Locații

În mijlocul satului Cârţa se află singura abaţie cisterciană nedistrusă din România şi cea mai estică din Europa. Legenda spune că pe la 1202, când au construit mănăstirea impunătoare, călugării cistercieni au stârnit chiar și invidia Diavolului, care ar fi încercat în zadar să le întreacă măiestria. Asceticii călugări cistercieni, renumiți pentru hărnicie, au ridicat aici un edificiu care a influențat arhitectura din Transilvania. La origine în stil romanic, abația a fost reconstruită în stil gotic timpuriu. Șirurile de coloane și arcade, rozetele, ruinele impregnate de patina timpului dau locului un farmec auster, straniu și grandios. SURSA text si foto: http://www.sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Cultura-si-patrimoniu-Patrimoniu-religios-Biserici-fortificate-Abatia-cisterciana-de-la-Carta.aspx

Aviație Sportivă- Şcoală de zbor Aeroclubul Sibiu organizează, la cerere, zboruri de prezentare, salturi de prezentare cu parașuta în tandem. Tarife: Zbor de agreement cu avion ultrausor de doua locuri - 113€ + tva/ora de zbor fractionabila la 15 / 30 / 45 min. Salturi cu parasuta tandem - 140 € + tva la care se poate adauga filmare in zbor, 30€ + tva. Pentru salturi cu parașuta e nevoie de programare si nu se execută iarna. Deasemenea în cadrul Aeroclubului Sibiu puteţi urma cursuri pentru obţinerea licenţei: - Pilot privat PPL-A: 120 ore de teorie şi minim 45 ore de zbor pe aeronava tip IAR 46 - pret aproximativ 6260 € all in. - Pilot avion ultrauşor: 120 ore de teorie şi minim 40 ore de zbor pe aeronava Ikarus C42 - preț aproximativ 5000 € all in. Paraşutist: 65 ore de teorie, 75 ore pregătire fizică şi minim 25 salturi cu paraşuta. Aceste cursuri se desfăşoară la Sibiu si in toate aerocluburile teritoriale. Tinerii cu vârsta între 16 şi 23 ani pot urma cursurile gratuit în limita locurilor disponibile la fiecare disciplina în fiecare an. (exclus PPL) Înscrierea la cursuri se face anual în luna ianuarie la sediile aerocluburilor teritoriale. Tinerii care obțin gratuit brevetul de pilot aeronave ultraușoare pot fi selectaţi în loturile județene/naţionale pentru performanța sportivă. Cei talentați şi cu rezultate sportive deosebite pot obține gratuit programe PPL, programe de pregătire acrobaţie, pot promova în lotul național de acrobaţie, programe de obţinere licenţa instructori sau se pot angaja la Aeroclubul României. Foști sportivi, instructori, clienți care au obținut brevetul de pilot PPL la Aeroclubul Sibiu au zburat sau zboara la companii mari aeriene pe avioane Airbus A320 , Boing 747,Boing 787, Boing 737, ATR 42-500, Fokker 100, AN 24 s.a.m.d. Aeroclubul României este instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, având în subordine 15 aerocluburi teritoriale în întreaga ţară, printre care şi Aeroclubul Hermann Oberth Sibiu. Aeroclubul este o unitate de pregătire şi perfecţionare a personalului aeronautic civil, precum şi structura sportivă de performanţă cu profil aeronautic.

De-a lungul timpului, Sibiul a fost martorul şi beneficiarul contribuţiei extraordinare aduse de numeroase personalităţi culturale şi artistice ce au ajutat la dezvoltarea oraşului aşa cum îl cunoaştem astăzi. Fiecare dintre aceste personalităţi are o poveste distinctă şi extraordinară, care o leagă de destinul Sibiului şi care rămâne ţesută în fibra intimă a comunităţii. Sibiul a fost o cetate medievală care nu a putut fi cucerită. Între primul şi al doilea zid de apărare este o alee pietonală, ce uneşte primul teatru construit pe teritoriul României la 1788 cu „Cazarma 90”, unde va fi construit viitorul teatru. Între trecut şi viitor se va naşte această Alee a Celebrităţilor, unde în fiecare an vor fi adăugate nume importante din lumea teatrului, a dansului, a artelor spectacolului. Aleea Celebrităţilor, inaugurată în vara anului 2013 de către municipalitate cu ocazia ediţiei aniversare de 20 de ani a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, este gândită ca un loc permanent de celebrare, de recunoaştere a acestor contribuţii, precum şi un tribut adus realizărilor în domeniul cultural şi artistic din Sibiu sau în legătură cu acesta. Deşi este inspirată de celebra Walk of Fame de la Hollywood, Aleea Celebrităţilor din Sibiu este gândită ca un eveniment cultural, ceea ce îi conferă propria personalitate, precum şi ca un punct de atracţie turistică care să confere unicitate locului. Primele șapte stele au fost decernate următoarelor personalităţi: Ariane Mnouchkine Regizor Eugenio Barba Regizor Sasha Waltz Coregraf Silviu Purcărete Regizor Declan Donnellan Regizor George Banu Om de teatru Nakamura Kanzaburo XVIII (post mortem) Actor Kabuki

