Muzeul Naţional Brukenthal

Este primul bastion construit la Sibiu și unul dintre cele mai vechi din Transilvania, construcţia sa fiind iniţiată în anul 1551 de comandantul militar habsburgic Castaldo, după planurile arhitectului Alessandro Clippa, în timpul primariatului lui Petru Haller. Bastionul urma să asigure paza drumului ce venea de la Brașov, dar și a colțului sud-estic de cetate. Bastionul Haller este construit din cărămidă şi umplut cu pământ, având zidurile cu o lungime totală de 223 m şi înălţimea maximă a zidului de 9 m. Forma sa este una asemănătoare asului de pică. Pentru o mai bună apărare, zidurile erau prevăzute la cca 1 m de limita superioară cu distanţiere, realizate din piatră, pentru a împiedica instalarea scărilor de asediu.  Se păstrează şi astăzi deschiderile cazematelor pentru tunuri, atât spre Turnul Gros (două), cât şi spre Str. Manejului (trei). Sunt remarcabile "urechile", care maschează cazematele ce asigurau acoperirea cu foc a flancurilor bastionului. Bastionul a rezistat asediilor Sibiului din anii 1602-1603, 1658, 1704, dar mai ales celui din anul 1660 al lui Gheorgy Rackoczy al II-lea.  În anul 1771, nemaifiind necesar apărării cetăţii, Bastionul Haller a fost folosit de armata austriacă, proprietara terenului, drept şcoală de călărie. Aceasta a funcţionat aici până în anul 1911, când Administrația Financiară de Stat a preluat bastionul și a deschis aici o școală de moașe, care s-a transformat ulterior în maternitate. *sursa foto: https://patrimoniu.sibiu.ro/fortificatii/bastion/63

Turnul Gros, situat pe Strada Cetății şi pe Bulevardul Corneliu Coposu, este o construcție masivă de plan semicircular, în forma literei U, ieșind cu circa 25 de metri în afara zidului exterior. Zidurile sunt din cărămidă, cu piatră la bază, având o platformă pe care erau amplasate în trecut tunurile. Turnul a fost construit în jurul anului 1540 de Markus Pempfflinger, judele regal al Sibiului, şi făcea parte dintre fortificațiile înglobate ulterior centurii de apărare a orașului. În interior erau amplasate cazemate prevăzute cu guri de tragere. S-au descoperit şi două canale din cărămidă, care se crede că serveau, unul la drenarea apei din şanţul exterior, iar celălalt la comunicarea între apărătorii aflaţi de o parte şi de alta a turnului. La iniţiativa lui Martin Hochmeister, tipograf și inițiatorul primei librării din România, devenit primar al Sibiului, masivului Turn Gros i-a fost înglobată în anul 1787 o sală - Sala Thalia, unde s-a amenajat primul teatru din țara noastră și unul dintre puținele din Europa. Sala era construită în stil rococo și dispunea de două balcoane și o lojă rezervată exclusiv guvernatorului Transilvaniei. După ce a ars într-un incendiu, în anul 1826, clădirea teatrului a fost reconstruită după model vienez. Pe scena acestui teatru au susținut reprezentații trupele de teatru românești conduse de Mihail Pascaly, Tardini-Vlădicescu și Matei Millo. Mai târziu, au urcat pe scena teatrului sibian mai multe personalităţi ale culturii româneşti, printre care şi celebrul compozitor George Enescu. Teatrul a funcționat fără întrerupere în această sală până în anul 1949, când a avut loc un nou incendiu devastator. Între anii 1990-2004, Consiliul Județean Sibiu a reconstruit Sala Thalia, schimbându-i totodată destinaţia. Astăzi, Sala Thalia găzduieşte Filarmonica de Stat Sibiu.

Inaugurat în anul 2007, în cadrul Centrului de Cultură şi Dialog “Friedrich Teutsch”, Muzeul Bisericii Evanghelice C.A. din România prezintă o panoramă a istoriei Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană (Lutherană) în România, precum şi a vieții comunitare şi religioase a saşilor transilvăneni. Aflată la etajul I al Casei Teutsch, pe o suprafaţă de aproximativ 400 mp, expoziţia permanentă este structurată în secţiuni cronologice și tematice după cum urmează: - Venirea coloniştilor germani în Transilvania; - Bisericile fortificate ale saşilor; - Reforma protestantă lutherană; - Viaţa comunităţii însoţită de biserică; - Biserica şi şcoala, preoţii şi dascălii; - Arta sacrală; - De la contrareformă până la cumpăna dintre milenii. Expoziţia se încheie cu o privire spre viitor din perspectiva situaţiei survenite după 1990: Biserica în diasporă. Trezoreria din muzeu cuprinde opere ale celor mai vestiţi meşteri aurari din Transilvania. O atracție deosebită o prezintă și colecţia specială de păpuşi îmbrăcate în portul săsesc de sărbătoare care diferă după zone geografice şi vârsta purtătorilor.

Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Săsească "Emil Sigerus" este una dintre unitățile Complexului Național Muzeal "ASTRA", înființată în anul 1997, odată cu deschiderea expoziției de bază “Cahle transilvănene. Secolele XV-XIX”, având drept scop conservarea și promovarea patrimoniului cultural material şi imaterial aparținând minorității sașilor. Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Săsească "Emil Sigerus" a preluat patrimoniul etnografic aflat în proprietatea Muzeului Carpatin (1895-1920). Un rol important în îmbogățirea patrimoniului muzeal l-a avut colecționarul Emil Sigerus, care a donat peste 500 de obiecte valoroase, cuprinzând textile, mobilier pictat, sticlă, cositor, argintărie, dar cu precădere ceramică transilvăneană. Patrimoniul Muzeului "Emil Sigerus" cuprinde în prezent un număr de peste 8.900 de piese, structurate în trei colecții: ceramică, port - textile - broderii şi mobilier pictat. Din anul 2007, sediul muzeului funcționează în incinta Casei Artelor, monument istoric restaurat, atestat documentar în 1370.

PROGRAM DE VIZITARE: PALATUL BRUKENTHAL MUZEUL DE ISTORIE-CASA ALTEMBERGER MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ MUZEUL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ   Luni – Marţi: ÎNCHIS Miercuri - Duminică: 9-17, casieria se închide la ora 16:15 (Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie), respectiv 16:30 (Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Artă Contemporană). CALENDAR LUCRĂRI DE CURĂȚENIE ȘI CONSERVARE 2026 Palatul Brukenthal: 12 ianuarie - 03 februarie - ÎNCHIS Muzeul de Istorie-Casa Altemberger: 02 februarie - 17 februarie - ÎNCHIS Muzeul de Istorie Naturală: 16 februarie - 03 martie - ÎNCHIS Muzeul Cinegetic „August von Spiess” și Muzeul de Istorie a Farmaciei rămân ÎNCHISE pentru o perioadă nedeterminată.  Cele două locații se deschid pentru grupuri de minim 10 persoane cu programare, cu 24 h înainte, la adresa de e-mail: secretariat@brukenthalmuseum.ro. Vă mulțumim pentru înțelegere! PROGRAM BIBLIOTECĂ    Anunț!  Având în vedere faptul că biblioteca Muzeului Național Brukenthal se află în proces de inventariere, programul sălii de lectură pe parcursul anului 2026 va fi în fiecare zi de joi a săptămânii, în intervalul orar 10:00–14:00, doar cu programare prealabilă cu minimum 5 zile lucrătoare înainte, la adresa de e-mail: secretariat@brukenthalmuseum.ro  Vă mulțumim pentru înțelegere! Muzeul Cinegetic poartă numele uneia dintre personalităţile importante ale oraşului Sibiu la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea: colonelului August von Spiess, vânător al Casei Regale a României în timpul regelui Ferdinand I.   Deschis în anul 1966, muzeul a fost primul cu acest profil la nivel naţional, fiind găzduit în reşedinţa Von Spiess, donată de fiicele colonelului în acest scop.   Colecţia cuprinde un număr de aproximativ 1600 piese.   

