9. Turnul Sfatului - trecerea spre Piața Mică

Ridicată în secolul al XV-lea, a rămas una din cele mai bine păstrate monumente gotice din țară. În timpul urcării spre strada Mitropoliei, vei remarca ancadramentele de piatră a ferestrelor, bovindoul și loggia dinspre stradă.  Clădirea este numită și „Primăria veche”, fiind sediul instituției din 1545 până în 1745. A îndeplinit și multe alte funcții, fiind sediul arhivei Universității Săsești, închisoarea orașului, ocolul silvic, tribunalul, poliția orășenească, remiza pompierilor și depozit al Muzeului Brukenthal. Muzeul de istorie a fost inaugurat după o amplă renovare în 1990.  Numele clădirii păstrează memoria celui care a ridicat edificiul gotic, Thomas Altemberger. A îndeplinit timp de 20 de ani funcția de primar al Sibiului devenind și jude regal. Numele lui a rămas în istorie și datorită manuscrisului „Codex Altemberger”, o culegere de legi dăruite orașului Sibiu. Succesul și averea, care au făcut posibile construirea uneia dintre cele mai impozante case sibiene din secolului XV, se datorează și căsătoriei cu Affra de Salzburg din Ocna Sibiului. După moartea lui Altemberger, Affra s-a căsătorit cu Johann Lulay, comite al sașilor din Transilvania, care a moștenit astfel casa.  Deasupra porții principale, pe o placă omagială din piatră, se citește un text în latină dedicat împăratului Iosif al II-lea. Vizitează Muzeul de istorie și vei afla mai multe despre istoria Sibiului, iar dacă nu dispui de timp suficient, acordă 10 minute curții și grădinii interioare. Turnul locuință, balconul de lemn și blazoanele sculptate în piatră sunt doar câteva elemente ce te vor surprinde.  Unică în Transilvania, logia din grădină datează din 1491. În cheile de boltă vei regăsi blazonul lui Altemberger și al Affrei. Figurinele din piatră sunt opera lui Andreas Lapicida a cărui semnătură, în forma crucii Sfântului Andrei, o vei putea identifica cu ușurință.  🤔 Știai că? 🔍 În curtea Muzeului de istorie - Casa Altemberger este expusă statuia Soldatului de fier, executată în 1915 din lemn, placată cu metal (zale și nituri). Acestea sunt placate cu inițialele sau numele celor care au donat bani în cadrul unei acțiuni de strângere de fonduri pentru văduvele războiului. 🔍 Una dintre expozițiile muzeului de istorie prezintă Evoluţia comunităţilor omeneşti din sudul Transilvaniei. 🔍 Una dintre cele mai frumoase săli din clădire este sala de ședințe a Magistratului Sibiului 

Întoarce-te la Turnul Scărilor, transformată în Casa Calfelor. Treci pe sub una dintre cele mai vechi construcții de apărare ale Sibiului, ridicate din piatră în secolul al XII-lea. Turnul servea ca poartă de intrare în cea dintâi incintă de fortificație. Pe aici se retrăgeau la adăpostul zidurilor locuitorii din Cibinensis în cazul năvălirilor. Un asediu mongol lasă prăpăd în 1241, motiv pentru care sibienii se avântă în dezvoltarea serioasă a sistemului de fortificație.  După primele trepte intră pe poarta din dreapta pentru a te bucura de ambianța curții interioare cu zidurile de piatră și turnul de lemn. Turnul aparține Bisericii Azilului, prima biserică ridicată, transformată ulterior în hală pentru îngrijit bolnavii. În prezent este amenajată ca biserică Ortodoxă iar intrarea se face din strada Azilului.  Poate te lași ispitit de articolele expuse în vitrinele magazinelor locale sau aroma bunătăților strecurate din bucătăriile localurilor. Dacă (sau după ce nu) ai rezistat tentațiilor cotește la dreapta sub contraforturile curbate. Îndreaptă privirea în sus pentru a observa cât de abruptă este panta de sub turnul bisericii. Sibienii încă mai povestesc de ce turnul a rămas cel de-al doilea ca înălțime din Transilvania. Pentru a se asigura că turnul din Sibiu va fi cel mai înalt, meșterii au plecat la Bistrița, pentru a măsura cu o funie turnul considerat cel mai înalt de atunci. Bineînțeles că bistrițenii țineau și ei la orgoliul lor și i-au invitat pe sibieni la un ospăț ca într-un moment de neatenție să reteze a bucată din funie.  