Alma Vii, prima biserică fortificată refuncționalizată din Transilvania  Proiectul "Centrul de interpretare a culturii tradiţionale Alma Vii - Reabilitarea și refuncţionalizarea incintei fortificate”, inițiat de către Fundația Mihai Eminescu Trust, în parteneriat cu Institutul Norvegian pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural, și aprobat în cadrul Programului PA16/RO12, Conservarea și Revitalizarea Patrimoniului Cultural și Natural, a început în luna martie 2015 și se va desfășura până în luna aprilie 2016. Bugetul total al proiectului este de 7.643.499,61 lei, din care 89,58% reprezintă finanţarea nerambursabilă obținută, contribuția MET fiind de 10,42% din totalul costurilor eligibile. Proiectul are la bază un proiect anterior implementat de Mihai Eminescu Trust și Institutul Norvegian pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural în Alma Vii. În urma analizei DIVE (Describe, Interpret, Valuate, Enable – analiză a peisajului și patrimoniului), realizată în cadrul acestui proiect după o metodologie propusă de partenerul norvegian, fortificația săsească a fost identificată ca fiind cel mai important element al patrimoniului cultural local. Au fost de asemenea determinate oportunități de valorificare a acestui obiectiv pentru dezvoltarea economică și socială a comunității locale. Pe baza experienței acumulată de către MET prin proiectele implementate cu succes în alte sate din Transilvania, au fost identificate următoarele obiective pentru noul proiect:  • Se va integra în contextul internațional prin obiectivul general de a crea un model de bună practică în dezvoltarea durabilă locală și regională prin restaurarea și interpretarea corespunzătoare a patrimoniului cultural material și imaterial multietnic al Transilvaniei. • Va răspunde nevoilor locale prin crearea de oportunități durabile de ordin economic pentru a genera venituri prin valorificarea de către comunitate a patrimoniului existent. • Va răspunde nevoilor regionale prin reprezentarea și interpretarea corectă a culturii tradiționale multietnică (românească, săsească și romă în particular) din Transilvania către publicul național și internațional. Rezultatele principale ale proiectului vor fi următoarele: restaurarea incintei fortificate din Alma Vii, cu 4 turnuri şi o clădire de acces, care vor fi transformate într-un Centru pentru Interpretarea Culturii Tradiționale ce va include spaţii expoziţionale şi de demonstrații a patrimoniului imaterial; o cercetare româno-norvegiană în arheologie medievală construită; documentaţie de fotogrametrie a sitului de patrimoniu Alma Vii; realizarea unui film documentar pentru promovarea sitului de patrimoniu. Pentru a asigura succesul, continuitatea și longevitatea rezultatelor proiectului, actorii locali vor fi consultaţi şi implicaţi în fiecare etapă de planificare și implementare a proiectului. Localnicii vor fi informați cu privire la oportunitățile create prin acest proiect, iar o parte dintre ei va fi implicată direct în dezvoltarea de produse și servicii. Fundaţia Mihai Eminescu Trust, prin activităţile pe care le desfășoară în interiorul comunității, urmăreşte transferul responsabilităţii către localnici, în scopul de a asigura sustenabilitatea rezultatelor obţinute prin acest proiect.  Pentru promovarea proiectului şi a Centrului pentru Interpretarea Culturii Tradiţionale vor fi încheiate parteneriate cu centre de informare turistică regionale și naționale pentru a atrage câţi mai mulţi vizitatori în zonă. Vor fi de asemenea realizate 10 filme documentare de scurt metraj, care vor fi accesibile publicului larg. *sura: https://www.facebook.com/almaviiheritage

Ansamblul Agora Cisnădioara

Apfelhaus Cisnădioara - natura, traditie si bun gust

Cu noi vara începe! Piscina cu cea mai frumoasă priveliște a vârfurilor munților Făgăraș. Șezlonguri și baldachine fac relaxarea mai plăcută. Tarife: • adulți: 20 ron • elevi/studenți: 15 ron • copii 0-7 ani: gratuit • taxă șezlong: 10 ron • taxă baldachin: 50 ron * sursa foto & text

Povestea modernă a calfelor călătoare la Sibiu a început acum 28 de ani când tânărul Oliver Eberlein, dulgher de meserie a poposit în veșmintele sale exotice pentru prima oară în micul nostru oraș. Aveau să mai treacă însă încă nouă ani până la venirea primului grup mai mare de calfe la Sibiu. Meșteșugarii călători veniți aici în 2002 au restaurat acoperișul turnului casei din Piața Huet nr. 3. Aceast imobil, cel mai vechi al orașului, a fost redeschis ulterior în mod oficial ca și Casă a Calfelor.  Această casă este unica casă a calfelor din Europa de Sud-Est iar aici poposesc an de an sute de meșteșugari din toate frățiile și asociațiile de calfe din Germania, Franța, Elveția și Austria. Casa Calfelor și “pomul de cuie” montat în fața ei reprezintă un muzeu viu, păstrând urmele fiecăreia dintre sutele de calfe care au trecut pe aici. Datorită poveștilor pe care le spune și a istoriei ei unice, această casă a devenit un important punct de atracție turistică. Asociația Casa Calfelor Sibiu, care administrează imobilul, promovează arta meștugărească, tradiția plecării în călătorie a calfelor și, nu în ultimul rând, transferul de cunoștințe și cooperarea între tineri din întreaga Europă prin organizarea de ateliere de lucru deschise, cursuri de perfecționare, simpozioane de sculptură și diverse evenimente culturale precum concerte, spectacole de teatru, seri de prezentare, film și discuții. Însă acum vă întrebați probabil ce sunt aceste calfele călătoare? Răspunsul e simplu: sunt tineri meșteșugari sau artiști care renunță la comfortul propriei locuințe și se aventurează într-o călătorie prin întreaga lume pentru o perioadă de mininim trei ani și o zi pentru a se perfecționa și dezvolta atât pe plan personal cât și profesional.