PROGRAM DE VIZITARE: PALATUL BRUKENTHAL MUZEUL DE ISTORIE-CASA ALTEMBERGER MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ MUZEUL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ   Luni – Marţi: ÎNCHIS Miercuri - Duminică: 9-17, casieria se închide la ora 16:15 (Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie), respectiv 16:30 (Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Artă Contemporană). CALENDAR LUCRĂRI DE CURĂȚENIE ȘI CONSERVARE 2026 Palatul Brukenthal: 12 ianuarie - 03 februarie - ÎNCHIS Muzeul de Istorie-Casa Altemberger: 02 februarie - 17 februarie - ÎNCHIS Muzeul de Istorie Naturală: 16 februarie - 03 martie - ÎNCHIS    Muzeul Cinegetic „August von Spiess” și Muzeul de Istorie a Farmaciei rămân ÎNCHISE pentru o perioadă nedeterminată.  Cele două locații se deschid pentru grupuri de minim 10 persoane cu programare, cu 24 h înainte, la adresa de e-mail: secretariat@brukenthalmuseum.ro. Vă mulțumim pentru înțelegere! PROGRAM BIBLIOTECĂ    Anunț!  Având în vedere faptul că biblioteca Muzeului Național Brukenthal se află în proces de inventariere, programul sălii de lectură pe parcursul anului 2026 va fi în fiecare zi de joi a săptămânii, în intervalul orar 10:00–14:00, doar cu programare prealabilă cu minimum 5 zile lucrătoare înainte, la adresa de e-mail: secretariat@brukenthalmuseum.ro  Vă mulțumim pentru înțelegere! Muzeul de Istorie a Farmaciei a fost deschis pentru vizitare în anul 1972, înființarea sa având la bază istoria îndelungată a farmaciei în orașul Sibiu, aici fiind atestată documentar prima farmacie de pe teritoriul României (1494). Clădirea muzeului este situată în Piața Mică nr. 26, constituind un monument istoric de arhitectură, care conține elemente gotice și renascentiste, datând din anul 1568. În această clădire a funcționat una dintre cele mai vechi farmacii sibiene, La Ursul Negru, înființată în jurul anului 1600. Colecțiile muzeului cuprind peste 6.600 de piese care prezintă evoluția medicamentației și a tehnicilor farmaceutice de-a lungul timpului. Secțiile de exponate ale muzeului se structurează astfel: Oficina - componenta tradițională a unei farmacii, în care sunt prezentate produsele medicamentoase. Mobilierul încăperii a fost executat la Viena în anul 1902 și a aparținut fostei farmacii sibiene La Vulturul Negru. Laboratorul – unde sunt expuse: balanțe medicale, mojare din bronz, fontă și marmură, mașini de zdrobit și pulverizat, piese pentru tablete și supozitoare, percolatoare pentru obținerea tincturilor din plante medicinale, recipiente ceramice și metalice, creuzete, mensuri din cositor, site, filtre și sticlărie de laborator. Colecția de Homeopatie ilustrează tradiția terapiei homeopate la Sibiu, fondatorul acestei doctrine terapeutice, Samuel Hahnemann, trăind și activând la Sibiu între anii 1777-1779, ca medic și secretar al baronului Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei. Colecția cuprinde peste 2.900 de piese, respectiv truse și flacoane cu preparate homeopate, care au fost preluate de la vechea farmacie sibiană La Înger. 

În faţa portalului sudic al Bisericii Evanghelice este amplasată statuia episcopului Georg Daniel Teutsch (1817-1893), sculptată în bronz, în anul1899, de Adolf von Donndorf. G. D. Teutsch a fost episcop şi istoric, membru de onoare al Asociaţiei ASTRA. Monumentul îl reprezintă în picioare, în costum preoţesc, ţinând Biblia în mâna stângă, iar mâna dreaptă fiind sprijinită de o colonetă pe care sunt aşezate documente ce simbolizează libertăţile medievale de care se bucurau saşii.

Singurul element care a supravieţuit din prima centură de apărare a cetăţii vechi este Turnul Scărilor, una dintre puţinele construcţii romanice ale Sibiului. Acesta datează din secolul al XIII-lea, forma actuală datorându-se modificărilor din anul 1542. Turnul se prezintă sub forma unei construcţii masive din cărămidă, cu un singur etaj, având la primul nivel o trecere boltită prin care se ajunge la scările care fac legătura dintre Oraşul de Sus şi cel de Jos în direcţia Străzii Turnului, iar în lateral o trecere arcuită spre Colțul Ispășirii (Busswinkel) de sub zidul curb ce delimitează grădina casei parohiale. Chiar de sub Turnul Scărilor, printr-o curte interioară se ajunge în curtea Bisericii Azilului, pe locul căreia se presupune că a existat o clădire mai veche din piatră, pe care un document din 1292 o menţiona ca fiind spital. Este cea mai veche atestare documentară a unui spital din România. Pe sub bolta arcuită a Turnului pătrundem în Pasajul Scărilor (secol XIII), format din două ramificaţii de scări şi de arcade – acesta constituind una dintre imaginile reprezentative ale Sibiului medieval, fiind poarta de ieşire spre Oraşul de Jos.

Casa cu Cariatide, cunoscută și sub denumirea de Micul Palat, este situată pe Str. Mitropoliei, Nr. 13 și aparține barocului târziu sibian. Noua clădire, înălțată de văduva contelui Gregorius Bethlen după anul 1786, a fost plasată pe locul alteia mai vechi, vestită pentru faptul că în ea a locuit celebrul orfrevier Sebastian Hann. Ceea ce o reprezintă este un element decorativ cu adevărat spectaculos, de la care și-a primit, de fapt, și numele: portalul încadrat de două cariatide, plasate pe câte un piedestal înalt, care susțin un balcon deschis.