Obiectiv Audio Guide

Trecând pe sub Turnul Sfatului ai ajuns în Piața Mică. Construită pe cea de-a II-a incintă de fortificație, desenează o formă de semilună. Când zidurile de apărare ale Sibiului s-au extins, cele inițiale au fost incluse în noile clădiri. Așa se explică faptul că Piața Mică păstrează forma incintei de apărare ridicate în secolul al XIII-lea. În casele înalte zidite de meșteri, căminul familiei ocupa etajul, iar atelierul și magazinul se amenajau la parter. Marfa se etala sub bolțile logiilor, ca trecătorii să o admire și în caz de vreme rea. S-ar putea spune că Piața Mică devine un fel de „mall” al orașului. În hala croitorilor se luau măsurătorile pentru haine. Pe locul actualului muzeu al farmaciei se puteau procura leacurile vremii, iar în Casa Artelor funcționa măcelăria. Fațadele susținute de arcade formează ambianța deosebită a pieței renascentiste din secolele XV-XVI. În acest spațiu s-a mutat târgul din Piața Mare, devenind, alături de ateliere, universul comerțului.  Azi, locul reprezintă scena multifuncțională a celor mai interesante evenimente. Târgul de Carte transformă locul într-o bibliotecă în aer liber. Meșterii moderni își dau întâlnire aici la festivalul produselor handmade. Prezentările de modă ale Feeric Fashion Days se desfășoară pe cele mai spectaculoase podiumuri suspendate. Ca frumoasele voleibaliste să poată juca beach volleyball în inima orașului, cu ocazia Sibiu Sands Piața Mică e umplută cu 350 de metru cubi de nisip.  Fie că descoperi Piața Mică pentru prima dată, sau ai vizitat-o de nenumărate ori, ia-ți răgaz și savurează ceva bun pe o terasă însorită, sau, în caz de vreme rea, din spatele ferestrelor, sau de sub arcade :) Doar așa vei simți cu adevărat forfota furnicarului de localnici și turiști.    🤔 Știați că?    🔍 Pentru a vinde în piața din Sibiu, pe lângă taxa impusă, negustorii erau obligați să doneze orașului o piatră cât se poate de mare. Pietrele adunate se utilizau în construirea sistemului de fortificații. 🔍 În locul muzeului farmaciei a funcționat din 1600 farmacia „La Ursul Negru”.  🔍 Piața Mică a fost numită în perioada comunismului „Piața 6 Martie.” 

Patina istorică a Pieței Mici îți va stimula curiozitatea. Află mai multe despre casele cu picioare și ochi. Te invităm într-o plimbare, pe jos sau doar cu privirea, spre cea care îți atrage vădit atenția, Casa Luxemburg. Cea roșie - portocalie din stânga Podului Minciunilor. Spre stânga vei întâlni logiile deschise ale caselor ce s-au păstrat din secolele XV-XVI. Între acestea, pasajul Pantofarilor leagă Piața Mică de Piața Huet. Mai spre stânga vei remarca un fronton diferit de restul, în formă de trepte cu turnulețe, Casa Hermes. Vis-a-vis se desfășoară latura nordică a bisericii romano-catolice și intrarea în fosta criptă, transformată în 2007 în librărie – cafenea. Alipită bisericii se înalță parohia romano-catolică, construită în stil baroc în secolul al XVIII-lea de călugării iezuiți. Șirul arcadelor continuă și în stânga Turnului Sfatului. Sub acestea au funcționat până în secolele XIX - XX o băcănie, un magazin de stofe, o farmacie, un magazin de instrumente muzicale și o măcelărie. Pe colț, pe sub transformatul turn al Scării Aurarilor cobori spre piața cu același nume.  Mai încolo te va ademeni loggia Casei Artelor. Fă o plimbare sub arcadele pitorești, pe lângă galeriile Astra. De aici poți admira și achiziționa cele mai autentice suveniruri tradiționale.  La etaj poți admira expozițiile temporare ale Complexului Național Muzeal ASTRA. Fața e decorată cu un medalion cu stema orașului.  Îți este greu să-ți imaginezi că te găsești într-o fostă măcelărie, nu-i așa? La doar câțiva pași, trecătorii se grăbesc să se fotografieze pe Podul Minciunilor.    🤔 Știai că?    🔍 În „Casa Hermes” a funcționat până în 2019 „Muzeul Franz Binder”, primul muzeu de etnografie universală din România. Azi este sediul Astra Film Fest. 🔍  Imobilul din Piața Mică, nr. 22 se numără printre cele mai recent restaurate clădiri istorice care adăpostește astăzi Casa Csătoriilor.  🔍 În Piața Mică, la numărul 26 a locuit în perioada 1877 - 1883 George Barițiu. Tot aici a fost redacția revistei Transilvania și a ziarului Observatorul, ambele inițiate de Barițiu. 🔍 Lucarnele/ ferestrele migdalate de pe acoperișuri, sunt specifice centrului istoric al Sibiului, cunoscute ca „ochii sibiului”. 