Mobilier pictat realizat la comanda

Badiu's Guest House Sibiu

Bucurați-vă de mișcare și relaxare cu următoarele servicii oferite de Baia Populară:   • Bazinul de înot, complet refăcut, cu filtre noi în apă și aer, cu vestiare moderne și grupuri sanitare. Părinții care doresc să își supravegheze copii în timpul orelor de înot au la dispoziție o sală de așteptare dotată cu ecrane conectate la camerele video din zona bazinului. • Trei saune moderne: o saună uscată cu aromaterapie, o saună umedă și o salină cu sare de Himalaya, care poate fi folosită ca zonă de relaxare, dar și pentru tratamentul afecțiunilor respiratorii.  • O sală de fitness cu o suprafață triplă față de cea precedentă. Aceasta a fost dotată cu aparate de ultimă generație, care pot fi utilizate inclusiv de către persoanele cu dizabilități. Accesul la serviciile Băii Populare va fi posibil EXCLUSIV cu rezervare, pentru protecția clienților, legislația prevăzând deocamdată anumite restricții cu privire la numărul de persoane care pot fi prezente simultan în bazin, în saune și în sala de fitness. De la 1 august vor fi disponibile și serviciile de masaj și întreținere corporală pentru care angajările de personal sunt în prezent în curs.  Tarifele pe ședință și prețul abonamentelor le găsiți în tabelul de mai jos. (atașat) Elevii, studenții, seniorii și persoanele cu dizabilități beneficiază de reduceri importante.  La etajul I aveți disponibilă o terasă panoramică. De asemenea, un punct de belvedere a fost amenajat în fostul turn de apă, care a fost complet reabilitat, este acum vizitabil.  Rezervarea e simplu de făcut online.  Pentru cei care însă nu dispun de mijloace electronice, rezervarea se va putea face și fizic, la casierie.  Accesul în zonele de servicii ale Băii Populare se va face de acum cu brațări digitale. Pentru protecția dumneavoastră:  • Intrările sunt dotate cu covorașe cu dezinfectant; accesul clienților se va face eșalonat pentru a evita aglomerația la intrare • Grupurile sanitare sunt dotate cu dispensere cu dezinfectant; astfel de dispensere sunt instalate și în alte zone ale Băii • Clanțele, mânerele, balustradele și podelele vor fi dezinfectate periodic  • În cazul încăperilor climatizate prin recircularea aerului se efectuează nebulizarea o dată pe săptămână, în afara programului de lucru, și se efectuează dezinfecția instalației de climatizare • Toate spațiile vor fi aerisite natural câte 10 minute la fiecare oră.  • Aparatele sportive de la bazin (plută, colac, etc) vor fi dezinfectate înainte și după fiecare utilizator • Personalul Băii va purta mască permanent ___ Clădirea Băii Populare îmbină stilistic barocul cu elemente de Jugendstil, fiind o adevărată bijuterie arhitectonică. Este construită de profesorul de arhitectură Karl Hocheder, cel care a realizat şi Müller Volksbad din München, una dintre cele mai spectaculoase băi populare din Europa.

Bassen pension

Este primul bastion construit la Sibiu și unul dintre cele mai vechi din Transilvania, construcţia sa fiind iniţiată în anul 1551 de comandantul militar habsburgic Castaldo, după planurile arhitectului Alessandro Clippa, în timpul primariatului lui Petru Haller. Bastionul urma să asigure paza drumului ce venea de la Brașov, dar și a colțului sud-estic de cetate. Bastionul Haller este construit din cărămidă şi umplut cu pământ, având zidurile cu o lungime totală de 223 m şi înălţimea maximă a zidului de 9 m. Forma sa este una asemănătoare asului de pică. Pentru o mai bună apărare, zidurile erau prevăzute la cca 1 m de limita superioară cu distanţiere, realizate din piatră, pentru a împiedica instalarea scărilor de asediu.  Se păstrează şi astăzi deschiderile cazematelor pentru tunuri, atât spre Turnul Gros (două), cât şi spre Str. Manejului (trei). Sunt remarcabile "urechile", care maschează cazematele ce asigurau acoperirea cu foc a flancurilor bastionului. Bastionul a rezistat asediilor Sibiului din anii 1602-1603, 1658, 1704, dar mai ales celui din anul 1660 al lui Gheorgy Rackoczy al II-lea.  În anul 1771, nemaifiind necesar apărării cetăţii, Bastionul Haller a fost folosit de armata austriacă, proprietara terenului, drept şcoală de călărie. Aceasta a funcţionat aici până în anul 1911, când Administrația Financiară de Stat a preluat bastionul și a deschis aici o școală de moașe, care s-a transformat ulterior în maternitate. *sursa foto: https://patrimoniu.sibiu.ro/fortificatii/bastion/63

Bastionul Soldisch, denumit și Bastionul Mercenarilor, este situat în colțul nord-vestic al cetății, pe strada Bastionului, fiind construit între anii 1622-1627.  Deși are o suprafață mică, Bastionul Soldisch este una dintre cele mai interesante fortificații din complexul care asigura securitatea Orașului de Sus. Este ultimul din seria celor cinci bastioane de tip italian, construite pentru modernizarea sistemului defensiv. Bastionul a fost construit din cărămidă și umplut cu pământ pentru a oferi o bună protecție în fața tirurilor de artilerie. Zidurile sale au o grosime de 2 metri și o înălțime maximă de 10 metri. La interior, se mai păstrează încă amenajările de teren și două niveluri de apărare, iar pe latura de sud se păstrează ambrazuri pentru arme de calibru mediu, precum și o ușă care permitea circulația trupelor spre exterior. În zidul bastionului, pe latura sud-estică, s-a încastrat în marmură albă stema Sibiului. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, comitele sașilor, Michael von Brukenthal, a amenajat aici o grădină după moda epocii, cu fântână și oranjerie, cu o ruină artificială și cu o colină amenajată din bucăți de stâncă. Cu prilejul festivităților militare, pe platforma bastionului erau aduse tunuri cu care se trăgeau salve de artilerie. * sursa foto: https://patrimoniu.sibiu.ro/fortificatii/bastion/63

Construită în secolul al XII-lea, biserica fortificată din Cisnădioara este una dintre cele mai vechi bazilici romanice din România, păstrată aproape intactă, și locul unde se află și cea mai veche orgă din țară.  Legenda spune că băieții din sat își dovedeau puterea înainte de însurătoare urcând pe deal bolovanii masivi care rămâneau în curtea bisericii, pregătiți pentru vremuri de pericol.  Astăzi, bazilica de la poalele Munților Cindrel este animată de proiecții de film, concerte sau picnicuri romantice sub clar de lună. SURSA text si foto: http://www.sibiu-turism.ro/Culture-and-Heritage-Religious-Heritage-Fortified-Churches-The-fortified-church-from-Cisnadioara.aspx

Bio Haus Nucet

Monument istoric. La început a fost o mică biserică ridicată din lemn. În secolul XIX, numărul credincioşilor crescuse mult, iar bisericuţa devenise neîncăpătoare. Astfel, în 1821 localnicii din CÎRȚIȘOARA au reuşit să ridice o biserică mai falnică din piatră de râu, după un plan analog al bisericii din Oprea Cîrțișoara. Pictura murală a fost realizată de unul dintre cei mai renumiţi pictori ai vremii, Nicolae Grecu din familia zugravilor Grecu. Personajele sale sunt dinamice şi pitoreşti, în funcţie de scene şi plasarea icoanelor acestea întruchipează roluri moralizatoare. Una din atracţiile principale ale bisericii este uşa de intrare minuţios lucrată în lemn şi păstrată încă de la sfinţirea bisericii.