Indiferent dacă alegi să urci pe scări sau să ocolești zidul pe cărarea din dreapta, vei vedea la dreapta o stradă despicată în două de un fost zid de apărare. Dacă ești suficient de aproape de ușa Liceului de Artă din apropiere, vei putea admira înălțimea turnului locuință, parte organică a Muzeului de istorie - Casa Altemberger.  🤔 Știai că? 🔍 Biserica Azilului e considerată printre cele mai vechi spitale din Transilvania. 🔍 În fața turnului locuință se observă forma unei grădini, cunoscută drept „Grădina martirilor”. Se zice că în pivnițele clădirii se închideau condamnații, iar pentru a obține răspunsuri la interogatoriu, erau torturați sub această grădină.  🔍 Legenda spune că datorită formei arcuite, strada din stânga zidului se numea „Spinarea Câinelui”.  🔍 Scările Turnului conduc spre Piața Cibin. Dacă ai timp, degustările de brânzeturi oferite în hala lactatelor merită o pauză gastronomică. 

Continuă spre vest și caută portalul imens, reprezentat de una dintre fostele intrări principale ale bisericii. De pe latura zidului din fața acestuia, te poți bucura de imaginea acoperișurilor cărămizii cu ochi și hornuri. Privind în jos, poți observa contraforturile și întrepătrunderea a trei ziduri de apărare, ce flanchează Piața Huet.  În apropiere un stâlp interesant îți va atrage atenția. Înțepat cu multe cuie, nasturi și alte obiecte de metal și cu un dragon de piatră deasupra, păstrează amintirea calfelor călătoare. Pe vremuri, calfele primeau adăpost în Casa Calfelor în timpul călătoriei de inițiere. Conform tradiției, înainte de a deveni meșter, o calfă trebuia să plece în alt oraș de breaslă pentru a dobândi experiență în atelierele altor meșteri. Doar cu scrisoarea de recomandare își merita locul în breaslă.  Casa Calfelor din Sibiu și-a păstrat destinația, fiind locul de baștină al calfelor zilelor noastre. Pe timp de vară, meșteri tineri îmbrăcați în costumele și pălăriile breslelor de odinioară inspiră centrului istoric atmosfera orașului meșteșugurilor de odinioară. Răsunetul uneltelor lor anunță atelierele de fierar, tâmplar sau pietrar. La plecare din Sibiu, lasă drept suvenir sau talisman norocos un obiect în Stâlpul Calfelor.  Înainte de a coborî pe scările de sub turn, cercetează clădirile din stânga lui și probabil dreapta ta. Vei remarca cu siguranță o fațadă cu un portal gotic de piatră dantelată. Deasupra, un blazon renascentist, executat la comanda preotului Johannes de Alțâna de cel mai renumit pietrar al vremii, Andreas Lapicida. Pe fațada etajului, trei picturi murale îl reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul, pe Fecioara Maria cu pruncul Isus, iar în a treia se recunoaște blazonul regelui Ungariei, Matei Corvin.    🤔 Știai că? 🔍 Înainte de plecare în călătorie inițiatică, o calfă era nevoită să îndeplinească anumite criterii: să aibă o vârstă de sub 30 de ani, să nu fie însurat, să nu aibă copil nici datorii, și să nu fie certat cu nimeni din comunitate.  🔍Printre simbolurile blazonului de piatră vei vedea un leu cu o cruce și o coroană, stema lui Johannes de Alțâna, iar în cele patru colțuri reprezentarea preotului, al sfântului Ioan Botezătorul, al împăratului Frederic al III-lea și al papei Alexandru al VI-lea. 🔍 De-a lungul vremii, Piața Huet era cunoscută drept „Friedhof”, „Kirchhof” sau „Piața Griviței”. 