Podul Minciunilor se regăsește în toate topurile obiectivelor de vizitat în Sibiu. Se spune că ar fi fost punctul de întâlnire între tinerele sibience și militarii veniți în oraș cu trupele austro-ungare. Aici se promitea dragoste eternă și se rosteau jurăminte deșarte. Fetele amăgite au blestemat podul, să se dărâme sub cei care rostesc o minciună deasupra lui. O altă legendă povestește despre falșii prooroci, spânzurați de acest pod. Alte surse consideră că numele se datorează conflictelor dintre negustori și localnici. Fiind foarte exigenți, sibienii luau la rost producătorii care le vindeau marfă proastă, iar locul a devenit unul rău famat. Indiferent de perioadă și legendă, cert este că Podul Minciunilor a devenit un simbol al orașului fiind primul pod de fontă de pe actualul teritoriu al țării, montat în 1859. Fundalul negru este înveselit de frumoasele ornamente vegetale gotice sau simbolurile și caracterele aurite. Prezentul leagă podul de noi obiceiuri ce nasc alte legende, cum ar fi cea a lacătelor. Podul fiind monument istoric, lacătele agățate pe grilaj sunt îndepărtate periodic. Acela va fi momentul când dragostea ferecată de pod, se va topi în metalul reciclat. Indiferent de legenda în care crezi, acordă-ți un moment pe această punte între adevăr și minciună, ce leagă, sau desparte, Piața Mică de Piața Huet și Orașul de Sus de Orașul de Jos. 🤔 Știai că? 🔍 Una dintre explicațiile numelui Podului Minciunilor este legată de două cuvinte germane omofone: Liegenbrücke (pod culcat) și Lügenbrücke (podul minciunilor). 🔍 Podul a fost inaugurat la 17 decembrie 1860. 🔍 Strada de sub Podul Minciunilor duce spre piața Dragonilor și strada Ocnei.

Ai auzit de multe ori cuvântul „ASTRA”, abrevierea Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, înființată la Sibiu în 1861. Episcopul ortodox Andrei Șaguna a îndeplinit funcția de președinte pentru prima dată. Cei mai cunoscuți intelectuali ai vremii au devenit primii membri. Printre obiectivele propuse se numărau sprijinirea cercetării, publicarea în limba română, înființarea bibliotecilor municipale și organizarea de expoziții. Astfel în 19 august 1905 au vernisat prima expoziție, dând naștere a ceea ce a devenit Complexul Național Muzeal ASTRA. Expozițiile temporare ale muzeului se pot vizita și în galeriile Casei Artelor. În această clădire a funcționat și muzeul etnografiei săsești „Emil Sigerus”, inclus azi în Pavilionul Multicultural ASTRA din Dumbrava Sibiului.  Muzeul în aer liber ASTRA se numără printre cele mai cunoscute și apreciate centre din lume ce păstrează spiritul tradițional autentic.  Nu sta pe gânduri, muzeul în aer liber este o invitație de explorat universul rural preindustrial al României. Vei putea admira case tradiționale din diferitele regiuni ale țării. Vei avea ocazia să explorezi atelierele și să înveți tainele meșteșugurilor tradiționale. Mai presus de toate, te vei putea bucura de atmosfera extraordinară a unui colț de Românie atemporală și aspațială. Peisajele morilor de vânt reflectate în oglinda lacului te vor încânta. Nu e loc de plictiseală! Agenda evenimentelor interactive rezervă surprize pentru toate așteptările indiferent de vârstă!  În funcție de timpul disponibil, poți străbate kilometri de alei pe jos, cu trăsura sau cu trotineta electrică. Dacă între timp ți se face foame sau sete încearcă bunătățile Târgului de Țară, poate chiar cu ocazia unui eveniment gastronomic în desfășurare.    🤔 Știai că?    🔍 În 2019 Muzeul ASTRA a fost cotat cu trei stele Michelin. 🔍 ASTRA e denumirea în limba latină pentru corpuri cerești sau stele. 🔍 În cadrul muzeului funcționează una dintre cele mai moderne centre de restaurare din țară. Aici va intra în procesul de restaurare și conservare mumia de peste 2000 de ani. Aceasta a fost expusă până în 2019 în Muzeul „Franz Binder”, de etnografie universală. 