Biserica este aşezată în centrul satului şi este declarată monument istoric. Data exactă a construcţiei nu este stabilită documentar şi nici nu s-au găsit mărturii în această privinţă. Biserica are forma de corabie fără abside laterale şi este acoperită cu ţiglă. Are un singur turn. Pereţii sunt din lemn de brad şi sunt tencuiţi cu var. Turnul este de asemenea din lemn de brad dar este îmbrăcat în întregime cu tablă zincată, cu excepţia acoperişului pe care se află ţigla. În 1958, în pronaos, s-a făcut un pod pentru cor şi tineret. Mai important la această mică biserică din lemn sunt icoanele pictate în ulei pe o scândură datând de la începutul sec. al XIX-lea.Aceasta de află aşezată pe tâmpla Sfântului Altar şi poartă semnătura lui “Ioan Boicean zugrav”. Celelalte 4 icoane de pe iconostas sunt făcute de acelaşi pictor.

A fost ridicată în anul 1806 pe un promontoriu fiind zidită din cărămidă. Planul bisericii din Oprea Cîrțișoara, dedicată hramului „Sf. Nicolae”, este compus din pronaos, naos și altar. Biserica este decorată în interior cu picturi murale foarte apreciată de specialiștii iconografi.

Biserica are hramul “Adormirea Maicii Domnului”, şi este aşezată în partea de sus a comunei pe un loc mai ridicat , fiind monument istoric. Data exactă a construcţiei, nu poate fi precizată cu exactitate, piatra de mormânt aflată lângă zidul de miazăzi (înfiptă în pămant), de forma dreptunghiulară păstrează inscripţia, scrisă cu caractere chirilice: “Sub această piatră zac oasele robului lui Dumnezeu jupân Ilie Cujmăreţ din Kiprovat”, mort în leatul lui Hristos 1719″. Posibil ca Ilie Cujmăreţ să fie unul din negustorii bulgari care pentru a-şi vinde articolele de argintărie băteau toate satele la începutul sec. al XVIII-lea. Faptul că inscripţia este extinsă pe marginea pietrei de jur împrejur, poate duce la concluzia că iniţial piatra a fost acoperiă al unui mormânt din interiorul bisericii, iar cu ocazia lucrărilor de lărgire a bisericii a fost scoasă şi înfiptă în afara bisericii. S-a constatat că în interiorul bisericii actuale se găsesc resturi din fundaţiile de altare ale celor două biserici mai vechi din comună, atestate documentar în 1358.De asemenea s-au găsit oseminte şi monezi de argint datând din sec. XVI. Pe o cărămidă din partea interioară dinspre nord a zidului de la turnul bisericii, se află încrustată inscripţia: “Zidari Oprea de Făgăraş 1757″, iar pe acoperişul turnului este săpat în zid anul 1795. Biserica are forma de corabie fără abside laterale şi este acoperită cu ţiglă. Are un singur turn cu acoperişul în formă de două bulburi de ceapă suprapuse, cea de la bază fiind mai mare. Acestea sunt din tablă zincată. Pereţii bisericii sunt din piatră şi cărămidă şi au o grosime de 1,3 metri. Pereţii turnului sunt ornamentaţi cu ghirlande de cercuri şi ovale întretăiate făcute din cărămidă roşie, vizibile în albul tencuielilor. În interior biserica are trei bolte succesive, cea din mijloc mai înaltă şi cu o formă de calotă sferică. Sub bolta din faţă se află fundamentele sub formă de semicerc ale celor două altare ale fostelor biserici şi care se termină unde este iconostasul actualului altar. În sec.. XVIII, s-a adăugat noul altar şi turnul bisericii în mărimea actuală. Cu acel prilej s-a făcut o modificare şi la pronaos construindu-se actuala boltă. Cea mai veche parte a clădirii actuale este cea din mijloc. Aceasta o confirmă pictura care este în frescă, executată în trei etape şi de trei calităţi deosebite. Cea mai veche şi valoroasă pictură este cea din mijlocul naosului şi de pe pereţii laterali ai pronaosului. În pronaos tavanul fiind făcut ulterior are şi altă pictură însă tot în frescă. De asemenea, în partea din fata naosului şi în altar, pictura este tot în frescă, dar deosebită de celelalte. S-au făcut în deceniul 8 restaurări ale picturii în stilul tempera.