Te găsești în fața turnului ce marchează cel mai înalt punct al orașului cu o înălțime de aproximativ 74 m, turnul Bisericii Evanghelice C.A. „Sf. Maria”. Considerată de arhitecți o „bijuterie gotică” a Transilvaniei, construcția a început probabil în secolul al XII-lea. Pe locul acestei prime biserici, marcată cu plăci de altă culoare în podea, continuă construcția bisericii actuale în secolul al XIV-lea. Edificiul de cult suferă îmbunătățiri atât în structură, cât și în stil. Zidurile sunt supraînălțate iar navele se lărgesc. Turnul s-a înălțat treptat, primind cele patru turle în secolul al XV-lea. Din turnulețe se transmiteau mesaje comunității și trecătorilor cu ajutorul steagurilor (negre în caz de doliu). Prin ferestrele de piatră ce se deschid de sub acest nivel se aude sunetul celor trei clopote imense, de peste 5 tone. Ceasul actual a fost pus în funcțiune în 1881. Se consideră cel mai punctual orologiu al orașului, așa că acuma este momentul să-ți setezi ceasul ...după ora Sibiului.  La începutul secolului XX, întregul acoperiș a fost decorat cu țigle emailate. Modelul intact actual se datorează unei reabilitării temeinice, recente. Motivele fațadei redau eleganța și armonia stilului gotic.  În fața bisericii s-a ridicat statuia episcopului evanghelic George Daniel Teutsch.  Interiorul te va impresiona prin bolțile înalte, coloanele ce susțin corul și vitraliile colorate. Detaliile fațadei orgii, a altarelor și stucaturilor baroce îți vor stimula privirea. Trecerea comunității săsești la religia evanghelică de după reforma începută în 1517 se reflectă în unele detalii. De exemplu s-a modificat inclusiv pictura executată inițial în 1445 de meșterul Johannes de Rosenau. Azi o vedem pe Maria încoronată dar și tetragrama ebraică cu care au acoperit acest detaliu. Deși religia evanghelică a îndepărtat cultul sfinților, biserica este cunoscută în continuare ca Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană „Sfânta Maria”,  expresie antagonică în acest context.  Numeroasele plăci funerare ce acopereau pe vremuri mormintele personalităților sunt astăzi expuse în pereții bisericii. Partea de vest supranumită ferulă, adăpostește, printre altele, o parte din vechiul altar poliptic modificat după reformă, o orgă nou restaurată și epitafuri. Urcând  treptele spre emporă  ai ocazia să vezi ”cronica de perete” ce descriu unele evenimente importante ale orașului din secolele XVI-XVII. 🤔 Știai că?   🔍 La 1803 baronul Samuel von Brukenthal a fost ultimul înmormântat în biserică chiar dacă din 1796 înhumarea în biserică a fost interzisă. 🔍 Una dintre cele mai vechi pietre funerare din ferulă datează din 1510 și aparține fiului lui Vlad Țepeș, Mihnea Vodă cel Rău, asasinat în Sibiu. 🔍  Cei mai importanți donatori aveau onoarea să-și afișeze titlurile și blazoanele pe pereții bisericii. Unele din aceste epitafuri decorează și asităzi interiorul bisericii.  

