Catedrala Evanghelică

Biserica Evanghelică C.A. Gușterița Sibiu

Motto-ul Bisericii Emanuel din Sibiu: „Lumina în lume şi Biserica pe stradă!”

Este o biserică ortodoxă ridicată între 1788 - 1789 cu cheltuiala văduvei Stana Hagi Petru Luca şi refacută între 1802 - 1803 de ginerele acesteia dupa ce biserica a fost distrusă de cutremurul din 26 octombrie 1802. Construcţia în sine nu reprezintă un edificiu care să strălucească prin valoare arhitectonică, fiind simplă, adică o biserică sală cu absidă şi turn, sub care se găseşte un pridvor, în vest, toate fiind înscrise pe acelaşi ax longitudinal. Absidele laterale lipsesc atât la exterior cât şi la interior. În schimb, absida altarului este semicirculară, cu lăţimea retrasă faţă de a navei. În ceea ce priveşte faţadele, deşi simple, au ca elemente decorative pilaştri cu capiteluri dorice. Elementul utilizat pentru construcţie este cărămida, peste care s-a turnat var fierbinte, ceea ce a avut drept rezultat o structură rezistentă, asemănătoare cimentului. Pardoseala era realizată din dale de piatră. Între timp a fost înlocuită de marmură albă. Dacă ne rapotăm la interior, se fac remarcate portretele în ulei ale celor trei ctitori: Hagi Constantin Pop, Stana Hagi Petru Luca şi Păuna, soţia lui Hagi Constantin Pop. Iconostasul aparţine anului 1802 fiind lucrat în lemn de stejar, cu pictură în ulei şi cu elemente baroce.

Întregul complex de clădiri a fost construit între 1881-1883, ca orfelinat al comunităţii evanghelice C.A. În 1883, la aniversarea a 400 de ani de la naşterea lui Martin Luther, a fost construită biserica în stil neogotic. Între 1911-1912, aceasta a fost dărâmată din cauza pericolului de prăbuşire, construindu-se una nouă alături de o locuinţă pentru preot.  Concomitent construcţiile au continuat şi pe strada Bastionului.  Biserica are formă de cruce, în partea de nord se găseşte turnul octogonal al clopotniţei şi cele patru turnuri dispuse pe colţuri. Edificiul păstrează şi astăzi aspectul arhitectural de la începutul secolului XX. În biserică se află două altare poliptice: altarul din Fisier (est) dedicat Sf. Martin şi cel din Roades (vest). Tablourile celor patru evanghelişti care flanchează panoul central, au fost pictate de Johann Stoss. Statuile Sf. Ioan Botezatorul şi a Sf. Evanghelist Ioan de pe panoul central al altarului din Roades, fac parte din cele mai frumoase sculpturi transilvănene. Ele sunt atribuite sculptorului în lemn Veit Stoss. *surse foto: Gabriela Cuzepan

