De vizitat în județul Sibiu

Alma Vii, prima biserică fortificată refuncționalizată din Transilvania  Proiectul "Centrul de interpretare a culturii tradiţionale Alma Vii - Reabilitarea și refuncţionalizarea incintei fortificate”, inițiat de către Fundația Mihai Eminescu Trust, în parteneriat cu Institutul Norvegian pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural, și aprobat în cadrul Programului PA16/RO12, Conservarea și Revitalizarea Patrimoniului Cultural și Natural, a început în luna martie 2015 și se va desfășura până în luna aprilie 2016. Bugetul total al proiectului este de 7.643.499,61 lei, din care 89,58% reprezintă finanţarea nerambursabilă obținută, contribuția MET fiind de 10,42% din totalul costurilor eligibile. Proiectul are la bază un proiect anterior implementat de Mihai Eminescu Trust și Institutul Norvegian pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural în Alma Vii. În urma analizei DIVE (Describe, Interpret, Valuate, Enable – analiză a peisajului și patrimoniului), realizată în cadrul acestui proiect după o metodologie propusă de partenerul norvegian, fortificația săsească a fost identificată ca fiind cel mai important element al patrimoniului cultural local. Au fost de asemenea determinate oportunități de valorificare a acestui obiectiv pentru dezvoltarea economică și socială a comunității locale. Pe baza experienței acumulată de către MET prin proiectele implementate cu succes în alte sate din Transilvania, au fost identificate următoarele obiective pentru noul proiect:  • Se va integra în contextul internațional prin obiectivul general de a crea un model de bună practică în dezvoltarea durabilă locală și regională prin restaurarea și interpretarea corespunzătoare a patrimoniului cultural material și imaterial multietnic al Transilvaniei. • Va răspunde nevoilor locale prin crearea de oportunități durabile de ordin economic pentru a genera venituri prin valorificarea de către comunitate a patrimoniului existent. • Va răspunde nevoilor regionale prin reprezentarea și interpretarea corectă a culturii tradiționale multietnică (românească, săsească și romă în particular) din Transilvania către publicul național și internațional. Rezultatele principale ale proiectului vor fi următoarele: restaurarea incintei fortificate din Alma Vii, cu 4 turnuri şi o clădire de acces, care vor fi transformate într-un Centru pentru Interpretarea Culturii Tradiționale ce va include spaţii expoziţionale şi de demonstrații a patrimoniului imaterial; o cercetare româno-norvegiană în arheologie medievală construită; documentaţie de fotogrametrie a sitului de patrimoniu Alma Vii; realizarea unui film documentar pentru promovarea sitului de patrimoniu. Pentru a asigura succesul, continuitatea și longevitatea rezultatelor proiectului, actorii locali vor fi consultaţi şi implicaţi în fiecare etapă de planificare și implementare a proiectului. Localnicii vor fi informați cu privire la oportunitățile create prin acest proiect, iar o parte dintre ei va fi implicată direct în dezvoltarea de produse și servicii. Fundaţia Mihai Eminescu Trust, prin activităţile pe care le desfășoară în interiorul comunității, urmăreşte transferul responsabilităţii către localnici, în scopul de a asigura sustenabilitatea rezultatelor obţinute prin acest proiect.  Pentru promovarea proiectului şi a Centrului pentru Interpretarea Culturii Tradiţionale vor fi încheiate parteneriate cu centre de informare turistică regionale și naționale pentru a atrage câţi mai mulţi vizitatori în zonă. Vor fi de asemenea realizate 10 filme documentare de scurt metraj, care vor fi accesibile publicului larg. *sura: https://www.facebook.com/almaviiheritage

Construită în secolul al XII-lea, biserica fortificată din Cisnădioara este una dintre cele mai vechi bazilici romanice din România, păstrată aproape intactă, și locul unde se află și cea mai veche orgă din țară.  Legenda spune că băieții din sat își dovedeau puterea înainte de însurătoare urcând pe deal bolovanii masivi care rămâneau în curtea bisericii, pregătiți pentru vremuri de pericol.  Astăzi, bazilica de la poalele Munților Cindrel este animată de proiecții de film, concerte sau picnicuri romantice sub clar de lună. SURSA text si foto: http://www.sibiu-turism.ro/Culture-and-Heritage-Religious-Heritage-Fortified-Churches-The-fortified-church-from-Cisnadioara.aspx