Când ai trecut Podul Minciunilor, urmărește cu privirea pietrele cubice. Vei observa o bandă de culoare mai închisă ce semnalizează linia primei centuri de apărare. Trecând această linie vei ajunge în Piața Huet, epicentrul Sibiului.  Odată cu venirea sașilor, în secolul al XII-lea, a început construirea primei biserici și a primul zid de apărare. După extinderea fortificației pe primul zid de protecție s-au construit casele din Piața Huet. Numele actual a fost atribuit după Albert Huet, jude regal al Sibiului în secolul al XVI-lea.  Urmărește linia clădirilor spre stânga, reversul celor din Piața Mică. În partea dreaptă poți admira exteriorul bisericii evanghelice și intrarea în sacristie. Dacă ești norocos, vei auzi ecoul repetițiilor Corului Bach. Spre Pasajul Pantofarilor pietre cubice de culoare gri închis evidențiază forma unui cerc. Aici a existat rotonda, capela greavului de Sibiu.  Înainte de a intra pe poarta bisericii, același tip de pietre marchează conturul unei alte capele. Conform diferitelor surse aceasta ar fi purtat hramul sfântului Ladislau sau/și Iacob. Misterul rămâne de elucidat.  Tot în această zonă se închidea prima incintă de fortificație prin Turnul Porții Preoților în direcția străzii Mitropoliei. În apropiere funcționa o clădire dedicată învățăturii, atestate în 1380. Pe temeliile acestei școli a fost ridicat, în secolul al XVIII-lea, Colegiul Național „Samuel von Brukenthal”. Deasupra intrării principale a liceului se citește inscripția „ERVDITIONI. VIRTVTI.AC.EXEMPLIS.SACRA” - „Lăcaș pentru cultură,virtute și modele”.    În prezent, spațiul este dedicat periodic evenimentelor culturale, meșteșugărești, sau gastronomice. În fiecare vineri are loc piața producătorilor bio din județul Sibiu „Vinerea Verde”. Vara, calfele susțin ateliere deschise de modelat metalul și lemnul așa cum o făceau meșterii de odinioară. Alteori trecătorii pot fi martorii unor expoziții în aer liber sau a unor concerte speciale.    🤔 Știai că? 🔍 Elev ai colegiului Samuel von Brukenthal a fost însăși baronul Samuel von Brukenthal. Prin testament și-a donat averea școlii și bisericii evanghelice. Tot aici au studiat și umanistul Nicolaus Olahus, în secolul al XVI-lea și pedagogul Stefan Ludwig Roth în secolul al XIX-lea.  🔍 Școala a fost finalizată în 1781, an inscripționat deasupra portalului principal.  🔍 Curtea școlii este aceeași cu cea a bisericii. În pauzele cursurilor, elevii colegiului împart spațiul de recreere cu trecătorii și vizitatorii Sibiului. 

Ai auzit de multe ori cuvântul „ASTRA”, abrevierea Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, înființată la Sibiu în 1861. Episcopul ortodox Andrei Șaguna a îndeplinit funcția de președinte pentru prima dată. Cei mai cunoscuți intelectuali ai vremii au devenit primii membri. Printre obiectivele propuse se numărau sprijinirea cercetării, publicarea în limba română, înființarea bibliotecilor municipale și organizarea de expoziții. Astfel în 19 august 1905 au vernisat prima expoziție, dând naștere a ceea ce a devenit Complexul Național Muzeal ASTRA. Expozițiile temporare ale muzeului se pot vizita și în galeriile Casei Artelor. În această clădire a funcționat și muzeul etnografiei săsești „Emil Sigerus”, inclus azi în Pavilionul Multicultural ASTRA din Dumbrava Sibiului.  Muzeul în aer liber ASTRA se numără printre cele mai cunoscute și apreciate centre din lume ce păstrează spiritul tradițional autentic.  Nu sta pe gânduri, muzeul în aer liber este o invitație de explorat universul rural preindustrial al României. Vei putea admira case tradiționale din diferitele regiuni ale țării. Vei avea ocazia să explorezi atelierele și să înveți tainele meșteșugurilor tradiționale. Mai presus de toate, te vei putea bucura de atmosfera extraordinară a unui colț de Românie atemporală și aspațială. Peisajele morilor de vânt reflectate în oglinda lacului te vor încânta. Nu e loc de plictiseală! Agenda evenimentelor interactive rezervă surprize pentru toate așteptările indiferent de vârstă!  În funcție de timpul disponibil, poți străbate kilometri de alei pe jos, cu trăsura sau cu trotineta electrică. Dacă între timp ți se face foame sau sete încearcă bunătățile Târgului de Țară, poate chiar cu ocazia unui eveniment gastronomic în desfășurare.    🤔 Știai că?    🔍 În 2019 Muzeul ASTRA a fost cotat cu trei stele Michelin. 🔍 ASTRA e denumirea în limba latină pentru corpuri cerești sau stele. 🔍 În cadrul muzeului funcționează una dintre cele mai moderne centre de restaurare din țară. Aici va intra în procesul de restaurare și conservare mumia de peste 2000 de ani. Aceasta a fost expusă până în 2019 în Muzeul „Franz Binder”, de etnografie universală. 

