Obiectiv ASTRA

Gospodăria cu ocol întărit Măgura, județul Brașov Transferată în muzeu în anul 1972, gospodăria cu ocol întărit, provine din zona Branului, locuită de o populație sârguincioasă, care a știut să valorifice condițiile naturale. Datată din 1844 (cum dovedește inscripția de pe una din grinzile casei), monumentul reprezintă forma cea mai evoluată și interesantă, cunoscută de arhitectura pastorală românească. În general, acestea sunt alcătuite din patru laturi, dar se întâlnesc și exemplare cu șase, nouă sau chiar doisprezece. Gospodăria se compune din: locuința propriu-zisă (tinda, , căsuța, casa mare și un celar), două grajduri pentru vite și fierbătoare cu pivniță sub ea, aflate în interiorul ocolului și o crosnie (adăpost pentru oi), aflată în afara ocolului. Dimensiunile întregii construcții și unghiul de înclinație al șarpantei îi conferă o notă deosebită de monumentalitate.

Gospodărie-atelier de cojocar-curelar Săliște, județul Sibiu În Săliște, vestit centru din Mărginimea SIbiului, s-au dezvoltat, ca meșteșuguri specializate, curelăritul și cojocăritul, ale căror produse, răspândite pe o arie foarte întinsă, au fost unanim apreciate datorită calităților lor utilitare și artistice. Casa de locuit este construită pe un soclu din piatră, mai înalt la fațadă. Are trei încăperi: camera mare, tinda la mijloc și camera mică. Mobilierul vopsit și pictat de meșteri specializați, constă din:pat, banca dinaintea patului, două lavițe lungi și masă. În dreapta intrării se află lădoiul, care se desface, transformându-se într-un pat. Iar la peretele din spate, castănul, cu sertare încăpătoare pentru păstrat haine și obiecte de uz casnic. La peretele lateral se află atelierul de curelărie, format dintr-o masă ungă pentru croit, deasupra căreia este fixat pe perete, fliaizărul (trusa din piele în care meșterul păstrează uneltele). În încăpere se mai găsește și scaunul de curelar în care se fixează și se taie fâșii subțiri de piele, cu care se brodează chimirele, și presa masivă pentru ștanțat diferite ornamente, cu o bogată gamă de tipare, cu modele în relief.

Moara de vânt joasă - Muzeul ASTRA Enisala, județul Tulcea Datând din secolul al XIX-lea, această moară de vânt provine din satul Enisala, comuna Sarichioi, județul Tulcea, unde a funcționat până în anul 1966. Ea aparține categoriei morilor de vânt cu pivot central (proțap), pe care casa morii se rotește circular, în direcția vântului. Este o construcție dreptunghiulară cu bârne de stejar, căptușită cu scânduri de brad și un acoperiș în două ape. Dispune de o singură încăpere ce adăpostește o instalație de măcinat. Necesitatea de a posta sistemul de captare a forței motrice cât mai sus a determinat așezarea morii pe un soclu de piatră circulară, prevăzut cu un cadran de stejar pe care se rotește casa morii. Aparatul de captare a energiei eoliene, este constituit din patru aripi, fixate de spițe solide, care străbat capătul exterior al valului, axul motor al morii. Aproximativ 437 de astfel de instalații au funcționat în Dobrogea din secolul al XVI-lea până în secolul XX.