Ca o particularitate între celelalte catedrale de oraș din Transilvania, la Mediaș s-a păstra nu doar biserica cu hramul Sfintei Margareta, ci întregul ansamblu fortificat. Imaginea de astăzi a bisericii se datorează celor două construcții anterioare și numeroaselor faze de reconstrucție, încheiate în 1482. Doar turnul de vest a fost înălțat până la dimensiunea actuală la mijlocul sec. al XVI-lea. Interiorul bisericii, cu secțiune transversală asimetrică este o combinație de basilică și biserică hală. Prin menținerea navei laterale la înălțime redusă s-au conservat la partea superioară a zidului navei principale picturi murale medievale deosebit de valoroase. Altarul triptic din 1485 este o operă de artă din perioada anterioară Reformei. Alături de acesta au fost aduse aici multe alte altare provenite din biserici care nu mai sunt folosite sau care sunt în pericol. Biserica este înconjurată de un zid de incintă cu cinci turnuri de apărare, care adăpostește și ansamblul vechii primării, școala și casa parohială. În turnul de sud se păstrează capela Sfintei Maria unde pot fi admirate fresce pre-reformă foarte bine conservate. Curtea ansamblului este o descriere a evoluției de secole a vieții civice într-un oraș săsesc, aici fiind prezente elemente ale religiei, ale apărării, ale educației și ale administrației. Și astăzi clădirile bisericii, școlii și casei parohiale servesc încă scopului original. *sursa *sursa foto

Bazilica romanică cu trei nave, turn de vest şi cor poligonal a fost ridicată în sec. al XIV-lea şi a avut până la Reformă hramul Sfintei Maria. Din sistemele defensive ale bisericii, realizate în sec. XV-XVI se mai păstrează doar catul de apărare peste turn şi ruine ale zidului de incintă, caturile de apărare de peste cor şi navă fiind demolate în urma incendiului din sec. al XIX-lea. Atipic pentru acest tip de construcţii, biserica se păstrează şi azi netencuită, urmare a restaurărilor din 1913, care au fost realizate conform tradiţiei de sec. al XIX-lea. Pe lângă frescele valoroase ce acoperă o suprafaţă însemnată, interiorul adăposteşte şi numeroase sculpturi impresionante, precum menourile şi mulurile ferestrelor, portalul de vest şi alte detalii de plastică arhitecturală. Altarul triptic (cu panou central şi două panouri laterale mobile), unul dintre cele mai vechi altare gotice cu Maica Domnului figură centrală şi strana în stil gotic târziu, sculptată în atelierul lui Johann Reychmut completează mobilierul desăvîrşit al bisericii. *Sursă foto & text:  https://kirchenburgen.org/ro/location/malmkrog-malancrav/

Biserica a fost construită inițial în arhitectură gotică, iar mai târziu, în secolul al XVI-lea, a fost fortificată pentru a corespunde cerințelor de apărare de la acea vreme. Zidul exterior a fost, de asemenea, construit în timpul fortificării bisericii. Deși o mare parte din altarul din interior a fost lucrat artizanal în secolul al XIX-lea și construit ulterior, există încă unele reminiscențe ale acestui altar gotic târziu în biserica parohială din oraș, în Sibiu. Orga datatează din anul 1800. Mai multe informații găsiți pe Agramonia. 

La sfârșitul secolului al XIV-lea, pe un deal din centrul satului a fost construită bazilica gotică cu trei nave și turnul de vest dedicat Sfântului Ioan. Corul prezintă nervuri șanfrenate și în formă de pară care se sprijină pe piloni angajați cu capiteluri. Alcovul sacramentului, cheile de boltă, un sedil bogat decorat și ferestrele traforate reprezintă valoroasa sculptură arhitecturală. Biserica este înconjurată de un zid de incintă oval. În partea de sud se află un turn de poartă cu caneluri de sas, alături de acesta o capelă al cărei cor este așezat înaintea zidului de incintă.  Mai multe informații găsiți pe Agramonia. 

Biserica este situată într-o vale laterală a valea Hartibaciului și are un zid puternic de castel pe toate laturile. Decorațiile clasice din interior sunt bogate, iar turnul este înalt. Monumentul datează din secolul al XIII-lea și a fost în mod constant mărit. Biserica fortificată din Dealul Frumos este unul dintre cele mai concludente exemple de biserică-fortăreață din sudul Transilvaniei, datorită poziției sale în sat și în peisaj și, mai ales, datorită structurii structurale medievale existente și a relațiilor armonioase stabilite între părțile individuale și ansamblu.  Mai multe informații găsiți pe Agramonia. 

