.

PROGRAM DE VIZITARE: PALATUL BRUKENTHAL MUZEUL DE ISTORIE-CASA ALTEMBERGER MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ MUZEUL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ   Luni – Marţi: ÎNCHIS Miercuri - Duminică: 9-17, casieria se închide la ora 16:15 (Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie), respectiv 16:30 (Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Artă Contemporană). CALENDAR LUCRĂRI DE CURĂȚENIE ȘI CONSERVARE 2026 Palatul Brukenthal: 12 ianuarie - 03 februarie - ÎNCHIS Muzeul de Istorie-Casa Altemberger: 02 februarie - 17 februarie - ÎNCHIS Muzeul de Istorie Naturală: 16 februarie - 03 martie - ÎNCHIS    Muzeul Cinegetic „August von Spiess” și Muzeul de Istorie a Farmaciei rămân ÎNCHISE pentru o perioadă nedeterminată.  Cele două locații se deschid pentru grupuri de minim 10 persoane cu programare, cu 24 h înainte, la adresa de e-mail: secretariat@brukenthalmuseum.ro. Vă mulțumim pentru înțelegere! PROGRAM BIBLIOTECĂ    Anunț!  Având în vedere faptul că biblioteca Muzeului Național Brukenthal se află în proces de inventariere, programul sălii de lectură pe parcursul anului 2026 va fi în fiecare zi de joi a săptămânii, în intervalul orar 10:00–14:00, doar cu programare prealabilă cu minimum 5 zile lucrătoare înainte, la adresa de e-mail: secretariat@brukenthalmuseum.ro  Vă mulțumim pentru înțelegere! Întreaga structură a Muzeului Naţional Brukenthal de astăzi a evoluat în timp dintr-un nucleu unic: colecţiile baronului Samuel von Brukenthal şi dintr-o locaţie unică: Palatul Brukenthal.  Deoarece nu a avut descendenţi direcţi rămaşi în viaţă, baronul von Brukenthal lăsa moştenire prin testament palatul, colecţiile şi restul averii sale unui descendent în linie masculină dintre persoanele cu care se înrudea. În cazul în care urmaşii săi aveau să moară la rândul lor fără a avea copii, familia stingându-se, averea urma să fie preluată de Biserica Evanghelică, iar palatul să devină un muzeu deschis publicului larg, eveniment petrecut în anul 1817. Pe parcursul secolului al XIX-lea, principala preocupare a muzeului a fost aceea de conservare a patrimoniului existent şi de lărgire a colecţiilor principale prin intermediul achiziţiilor, dar şi de înfiinţare de noi colecţii mai ales în sfera culturii săseşti.  În anul 1948, muzeul a fost naţionalizat, devenind proprietatea statului comunist român.  Tot în anul 1948, Societatea Transilvăneană pentru Ştiinţele Naturii din Sibiu îşi încetează activitatea, muzeul aflat sub patronajul acesteia fiind inclus în patrimoniul naţional. În anul 1957, Muzeul de Ştiinţele Naturii devenea parte a Muzeului Brukenthal.  Muzeul Cinegetic “August von Spiess” s-a deschis în anul 1966.  1972 este anul deschiderii Muzeului Farmaciei.  În anul 1988 a fost inaugurată Secţia Istorie a Muzeului Naţional Brukenthal, în prezent Muzeul de Istorie, în Casa Altemberger. Muzeul de Artă Contemporană al Muzeului Naţional Brukenthal este cea mai recentă locaţie (2006). Urmărește pagina de Youtube! *sursa: http://www.brukenthalmuseum.ro/index.html *surse foto: https://www.facebook.com/brukenthalnationalmuseum

De-a lungul timpului, Sibiul a fost martorul şi beneficiarul contribuţiei extraordinare aduse de numeroase personalităţi culturale şi artistice ce au ajutat la dezvoltarea oraşului aşa cum îl cunoaştem astăzi. Fiecare dintre aceste personalităţi are o poveste distinctă şi extraordinară, care o leagă de destinul Sibiului şi care rămâne ţesută în fibra intimă a comunităţii. Sibiul a fost o cetate medievală care nu a putut fi cucerită. Între primul şi al doilea zid de apărare este o alee pietonală, ce uneşte primul teatru construit pe teritoriul României la 1788 cu „Cazarma 90”, unde va fi construit viitorul teatru. Între trecut şi viitor se va naşte această Alee a Celebrităţilor, unde în fiecare an vor fi adăugate nume importante din lumea teatrului, a dansului, a artelor spectacolului. Aleea Celebrităţilor, inaugurată în vara anului 2013 de către municipalitate cu ocazia ediţiei aniversare de 20 de ani a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, este gândită ca un loc permanent de celebrare, de recunoaştere a acestor contribuţii, precum şi un tribut adus realizărilor în domeniul cultural şi artistic din Sibiu sau în legătură cu acesta. Deşi este inspirată de celebra Walk of Fame de la Hollywood, Aleea Celebrităţilor din Sibiu este gândită ca un eveniment cultural, ceea ce îi conferă propria personalitate, precum şi ca un punct de atracţie turistică care să confere unicitate locului. Primele șapte stele au fost decernate următoarelor personalităţi: Ariane Mnouchkine Regizor Eugenio Barba Regizor Sasha Waltz Coregraf Silviu Purcărete Regizor Declan Donnellan Regizor George Banu Om de teatru Nakamura Kanzaburo XVIII (post mortem) Actor Kabuki