Catedrala Ortodoxă "Sfânta Treime" a fost construită între anii 1902-1906, pe locul unei biserici grecești care a servit până atunci drept catedrală episcopală. Construcția s-a realizat în timpul împăratului Franz Josef, prin grija mitropolitului Ioan Mețianu. Ideea construirii unei catedrale ortodoxe la Sibiu i-a aparținut episcopului Andrei Șaguna al Ardealului, care, la 5 octombrie 1857, a cerut împăratului Franz Joseph I permisiunea de a organiza o colectă în scopul realizării construcției. Primul donator a fost chiar Șaguna, care a anunțat la 4 decembrie 1857 că a donat 2.000 de florini. Însuși împăratul Franz Joseph I a donat 1000 de galbeni, înscriindu-se astfel în rândul ctitorilor monumentalei catedrale. Lucrările de construcție s-au ridicat în final la 912.197 de coroane și 24 de fileri, la care se mai adaugă cheltuielile cu achiziționarea raclelor sfințite, a ornamentelor, a crucilor și a cărților.  Catedrala Mitropolitană din Sibiu a fost sfințită la 30 aprilie/13 mai 1906, în Duminica Samarinencii, de mitropolitul Ioan Mețianu, împreună cu episcopul Aradului, Ioan Papp, și cu un mare sobor de preoți și diaconi. La slujba de sfințire au fost prezenți numeroși credincioși. Catedrala are 53,10 m lungime și 25,40 m lățime în centru, cupola are 24,70 m înălțime (34,70 m în exterior) și 15 m diametru, în timp ce turnurile au 43 m înălțime (45 m cu tot cu crucile). La exterior, clădirea este împodobită cu cărămidă colorată, cinci rânduri de cărămidă galbenă alternând cu trei rânduri de cărămidă roșie. Intrarea în catedrală se face printr-un portic cu trei deschideri semicirculare. În spatele porticului, între turnuri, se află un amplu fronton, cu un luminator decorat cu medalioane din mozaic, reprezentându-i pe Iisus și pe cei patru evangheliști. Cele cinci mozaicuri sunt executate la München, după desenele lui Ludovic Kandler. Mobilierul catedralei a fost confecționat la București și la Sibiu. Sculptura iconostasului, a tronului arhieresc, a ripidelor a fost realizată de sculptorul Constantin (C.M.) Babic din București, iar amvonul, cele două strane pentru cântăreți, tetrapodul din mijlocul catedralei, 28 de strane pentru preoți și 82 pentru credincioși au fost confecționate de meșterul Emil Pătruțiu din Sibiu. Iconostasul este fabricat din lemn de tei aurit. Catedrala Mitropolitană din Sibiu are hramul "Sfânta Treime". *surse foto: Gabriela Cuzepan  Pagina oficială facebook a Catedralei Mitropolitane Sibiu

Încă înainte de anul 1242 a existat în Sibiu, în afara zidurilor cetăţii, o biserică a Ordinului Călugărilor Dominicani. În 1417, sculptorul austriac Peter Lantregen a dăltuit în piatră un crucifix monumental cu două personaje, Maica Domnului Îndurerată şi sfântul apostol Ioan. Uriaşul crucifix se afla în biserica mănăstirii. Aflându-se în afara zidurilor cetăţii, mănăstirea dominicană este frecvent expusă atacurilor inamice, motiv pentru care călugării au părăsit-o în a doua jumătate a secolului al XV-lea construindu-şi ulterior un nou aşezământ, actuala biserică a Ursulinelor. După incendierea şi demolarea vechii biserici dominicane, uriaşul crucifix a rămas căzut la pământ şi acoperit de moloz până în anul 1683 când Sfatul oraşului a reînălţat crucea. În anul 1755 consilierul transilvănean Martin Wankel von Seeberg a dispus construirea, în jurul crucii monolitice a unei capele, în forma pe care o păstrează şi astăzi. În anul 1954, capela „Sfânta Cruce a fost declarată monument istoric. Timp de peste 50 de ani capela a fost îngrijită de comunitatea polonezilor refugiaţi la Sibiu din Basarabia şi Bucovina. 

Sinagoga Mare din Sibiu este localizată pe Strada Constituţiei, fiind un lăcaş de cult evreiesc, construit între anii 1898-1899, în stil eclectic. Clădirea este formată dintr-un corp dreptunghiular cu două nivele. Fațada principală este placată cu cărămidă de culoare roșie. Parterul este delimitat de primul etaj printr-un brâu și o friză de piatră decorată cu motive vegetale. Ușa de intrare și ferestrele sunt terminate la partea superioară în semicerc. Câmpul vitrat superior al acestora este decorat cu steaua lui David. Toate ferestrele au la partea superioară un ancadrament de piatră de culoare albă, terminat în arc frânt. Sinagoga are trei intrări: una centrală, pe fațada principală, și două pe faţadele laterale. Pe fațada principală se află uşa de intrare, o ușă de lemn cu două canaturi, având deasupra o supralumină de sticlă colorată decorată cu steaua lui David. În interior, sala mare prezintă numeroase ornamente sculptate, cu arcade semicirculare decorate cu motive maure pe plafonul central. Sala este luminată în mod natural prin numeroasele ferestre, aflate atât la parter, cât și la primul etaj. Arcadele în stil maur se repetă între colonadele multiple ale balustradei de la galeria femeilor. Tavanul clădirii este casetat, fiind decorat cu încrustații desenate și pictate de mână în stil neorenascentist. Program: 09:00-13:00, Luni - Vineri *surse foto: Sibiu Turism Sibiu Legendar T. Szabó Csaba