Din bazilica ridicată în secolul al XIII-lea se mai păstrează portalul de vest, mărturie de mare valoare a plasticii romanice în Transilvania şi coloanele şi arcadele ce despărţeau cândva nava principală de cele laterale. Cine se uită cu atenţie deasupra portalului de vest, observă o sculptură înzidită reprezentând două personaje. Unii spun că e vorba de Botezul Domnului în Iordan, alţii că ar fi Adam şi Eva. Privitorul poate deci încerca să descifreze pe cont propriu misterul. În jurul anului 1500 turnul clopotniţei a fost înălţat şi prevăzut cu drum de strajă din lemn, sprijinit pe console, iar navele laterale ale bisericii au fost demolate. Cele două ziduri ale fortificaţiei, ridicate în secolul al XV-lea sunt unite prin turnul de poartă şi păstrează urme ale drumului de strajă şi gurile de tragere drept mărturie a timpurilor grele. Sursă text & foto: https://kirchenburgen.org/ro/location/holzmengen-hosman/ 

Bazilica romanică a fost construită în secolul al XIII-lea. Deși majoritatea părților bisericii au fost înlocuite de-a lungul deceniilor, există încă unele reminiscențe ale acestui timp demult apus, cum ar fi intrarea vestică, care este încă în forma originală. Turnul clopotniței a fost construit alături de biserică, dar mai înalt și îmbunătățit la un donjon în anii 1500. Astăzi, clopotnița masivă / donjon pare puțin disproporționată în comparație cu biserica în sine.  Mai multe informații găsiți pe Agramonia. 

Biserica în sine a fost construită în secolul al XIV-lea, în stil gotic. A fost fortificată în anii 1500. Apoi a fost fortificată și mai mult cu un zid de apărare la mijlocul secolului al XVI-lea. Mijlocul și corul sunt amândouă mai mari decât în cele mai multe alte castele bisericești și este relativ bine întreținută. Donjonul său domină orizontul orașului Iacobeni. Mobilierul din biserică este în cea mai mare parte din secolele XVII și XVIII. Există, de asemenea, un epitaf deasupra amvonului care îl înfățișează probabil pe Michael Schullerus, care a murit în 1748. Amvonul a fost construit în secolul al XVI-lea.  Mai multe informații găsiți pe Agramonia. 

Istoria bisericii, construită inițial în stil romanic, datează din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Majoritatea bisericilor fortificate din Transilvania au avut clopotnița sau donjonul adăugat mai târziu, dar biserica din Movile avea deja o clopotniță înainte de fortificare. În schimb, donjon-ul a fost construit deasupra corului, un lucru foarte neobișnuit aici. Astăzi, biserica și ansamblul ei sunt amenințate de degradare. Mai multe informații găsiți pe Agramonia. 

Inițial, satul a fost o comunitate aservită, însă în 1318 a primit deja statutul de sat liber pe pământurile Coroanei. În secolul al XIV-lea a fost construită o bazilică gotică cu trei nave și arcade cu stâlpi, dedicată Sfintei Ecaterina. Corul susținut de contraforturi are o absidă de 5/8 și o boltă cu nervuri de cruce. Atât bolta corului, cât și arcurile dintre naos și nave au profiluri gotice. În prezent, naosul și naosurile prezintă un tavan plat. Clopotnița de piatră cu trei etaje se află în aripa de vest a bisericii. Etajul său de la subsol formează un pridvor înaintea sălii actuale a bisericii. Jambele profilate ale portalului de vest prezintă o friză de capitel decorată cu frunze. Corul are cinci ferestre gotice traforate și a fost supraînălțat în timpul lucrărilor de fortificare de la începutul secolului al XVI-lea la care a fost supusă biserica. A fost întărită cu un etaj de apărare care se sprijină pe contraforturi înălțate și a fost dotată cu trape și brățări înclinate. Turnul clopotniței a primit un etaj de apărare suplimentar și un zid-călăuză susținut de trunchiuri de cadre. Un al doilea turn a fost construit cu 11 m înaintea turnului de vest. Între ele se află curtea fântânii, înconjurată de ziduri înalte de 14 m. Pe partea interioară a zidului se află un zid de acces pe arcuri de cărămidă înălțate. În 1825, turnul exterior a primit acoperișul cu turlă din zilele noastre. Biserica a fost înconjurată de un zid de incintă dublu și întărită de un turn semicircular în partea de nord și de un turn cu acoperiș cu o singură pantă în partea de est.  Mai multe informații găsiți pe Agramonia. 

Satul, cu rețeaua sa neregulată de străduțe, este situat pe un deal pe care a fost construită o bazilică romanică cu trei nave și un turn de vest, dedicată Sfântului Martin în secolul al XIII-lea. Intrarea în sala bisericii se face printr-un portal vestic simplu, cu arhivă semicirculară și stâlpi cu arc rotund. Naosul este traversat de o boltă cu nervuri transversale susținută de lintere și pilaștri transversali. În jurul anului 1500, a fost construită o sacristie la sud de cor. În secolul al XVIII-lea, au fost ridicate naosurile și au fost construite galerii din cărămidă.  Mai multe informații găsiți pe Agramonia. 