Podul Minciunilor se regăsește în toate topurile obiectivelor de vizitat în Sibiu. Se spune că ar fi fost punctul de întâlnire între tinerele sibience și militarii veniți în oraș cu trupele austro-ungare. Aici se promitea dragoste eternă și se rosteau jurăminte deșarte. Fetele amăgite au blestemat podul, să se dărâme sub cei care rostesc o minciună deasupra lui. O altă legendă povestește despre falșii prooroci, spânzurați de acest pod. Alte surse consideră că numele se datorează conflictelor dintre negustori și localnici. Fiind foarte exigenți, sibienii luau la rost producătorii care le vindeau marfă proastă, iar locul a devenit unul rău famat. Indiferent de perioadă și legendă, cert este că Podul Minciunilor a devenit un simbol al orașului fiind primul pod de fontă de pe actualul teritoriu al țării, montat în 1859. Fundalul negru este înveselit de frumoasele ornamente vegetale gotice sau simbolurile și caracterele aurite. Prezentul leagă podul de noi obiceiuri ce nasc alte legende, cum ar fi cea a lacătelor. Podul fiind monument istoric, lacătele agățate pe grilaj sunt îndepărtate periodic. Acela va fi momentul când dragostea ferecată de pod, se va topi în metalul reciclat. Indiferent de legenda în care crezi, acordă-ți un moment pe această punte între adevăr și minciună, ce leagă, sau desparte, Piața Mică de Piața Huet și Orașul de Sus de Orașul de Jos. 🤔 Știai că? 🔍 Una dintre explicațiile numelui Podului Minciunilor este legată de două cuvinte germane omofone: Liegenbrücke (pod culcat) și Lügenbrücke (podul minciunilor). 🔍 Podul a fost inaugurat la 17 decembrie 1860. 🔍 Strada de sub Podul Minciunilor duce spre piața Dragonilor și strada Ocnei.