Bazilica romanică cu trei nave, turn de vest şi cor poligonal a fost ridicată în sec. al XIV-lea şi a avut până la Reformă hramul Sfintei Maria. Din sistemele defensive ale bisericii, realizate în sec. XV-XVI se mai păstrează doar catul de apărare peste turn şi ruine ale zidului de incintă, caturile de apărare de peste cor şi navă fiind demolate în urma incendiului din sec. al XIX-lea. Atipic pentru acest tip de construcţii, biserica se păstrează şi azi netencuită, urmare a restaurărilor din 1913, care au fost realizate conform tradiţiei de sec. al XIX-lea. Pe lângă frescele valoroase ce acoperă o suprafaţă însemnată, interiorul adăposteşte şi numeroase sculpturi impresionante, precum menourile şi mulurile ferestrelor, portalul de vest şi alte detalii de plastică arhitecturală. Altarul triptic (cu panou central şi două panouri laterale mobile), unul dintre cele mai vechi altare gotice cu Maica Domnului figură centrală şi strana în stil gotic târziu, sculptată în atelierul lui Johann Reychmut completează mobilierul desăvîrşit al bisericii. *Sursă foto & text:  https://kirchenburgen.org/ro/location/malmkrog-malancrav/

Dominând de pe colina din inima satului, impozanta biserică fortificată din Biertan pare desprinsă de pe șevaletul unui pictor. Biertanul este printre cele mai vizitate așezări săsești din Transilvania, biserica fortificată figurând din 1993 pe lista patrimoniului UNESCO. Biserica actuală a fost ridicată în 1522. Stilularhitectu ral este predominant gotic târziu, cu influențe ale Renașterii, fiind ultima biserică-hală fortificată construită în acest stil în Transilvania. În 1572, Biertanul a devenit sediu episcopal, privilegiu pe care l-a avut timp de trei secole. Biserica se mândrește cu cel mai mare altar poliptic din Transilvania, format din 28 de panouri pictate, iar stranele datând din secolul al XVI-lea sunt considerate cele mai valoroase din Transilvania. Vestita ușă a sacristiei este o bijuterie medievală impresionantă datorită sistemului complex de 19 încuietori, premiat la Salonul de la Paris din 1900. Una dintre atracţiile turistice ale locului este camera împăcării, un spaţiu auster unde se făcea un fel de terapie de cuplu care funcţiona cu succes. Cei cărora li se ura viaţa de cuplu erau închişi pentru câteva săptămâni în această încăpere, până ajungeau la sentimente mai bune. În acest timp, cei doi împărţeau o masă mică şi un singur pat, o singură farfurie, un singur tacâm şi o singură cană pentru apă. Legenda spune că doar un cuplu a rămas neclintit în decizia de a se despărţi, dar că şi ei s-au împăcat până la urmă. SURSA text si foto: http://www.sibiu-turism.ro/Culture-and-Heritage-Religious-Heritage-Fortified-Churches-The-fortified-church-from-Biertan.aspx

Din bazilica ridicată în secolul al XIII-lea se mai păstrează portalul de vest, mărturie de mare valoare a plasticii romanice în Transilvania şi coloanele şi arcadele ce despărţeau cândva nava principală de cele laterale. Cine se uită cu atenţie deasupra portalului de vest, observă o sculptură înzidită reprezentând două personaje. Unii spun că e vorba de Botezul Domnului în Iordan, alţii că ar fi Adam şi Eva. Privitorul poate deci încerca să descifreze pe cont propriu misterul. În jurul anului 1500 turnul clopotniţei a fost înălţat şi prevăzut cu drum de strajă din lemn, sprijinit pe console, iar navele laterale ale bisericii au fost demolate. Cele două ziduri ale fortificaţiei, ridicate în secolul al XV-lea sunt unite prin turnul de poartă şi păstrează urme ale drumului de strajă şi gurile de tragere drept mărturie a timpurilor grele. Sursă text & foto: https://kirchenburgen.org/ro/location/holzmengen-hosman/ 

„Bunica Eugenia” Sibiel

Situată la limita sudică a teritoriului administrat de comuna Cîrţişoara este defapt cea mai spectaculoasă zonă deoarece cuprinde piscuri semeţe ajungând până la 2507 m (Vârful Vânătoarea lui Buteanu). În condiţii de vizibilitate priveliştea este încântătoare indiferent de direcţie. Acesta este şi motivul pentru care în timpul verii zona este supra aglomerată de turişti. Lacul Glaciar Bâlea – sup. 4,65 ha; adâncime maximă 11,35 m; altitudine 2034 m - reprezintă cea mai întinsă acumulare hidrografică din masivul Făgăraș iar compoziția și buna oxigenare a apei au format în timp un biotop propice dezvoltării salmonidelor. Șisturile cristaline cu soluri brune, acide, podzolice găzduiesc o vegetație cu peste 20 plante endemice în timp ce avifauna se rezumă doar la câteva specii de insecte și la 3 - 4 exemplare de Aquila chrysoetos, recent aclimatizate. Din punct de vedere hidrografic zona glaciară – deci de la cascadă în sus – este brăzdată de numeroase pârâiașe, unele temporare – care adunate în talvegul albiei (văii) cad de pe ultima terasă cca. 270 m diferență de nivel. Cascada însăși, cu întregul peisajul din aval, reprezintă o imagine emblematică pentru întreaga zonă a văii „tinere”, neparcursă de scurgerea ghețarilor cuaternari.