Biserica, în sine, a fost construită fără turn în secolul al XIV-lea, în stil gotic. În jurul anului 1500, satul ia măsuri de apărare și construieşte masivul donjon (turnul cel mai înalt al unei cetăţi, loc de refugiu.) în locul unde se află intrarea sudică. De asemenea, au fost construite două rânduri de ziduri. Partea superioară a donjonului este încă folosită ca depozit de slănină.  Mai multe informații găsiți pe Agramonia. 

Conacul, localitatea, terenurile și pădurile care-l înconjoară au aparținut familiei nobile Apafi până în secolul al XVIII-lea, când a fost preluată de familia Bethlen. De-a lungul timpului, forma conacului a fost modificată după o serie de renovări în 1830 de proprietarul de atunci, Graf Haller. În 1920 conacul a devenit proprietatea comunității săsești după care în 1949 a fost confiscată de comuniști și transformată în casa de cultură a satului. Fundația Mihai Eminescu Trust a reușit să restaureze conacul și să-l transforme într-un obiectiv turistic demn de vizitat și o casă de oaspeți deosebită. Lângă conac funcționează și fabrica de suc de mere de Mălâncrav, marcă înregistrată locală, care este stors din fructele livezii proprii. (c) foto: Daniel Secărescu

Antreprenoriat social în zona rurală a județului Sibiu. Alma Vii este o veche așezare săsească, atestată documentar în anul 1289, ce se află la următoarele distanțe de punctele urbane: 18 km de Mediaș, 45 km de Sighișoara, 63 km de Sibiu. Cooperativa Alma Vii este un proiect al Heritage Restore, întreprindere socială de inserție din jud. Sibiu, beneficiar în cadrul proiectului Structuri de economie sociala SOLIDARe (POCU/449/4/16/128141) Proiect cofinanțat din FSE prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020 Investim în dezvoltare durabilă *sursă text și foto

Descoperă spiritualitatea oamenilor simpli transpusă în fascinante opere de artă naive. Temele și cromatica icoanelor colectate din toată țara așteaptă vizitatorii la Sibiel, în Mărginimea Sibiului. aprilie - octombrie: luni-duminică: 08.30-13.30 şi 14.00-20.00 noiembrie - martie: luni-duminică 08.30-13.30 şi 14.00-18.00 Bilet: 5 ron Taxă foto: 15 ron Taxă video: 20 ron

Chiar la poalele Carpaților Transilvăneni, în centrul orașului Avrig, se situează ansamblul arhitectural baroc, unic, al Reședinței de Vară a lui Samuel von Brukenthal. Lăsați-vă seduși de farmecul grădinilor baroce din secolul al XVII-lea, care în Transilvania sunt de neîntrecut. Reședința de vară de odinioară a lui Samuel von Brukenthal a fost trezită în anul 2011 din somnul ei adânc. Timp de aproape un deceniu de la închiderea sanatoriului acest giuvaer istoric a rămas în uitare aproape completă în ciuda faptului că parcul și clădirile se numără printre cele mai de seamă monumente din vremea barocului transilvănean. În Transilvania de Sud acestea sunt chiar singurul ansamblu baroc care a învins lupta cu timpul. Grădina și gospodăria model Dorim să redăm ansamblului farmecul de odinioară – și în același timp să respectăm ideile și viziunile lui Brukenthal. Acesta și-a făurit în Avrig începând cu anul 1756 un mic paradis, în care să-și găsească liniștea dar care în același timp să fie și grădină botanică și să servească grădinăritului. Refacerea ansamblului Această moștenire culturală dorim să o redăm publicului larg. Primul pas a constat în renovarea Oranjeriei din parc. Treptat și parcul își va recăpăta aspectul inițial, cu toate fântânile, așa cum a fost odinoară. Cea mai mare provocare rămîne însă restaurarea palatului baroc, a cărui structură s-a degradat mult în anii de nefolosire. Împreună cu administrația orășenească și cu alți parteneri, precum Fundația Samuel von Brukenthal, în a cărei proprietate se află ansamblul, dezvoltăm un plan de acțiune pentru revitalizarea acestei impozante clădiri.

De când sașii transilvăneni au primit dreptul de a se stabili în sudul Transilvaniei de la regele maghiar Géza al II-lea în secolul al XII-lea, aceștia au fost expuși atacurilor ostile din est. Pentru a proteja comunitățile sătești de aceste pericole, bisericile au fost fortificate de-a lungul secolelor. Particularitatea bisericilor fortificate este că, spre deosebire de castelele medievale, acestea nu aparțineau nobilimii, ci serveau drept proiecte comunitare pentru apărarea și protecția sătenilor. Fortificațiile variate ale acestor biserici reprezintă și astăzi o mărturie impresionantă a acelor vremuri.