Biserica "Dintre Brazi" este cel mai vechi lăcaş de cult românesc din Sibiu, denumirea sa venind de la brazii crescuţi în jurul clădirii. Edificiul a fost ridicat între anii 1778-1788 în stil baroc, pe un teren donat în acest scop de împărăteasa Maria Terezia, la cererea episcopului Grigore Maior. Finanțarea construcției a fost făcută tot de episcopul Grigore Maior. Ideea construirii unei biserici române în Măierimea Sibiului este mai veche, aparţinând episcopului Inochentie Micu-Klein (1734).  Edificiul este o biserică sală care susţine o cupolă pe tambur de forma ovală. Atât faţada, cât şi interiorul prezintă elemente baroce cum ar fi coloanele masive, pilaştrii şi motivul scoicii. Iconostasul bisericii a fost pictat de Joseph Neuhäuser în anul 1795. În cimitirul bisericii se găsesc numeroase monumente funerare, declarate monumente istorice, ale unor personalităţi marcante ale culturii române transilvănene: George Bariţiu, Alexandru Papiu-Ilarian, David Urs, Ioan Raţiu, Iosif Sterca-Şuluţiu.  Hramul Bisericii dintre Brazi îl constituie Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. *sursa foto: 

După aderarea la reforma religioasă, oraşul Sibiu a rămas aproape 150 de ani fără biserică catolică. Ca urmare a Diplomei Leopoldine din 1691, în Sibiu au intrat trupe austriece, împreună cu care au venit şi preoţi militari catolici. Pentru soldaţi s-a permis celebrarea slujbei catolice în aşa-numita Hală a Croitorilor din Piaţa Mare, chiar pe locul unde se află astăzi biserica catolică.  După tratative îndelungate cu sfatul protestant al oraşului, s-a putut începe construirea unei biserici parohiale catolice. În data de 4 iulie 1726 s-a pus piatra de temelie, pentru ca în 13 septembrie 1733, biserica să fie sfinţită de către episcopul ardealului, baronul Georg von Zorger. Biserica, construită de iezuiţi, se remarcă prin stilul baroc vienez timpuriu, cu exterior simplu şi interiorul bogat în elemente decorative. Elementele decorative (clopoţei, triglife, volute, scoici) sunt specifice şi altor monumente în stil baroc din Sibiu, pentru care biserica iezuită a servit drept model.  Structura interioară este cea de biserică sală de formă dreptunghiulară, având o tribună pe latura sudică. Scaunele de mărturisire datează din vremea iezuiţilor. Pictura navei aparţine pictorului german Ludwig Kandler şi a fost realizată în anul 1904. Deosebit de valoroasă este fresca interioară care decorează altarul principal, reprezentare a Fecioarei cu Pruncul. Vitraliile ferestrelor au fost executate în anul 1901 la Budapesta. Orga actuală a bisericii, instalată în anul 1860, a fost construită de constructorul de orgi Karl Hesse din Viena. Un alt element valoros din interior este monumentul funerar al generalului conte Otto Ferdinand Traum de Abensberg (1677-1747), comandant militar al Transilvaniei în perioada 1744-1747. Monumentul se află în dreapta altarului, fiind executat de către sculptorul clujean Anton Schuchbanu. Turnul bisericii prezintă un gang boltit, prin care se face trecerea din Piaţa Mare în Piaţa Mică a Sibiului. Turnul a fost terminat în 1738 şi are patru nivele înalte şi o cupolă. Ceasul din turn, cu cadrane spre cele două pieţe, datează din 1838. În capătul opus turnului, coama acoperişului este prevazută cu un turnuleţ lanternă. * Credit foto: Gabriela Cuzepan - Bebeșelea