Comuna Cîrțișoara este situată la sud-estul județului Sibiu, în mijlocul țării Oltului, la poalele Munțiilor Făgăraș, pe Valea Bâlii, fiind străbătut de DN7C Transfărășan. La Est se învecinează cu satul Arpațul de Sus, aparținător comunei Arpașul de Jos La Vest cu hotarul satului Scorei, aparținător comunei Porumbacu de Jos. La Sud cu județul Argeș, iar la Nord cu hotarul comunei Cîrța. Teritoriul comunei are suprafața de 8.576 ha. În forma alungită, pe direcția Nord-Sud, este traversată pe axul longitudinal de apă cristalină a râului Bâlea și de șoseaua Transfăgărașan (DN 7C). Departarea comunei față de capitala județului Sibiu este de 52 km, de centrul de polarizare Avrig 22 km, iar față de orașul Făgăraș 34 km și de orașul Victoria 20 km, ambele orașe fiind situate în partea estică. Cea mai apropiată stație CFR este halta Cîrța, situată la 6 km pe șoseaua Transfăgărășan (și 4 km pe calea de hotar Cîrțișoara- Cîrța). La o distanță de 8 km se află gara Arpașu de Jos, folosind șoseaua Transfăgărășan, dar și drumul comunal nr. 48, Cîrțișoara – Arpașul de Jos. Drumul comunal nr. 49 face legătura între comuna Cîrțișoara și Arpașul de Sus. Baza economică a comunei o formează agricultura. Populația comunei în prezent este de 1.253 locuitori. Dacă facem o evaluare a evoluției comunei pe o perioadă mai lungă de timp, se constată de la an la an o descreștere destul de pronunțată. Dacă în anul 1939 populația comunei era de 2080 suflete. Comuna Cîrțișoara este situată pe ambele maluri ale râului Balea (pârâul Cîrțișoara) în lungime de 23 km, ce izvorăște din Lacul Bâlea și are afluenți Pârâul Valea Doamnei și Laita ce izvorăște de sub Vf. Negoiu – 2536 m, sub denumirea de pârâul Cîrțișoara, care se varsă în râul Olt. Până în anul 1968 comuna a fost compusă din doua sate surori Streza și Oprea Cîrțișoara. Așezarea de pe malul drept al râului Balea se numea Streza, iar cea de pe malul stâng Oprea. În urma noii reorganizări teritorial - administrative ambele s-au contopit într-unul singur cu numele de Cîrțișoara. În unele acte din prima parte a sec.al XIII - lea se amintește de două așezări cu numele Cîrța, ambele locuite de romani. Este vorba de comuna Cîrța situată pe malul stâng al râului Olt și de Cîrțișoara. În anul 1932 Cîrțișoara apare sub denumirea de Cîrța românească ( Kerch Olachorum ) spre a se deosebi de Cîrța de pe malul stâng al Oltului, ce a fost colonizată cu sași aduși din Flandra.
 Atât Streza cât și Oprea Cîrțișoara în trecut fâceau parte din zestrea fostei Mânăstiri cisterciene din Cîrța. Locuitorii satelor în majoritatea lor erau iobagi, dar darzi, păstrându-și cu sfințenie obiceiurile, credința și graiul străbun. În perioada feudalismului Streza și Oprea Cîrțișoara au facut parte din vestita Țara a Făgărașului, care a avut un rol important în trecutul Țării Românești cât și al Ardealului. De Făgăraș e legată tradiția întemeierii Țării Românești și mult timp Țara Făgărașului a fost stăpânită de domni munteni. În anul 1391 Mircea cel Bătrân a construit o mănăstire ortodoxă lângă comuna Cîrțișoara.
 În actul de danie a lui Radu cel Frumos din 17 mai 1473, domn al Țării Românești, donează unor slujbași de-ai lui o serie de sate din Țara Făgărașului, printre care e amintită și Cîrțișoara.
 În luna octombrie a anului 1599, în această comună, Mihai Viteazu a făcut un penultim popas înainte de începerea bătăliei de la Șelimbăr.
 Până în anul 1848 satele Streza și Oprea Cîrțișoara au făcut parte din domeniul familiei nobiliare Teleki. După desfințarea iobagiei stăpânirea asupra acestor sate a încetat. Atestare documentară Documentar, comuna este atestată din sec. al XIII- lea (Anuarul Institutului de istorie din Cluj-Napoca tomul VII - 1964, pag. 317). OBIECTIVELE PROPUSE PRIN IMPLEMENTAREA PROIECTULUI „TRASEE TURISTICE, COMUNA CÎRȚIȘOARA, JUDEȚUL SIBIU”
 Dezvoltarea activităţilor turistice din comuna Cîrțișoara, județul Sibiu care să contribuie la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative, la creşterea atractivităţii spaţiului rural precum şi la atragerea de noi turiști / vizitatori. Un alt obiectiv urmărit prin implementarea prezentului proiect este dezvoltarea instinctului de mic întreprinzător printre localnici odată cu dezvoltarea zonei în privința turismului. Localitatea Cîrțișoara din judeţul Sibiu este cunoscută atât datorită pitorescului său, specific de altfel aşezărilor piemontane Ţării Oltului, dar şi pentru că este una din „porţile” de acces spre crestele semeţe ale Munţilor Făgăraş, ale Transfăgărășanului și ale altor obiective turistice din zonă. Lumea de basm a Munților Făgăraș începe aici în înaltul crestei ce împresoară oglinda cerului care este mirificul lac glaciar Bâlea. De la el în jos, valea omonimă, de peste 50 km până la vărsarea în Olt, a fost și este încărcată de istorie, de faptele oamenilor și mai ales de nestematele unice ale naturii. Pe aceste plaiuri de o frumusețe fără egal s-au trasat primele marcaje turistice din Carpații României. Un fost cioban îndrăgostit de carte, a adus, ani la rând de peste munți, cărți cu slovă românească, nepermisă atunci în Transilvania. Un altul a luat calea codrilor devenind haiduc pentru bogați și binefăcător pentru săracii din Ţara Făgăraşului. Între culmile Netedului și Bâlii monumentalele terase glaciare acoperite de bogata floră alpină se succed până la limita pădurilor coborâte apoi pe valea joasă care intră în Cîrțișoara, și ea așezată pe cele două maluri ale Râului Bâlea. DATINI ȘI OBICEIURI: În Cîrțișoara, ca de altfel în toate satele Țării Oltului, se regăsesc originile riturilor, practicilor și simbolurile magico-religioase care stau la baza creștinismului cosmic al societăților tradiționale din această parte a Europei. Numai că aici importantele „evenimente” ale vieții – nașterea, căsătoria, moartea – se petrec într-un cosmos viu, care, așa cum spune M. Eliade, „trăiește și vorbește”. Pentru cei din mediul urban – toate aceste ceremoniale creștine reprezintă o transfigurare a fenomenelor lumii. Cetele Feciorilor, Colindele din seara Anului Nou și urările la „Prea cinstite case, cu mese-n podobite/ Șă fiți în viață veseli, și ca pâinea buni” sunt reale și fascinante spectacole care merită văzute ca valori sacre în acest spațiu românesc aflat între Orient și Occident.