Patina istorică a Pieței Mici îți va stimula curiozitatea. Află mai multe despre casele cu picioare și ochi. Te invităm într-o plimbare, pe jos sau doar cu privirea, spre cea care îți atrage vădit atenția, Casa Luxemburg. Cea roșie - portocalie din stânga Podului Minciunilor. Spre stânga vei întâlni logiile deschise ale caselor ce s-au păstrat din secolele XV-XVI. Între acestea, pasajul Pantofarilor leagă Piața Mică de Piața Huet. Mai spre stânga vei remarca un fronton diferit de restul, în formă de trepte cu turnulețe, Casa Hermes. Vis-a-vis se desfășoară latura nordică a bisericii romano-catolice și intrarea în fosta criptă, transformată în 2007 în librărie – cafenea. Alipită bisericii se înalță parohia romano-catolică, construită în stil baroc în secolul al XVIII-lea de călugării iezuiți. Șirul arcadelor continuă și în stânga Turnului Sfatului. Sub acestea au funcționat până în secolele XIX - XX o băcănie, un magazin de stofe, o farmacie, un magazin de instrumente muzicale și o măcelărie. Pe colț, pe sub transformatul turn al Scării Aurarilor cobori spre piața cu același nume.  Mai încolo te va ademeni loggia Casei Artelor. Fă o plimbare sub arcadele pitorești, pe lângă galeriile Astra. De aici poți admira și achiziționa cele mai autentice suveniruri tradiționale.  La etaj poți admira expozițiile temporare ale Complexului Național Muzeal ASTRA. Fața e decorată cu un medalion cu stema orașului.  Îți este greu să-ți imaginezi că te găsești într-o fostă măcelărie, nu-i așa? La doar câțiva pași, trecătorii se grăbesc să se fotografieze pe Podul Minciunilor.    🤔 Știai că?    🔍 În „Casa Hermes” a funcționat până în 2019 „Muzeul Franz Binder”, primul muzeu de etnografie universală din România. Azi este sediul Astra Film Fest. 🔍  Imobilul din Piața Mică, nr. 22 se numără printre cele mai recent restaurate clădiri istorice care adăpostește astăzi Casa Csătoriilor.  🔍 În Piața Mică, la numărul 26 a locuit în perioada 1877 - 1883 George Barițiu. Tot aici a fost redacția revistei Transilvania și a ziarului Observatorul, ambele inițiate de Barițiu. 🔍 Lucarnele/ ferestrele migdalate de pe acoperișuri, sunt specifice centrului istoric al Sibiului, cunoscute ca „ochii sibiului”. 

Trecând pe sub Turnul Sfatului ai ajuns în Piața Mică. Construită pe cea de-a II-a incintă de fortificație, desenează o formă de semilună. Când zidurile de apărare ale Sibiului s-au extins, cele inițiale au fost incluse în noile clădiri. Așa se explică faptul că Piața Mică păstrează forma incintei de apărare ridicate în secolul al XIII-lea. În casele înalte zidite de meșteri, căminul familiei ocupa etajul, iar atelierul și magazinul se amenajau la parter. Marfa se etala sub bolțile logiilor, ca trecătorii să o admire și în caz de vreme rea. S-ar putea spune că Piața Mică devine un fel de „mall” al orașului. În hala croitorilor se luau măsurătorile pentru haine. Pe locul actualului muzeu al farmaciei se puteau procura leacurile vremii, iar în Casa Artelor funcționa măcelăria. Fațadele susținute de arcade formează ambianța deosebită a pieței renascentiste din secolele XV-XVI. În acest spațiu s-a mutat târgul din Piața Mare, devenind, alături de ateliere, universul comerțului.  Azi, locul reprezintă scena multifuncțională a celor mai interesante evenimente. Târgul de Carte transformă locul într-o bibliotecă în aer liber. Meșterii moderni își dau întâlnire aici la festivalul produselor handmade. Prezentările de modă ale Feeric Fashion Days se desfășoară pe cele mai spectaculoase podiumuri suspendate. Ca frumoasele voleibaliste să poată juca beach volleyball în inima orașului, cu ocazia Sibiu Sands Piața Mică e umplută cu 350 de metru cubi de nisip.  Fie că descoperi Piața Mică pentru prima dată, sau ai vizitat-o de nenumărate ori, ia-ți răgaz și savurează ceva bun pe o terasă însorită, sau, în caz de vreme rea, din spatele ferestrelor, sau de sub arcade :) Doar așa vei simți cu adevărat forfota furnicarului de localnici și turiști.    🤔 Știați că?    🔍 Pentru a vinde în piața din Sibiu, pe lângă taxa impusă, negustorii erau obligați să doneze orașului o piatră cât se poate de mare. Pietrele adunate se utilizau în construirea sistemului de fortificații. 🔍 În locul muzeului farmaciei a funcționat din 1600 farmacia „La Ursul Negru”.  🔍 Piața Mică a fost numită în perioada comunismului „Piața 6 Martie.”