Este Casa Parohială Evanghelică, care încorporează substanţă murală din vechea casa parohială din secolul XIII. Elevaţia casei este databilă în secolul XV, remarcabil fiind portalul atribuit pietrarului Andreas Lapicida, ilustrativ pentru goticul târziu cu influenţe de renaştere timpurie. Blazonul este al preotului Johannes din Alţîna datat 1502.

Povestea modernă a calfelor călătoare la Sibiu a început acum 28 de ani când tânărul Oliver Eberlein, dulgher de meserie a poposit în veșmintele sale exotice pentru prima oară în micul nostru oraș. Aveau să mai treacă însă încă nouă ani până la venirea primului grup mai mare de calfe la Sibiu. Meșteșugarii călători veniți aici în 2002 au restaurat acoperișul turnului casei din Piața Huet nr. 3. Aceast imobil, cel mai vechi al orașului, a fost redeschis ulterior în mod oficial ca și Casă a Calfelor.  Această casă este unica casă a calfelor din Europa de Sud-Est iar aici poposesc an de an sute de meșteșugari din toate frățiile și asociațiile de calfe din Germania, Franța, Elveția și Austria. Casa Calfelor și “pomul de cuie” montat în fața ei reprezintă un muzeu viu, păstrând urmele fiecăreia dintre sutele de calfe care au trecut pe aici. Datorită poveștilor pe care le spune și a istoriei ei unice, această casă a devenit un important punct de atracție turistică. Asociația Casa Calfelor Sibiu, care administrează imobilul, promovează arta meștugărească, tradiția plecării în călătorie a calfelor și, nu în ultimul rând, transferul de cunoștințe și cooperarea între tineri din întreaga Europă prin organizarea de ateliere de lucru deschise, cursuri de perfecționare, simpozioane de sculptură și diverse evenimente culturale precum concerte, spectacole de teatru, seri de prezentare, film și discuții. Însă acum vă întrebați probabil ce sunt aceste calfele călătoare? Răspunsul e simplu: sunt tineri meșteșugari sau artiști care renunță la comfortul propriei locuințe și se aventurează într-o călătorie prin întreaga lume pentru o perioadă de mininim trei ani și o zi pentru a se perfecționa și dezvolta atât pe plan personal cât și profesional.

Clădirea cu nr. 5 din Piaţa Huet este o clădire publică construită în 1786 fără a fi modificată până în prezent. Construcţia a fost realizată după demolarea unor construcţii din secolul XIV, în care a funcţionat şcoala elementară a oraşului din 1380. Noul local corespundea nevoilor învăţământului gimnazial şi liceal legiferat de guvernul imperial. Clădirea este de factură barocă, include în aula liceului o „chatedra”, o structură monumentală din lemn cu strane şi baldachin destinată prezenţei rectorului liceului cu prilejul ceremoniilor şcolare, mobilă autentică, posibil unicat în România. În Colegiul Brukenthal au învăţat Nicolaus Olahus, comitele saşilor Harteneck, guvernatorul Brukenthal, Romulus Cîndea, Emil Sigerus, Julius Bieltz ş.a.

Bulevardul Corneliu Coposu se situează pe toată lungimea lui în şanţul laturii sud-estice a incintei a III-a. În partea dreaptă a bulevardului, venind dinspre strada Andrei Şaguna (DN1), este parte din valul de apărare, în partea stângă se desfăşoară relativ intactă fortificaţia vauban, cu Bastionul Porţii Cisnădiei, Turnul Gros şi Bastionul Haller. Zidul este străbătut de câteva pasaje practicate modern pentru facilitarea circulaţiei pietonale. Demnă de menţionat este aşa-zisa „Gaura Ciumei” la capătul străzii Ghe. Lazăr, flancată de doi pilaştri masivi de sfârşit de secol XIX, practicată în zidul de incintă pentru a înlesni evacuarea cadavrelor în timpul epidemiei de ciumă din secolul XVI, pentru a permite accesul în cimitirul oraşului. În spatele fortificaţiei vauban se vede partea superioară a celor trei turnuri de pe strada Cetăţii rămase intacte de pe zidurile fortificaţiei incintei a III-a originară.

Pasajul care uneşte Piaţa Mică cu Piaţa Aurarilor, respectiv a doua incintă cu a patra incintă a oraşului, este ceea ce a subzistat unui puternic bastion de poartă, Turnul Aurarilor, din care se păstrează o parte de zid crenelat, înglobat în corpul unei construcţii civile ulterioare anului 1551