Casa Albastră este situată în Piaţa Mare, nr. 5, lângă Palatul Brukenthal. Clădirea datează din secolul al XV-lea, însă actuala denumire i-a fost atribuită în anul 1819. Este realizată în stil baroc târziu. Faţada, organizată pe înălţimea a două etaje, este dominată de atica triunghiulară decorată cu stema Sibiului. Unele detalii din interiorul monumentului - pasajul boltit în cruce, câteva ancadramente gotice târzii, păstrate fragmentar şi încastrate în ziduri, bolţile încăperilor de la parter - denotă o vechime mult mai mare a acestuia. De-a lungul timpului, clădirea a suferit o serie de intervenţii, astfel încât, în afara puţinelor elemente conservate, nu prezintă un interes deosebit. Corpul din spate al imobilului a găzduit între anii 1768-1783, când aceasta s-a aflat în proprietatea baronului von Moringer, spectacole de teatru, pentru ca, un secol mai târziu să servească Academiei de Drept, înfiinţată în anul 1844, iar după câţiva ani să devină sediul Societăţii de Ştiinţe Naturale (1858-1862). La mijlocul secolului al XIX-lea, aici a funcţionat şi magazinul de confecţii “La ducele de Reichstadt”. În prezent, interiorul clădirii adăposteşte sectoare ale Muzeului Naţional Brukenthal.

Casa Altemberger, care găzduieşte în prezent Muzeul de Istorie, este considerată cel mai important ansamblu de arhitectură gotică civilă din Transilvania. Casa a fost ridicată la sfârşitul secolului al XV-lea, la solicitarea primarului Sibiului de la acea vreme, Thomas Altemberger, echipa de constructori fiind condusă de pietrarul Andreas Lapicida. Ansamblul include 10 corpuri de clădire, la care se adaugă un turn de apărare, şi a servit drept sediu primăriei oraşului pentru o perioadă de 400 de ani (până în anul 1948), fiind cunoscut şi sub denumirea de Primăria Veche. Turnul din incinta clădirii a găzduit arhiva orașului și a Universității Săsești între anii 1546 şi 1923, ulterior aceasta fiind mutată într-o nouă locație pe strada Arhivelor. În anul 1984, Muzeul de Istorie, care funcţiona din anul 1959 la parterul Palatului Brukenthal, s-a mutat în această clădire. Având profil de istorie şi arhitectură, muzeul prezintă istoria locală, machete, fotocopii, arme albe, arme de foc, embleme, pietre funerare, tezaur şi colecţie numismatică. Inscripţia de deasupra uşii, în limba latină, aminteşte de vizita împăratului Iosif II. Deoarece fondatorul legendar al oraşului purta numele Hermann, vizitatorii sunt întâmpinaţi în curtea muzeului de câteva figuri decorative, intitulate Hermanni, ce ilustrează tipologiile orăşeanului la sfârşitul secolului al XVII-lea: vindecătorul, cavalerul, bancherul, măcelarul, crâşmarul, infanteristul, studentul, primarul şi menestrelul. În curtea a doua, cunoscută sub numele de Grădina Martirilor, se află lucrări de sculptură figurativă, precum cele patru console ale loggiei reprezentând portretele în piatră ale unor bărbaţi, elegant şi minuţios executate, decorând un spaţiu cu elemente de influenţă renascentistă.

Casa Artelor este una dintre clădirile istorice ale Sibiului, menţionată ca Hală a Măcelarilor în matricolele bisericii din anul 1370. Este considerată cea mai veche “casă de breaslă” din Transilvania.  La început, clădirea a avut numai parter, din care s-au păstrat bolţile ce pot fi văzute astăzi. Mai târziu a fost construit etajul, destinat magaziilor, format dintr-o singură sală. Parterul a funcţionat exclusiv ca spaţiu comercial, divizat în 11 încăperi pentru tranşarea şi desfacerea cărnii. Cele opt arcade deschise erau proprietatea obştei din vremuri străvechi, după cum se menţionează în Statutul oraşului din 1589. În secolele XVI-XVII, sala mare de la etaj a servit ca loc de adunare a breslei cojocarilor, apoi a devenit depozit de ovăz. În anul 1765, clădirea a fost transformată pentru câteva luni în sală de spectacole pentru actorii unei trupe de teatru conduse de actriţa Gertraud Bodenburger. Cu prilejul unor reparaţii efectuate la clădire în anul 1787, pe faţada de sud a fost aplicată stema Sibiului cu săbiile încrucişate şi frunzele de nufăr, după modelul vremii. Între anii 1962 și 1967, clădirea a fost restaurată, de atunci fiind dată în circuitul cultural. Spre sfârşitul secolului XX, clădirea a intrat în posesia Muzeului Brukenthal, parterul servind drept spaţiu pentru depozite de artă contemporană, iar sala mare fiind folosită ca spaţiu expoziţional deschis tuturor genurilor de manifestări artistice şi culturale. Este momentul în care primeşte denumirea de "Casa Artelor". Din vara anului 2007, Casa Artelor îşi schimbă destinaţia, intrând în administrarea Complexului Naţional Muzeal “Astra” şi devenind sediu al Muzeului de Etnografie şi Artă Populară Săsească “Emil Sigerus”.

Sărbătorim Ziua Copilului într-un mod tradițional la Deschiderea muzeului Casa Avrigeneasca "La Badea Gheorghe" de pe Valea Avrigului! Te așteaptă hencleș pe vatră cald și ateliere de pictură pe lemn pentru cei mici. Vino să descoperi articole tradiționale unice din satul Avrig la Muzeul Nostru de Artă! Fii martor la o demonstrație captivantă de țesut tradițional și explorează obiecte vechi care spun povești fascinante. O mica ferma de animale este in curtea muzeului, pentru copilași. O zi plină de distracție și bucurie te așteaptă! Locația evenimentului o găsiți aici  https://maps.app.goo.gl/8bwVGy6EzYTdxoYt9 * Intrare 20 lei/pers se achita la locație

Casa cu Cariatide, cunoscută și sub denumirea de Micul Palat, este situată pe Str. Mitropoliei, Nr. 13 și aparține barocului târziu sibian. Noua clădire, înălțată de văduva contelui Gregorius Bethlen după anul 1786, a fost plasată pe locul alteia mai vechi, vestită pentru faptul că în ea a locuit celebrul orfrevier Sebastian Hann. Ceea ce o reprezintă este un element decorativ cu adevărat spectaculos, de la care și-a primit, de fapt, și numele: portalul încadrat de două cariatide, plasate pe câte un piedestal înalt, care susțin un balcon deschis.

Daca doriti sa petreceti un sejur de neuitat intr-un cadru mirific, rustic si natural, va invitam in zona montana a marginimi Sibiului, Rau-Sadului la Casa de vacanta Vidrighin. Cazare pana la 10 -12persoane, 4 camere, 2 bai, living, bucatarie, utilata complet, gradina/filigorie de vara, filigorie de iarna, gratar/barbeque, rau in gradina ,balansoar pentru relaxare, loc de joaca pentru copii, dar si un mic muzeu al taranului roman. . Rau - Sadului este o comuna din Marginimea Sibiului, situata pe Valea Sadului inspre Paltinis, unde aerul curat, linistea si maretia naturii sunt la ele acasa. Casa de vacanta Vidrighin este situata an comuma Rau - Sadului (sat Beberani), in centrul comunei, la casa curte si gradina, si va ofera cazare intr-un cadru Rustic si Natural de cea mai buna calitate. Se pot face excursii, drumetii in zona spre Magura, Paltinis sau Prejba, cu masina sau pe poteci turistice marcate, de asemenea se pot vizita centralele electrice din zona sau Barajul Gatul Berbecului. Cum ne gasiti? Sibiu - Cisnadie - Sadu - Rau - Sadului. Sau Talmaciu-sadu-rau-sadului. Pt. Mai multe imagini si detalii vizualizati contul nostru pe facebok casa de vacanta vidrighin :atracții turistice: Biserica sfinții Arhangheliµ Mihail si Gavril, construitã din piatra si lemn in cãtunul Beberani, a fost ridicatã în anul 1848; Hidrocentrala Sadu i a doua centrala ca vechime din europa, ca si muzeu. Hidrocentrala saduv - se aflã La 7 km în amonte de Râu Sadului; Barajul de la Gâtu Berbecului, construit în defileul Vãii Sadului, , la 1154 m altitudine, este primul baraj în arc de cerc construit în România; Traseul Râu Sadului- Stâna Capra- Vf. Oncești- Pãltiniș(4-5 ore) -muntii Cindrel -iezerul mare -iezerul mic. . . Traseul Râu Sadului-gâtu Berbecului- Roozdești-pãltiniș (partie de schi), drumforestier nemodernizat;(4-5ore) Traseul;rau Sadului-sadu-cisnadioara-rasinari-paltinis(statiune montana, partii de schi)-1-2 ore Traseul Râu Sadului- valea prejbei- cabana Prejba (4ore)-muntii lotrului-negovanu-bucegi Traseul Râu Sadului colibele din Culmea Vârjoghii, poteci si trasee foarte frumoase. Va asteptam cu drag! ne puteti gasi pe: www.cazare-rausadului.ro www.turistinfo.ro www.carta.ro www.facebook.com Casa de vacanta Vidrighin

Casa Generalilor, situată în Piaţa Mare a Sibiului, este construită în secolul al XV-lea. În secolul al XVI-lea a aparţinut judelui regal Albert Huet, pentru ca, în anul 1779, să fie achiziţionată de Magistratură. Între anii 1784-1904, clădirea a servit drept sediu Comandamentului general al trupelor austriece în Transilvania. Acesta este motivul pentru care a fost denumită Casa Generalilor, denumire sub care este cunoscută şi în prezent.

Casa Haller este cea mai importantă casă de locuit din Piaţa Mare a Sibiului, construită în stil gotic și renascentist. A fost atestată documentar pentru prima oară în anul 1472. Doar câteva elemente mai reprezintă astăzi stilul gotic: planul casei în forma literei L, cu faţada spre stradă, precum şi câteva bolţi şi ancadramente. În curtea interioară există un turn-locuinţă, înalt de două etaje, având deasupra timpanului triunghiular un acoperiş abrupt, în două ape. Accesul în turn se realiza pe vremuri prin intermediul scării spiralate existente într-o clădire anexă, lipită de turn. În anul 1537, casa este preluată de comitele Petrus Haller, care o va transforma într-o elegantă clădire renascentistă. Petrus Haller era descendentul unei familii de negustori-patricieni din Nürnberg, cu relaţii matrimoniale în vestitele familii de negustori din Frankfurt pe Main, Augsburg, Viena şi Anvers. Noul proprietar va păstra casa în familie timp de 345 de ani. De menţionat că faţada clădirii nu a suferit modificări de peste trei secole, după cum se poate constata dintr-un desen datând din anul 1703, în care este ilustrată decapitarea comitelui Johann Sachs von Harteneck.

Casa Hecht, situată în Piaţa Mare, nr. 8, a fost la începuturi sediul Monetăriei. A aparţinut iniţial unor bancheri florentini, urmând ca în anul 1472 să fie achiziţionată de Georg Hecht, primarul de atunci al Sibiului. Construcţia iniţială este edificată în secolul al XIV-lea şi modificată în secolul al XV-lea. Prezintă detalii gotice şi renascentiste, având două etaje şi o mansardă înaltă, decorată cu două rânduri de lucarne. La parter, încăperile sunt boltite, iar la etaje există bolţi în plase şi stelate, precum şi un ancadrament de uşă cu baghete încrucişate. Trecerea boltită de la parter are o lungime de 20 m, prezentând, imediat în partea stângă, un ancadrament de piatră ce aparţine goticului târziu. În anul 1745, odată cu inaugurarea liniei poştale Viena-Sibiu, aici va funcţiona primul oficiul poştal din Transilvania. Mult timp aici au locuit comiţii saşi. În anul 1821 clădirea devine sediul Universităţii Săseşti, instituţie echivalentă cu un Parlament al saşilor.