Când ai trecut Podul Minciunilor, urmărește cu privirea pietrele cubice. Vei observa o bandă de culoare mai închisă ce semnalizează linia primei centuri de apărare. Trecând această linie vei ajunge în Piața Huet, epicentrul Sibiului.  Odată cu venirea sașilor, în secolul al XII-lea, a început construirea primei biserici și a primul zid de apărare. După extinderea fortificației pe primul zid de protecție s-au construit casele din Piața Huet. Numele actual a fost atribuit după Albert Huet, jude regal al Sibiului în secolul al XVI-lea.  Urmărește linia clădirilor spre stânga, reversul celor din Piața Mică. În partea dreaptă poți admira exteriorul bisericii evanghelice și intrarea în sacristie. Dacă ești norocos, vei auzi ecoul repetițiilor Corului Bach. Spre Pasajul Pantofarilor pietre cubice de culoare gri închis evidențiază forma unui cerc. Aici a existat rotonda, capela greavului de Sibiu.  Înainte de a intra pe poarta bisericii, același tip de pietre marchează conturul unei alte capele. Conform diferitelor surse aceasta ar fi purtat hramul sfântului Ladislau sau/și Iacob. Misterul rămâne de elucidat.  Tot în această zonă se închidea prima incintă de fortificație prin Turnul Porții Preoților în direcția străzii Mitropoliei. În apropiere funcționa o clădire dedicată învățăturii, atestate în 1380. Pe temeliile acestei școli a fost ridicat, în secolul al XVIII-lea, Colegiul Național „Samuel von Brukenthal”. Deasupra intrării principale a liceului se citește inscripția „ERVDITIONI. VIRTVTI.AC.EXEMPLIS.SACRA” - „Lăcaș pentru cultură,virtute și modele”.    În prezent, spațiul este dedicat periodic evenimentelor culturale, meșteșugărești, sau gastronomice. În fiecare vineri are loc piața producătorilor bio din județul Sibiu „Vinerea Verde”. Vara, calfele susțin ateliere deschise de modelat metalul și lemnul așa cum o făceau meșterii de odinioară. Alteori trecătorii pot fi martorii unor expoziții în aer liber sau a unor concerte speciale.    🤔 Știai că? 🔍 Elev ai colegiului Samuel von Brukenthal a fost însăși baronul Samuel von Brukenthal. Prin testament și-a donat averea școlii și bisericii evanghelice. Tot aici au studiat și umanistul Nicolaus Olahus, în secolul al XVI-lea și pedagogul Stefan Ludwig Roth în secolul al XIX-lea.  🔍 Școala a fost finalizată în 1781, an inscripționat deasupra portalului principal.  🔍 Curtea școlii este aceeași cu cea a bisericii. În pauzele cursurilor, elevii colegiului împart spațiul de recreere cu trecătorii și vizitatorii Sibiului. 

Te găsești în fața turnului ce marchează cel mai înalt punct al orașului cu o înălțime de aproximativ 74 m, turnul Bisericii Evanghelice C.A. „Sf. Maria”. Considerată de arhitecți o „bijuterie gotică” a Transilvaniei, construcția a început probabil în secolul al XII-lea. Pe locul acestei prime biserici, marcată cu plăci de altă culoare în podea, continuă construcția bisericii actuale în secolul al XIV-lea. Edificiul de cult suferă îmbunătățiri atât în structură, cât și în stil. Zidurile sunt supraînălțate iar navele se lărgesc. Turnul s-a înălțat treptat, primind cele patru turle în secolul al XV-lea. Din turnulețe se transmiteau mesaje comunității și trecătorilor cu ajutorul steagurilor (negre în caz de doliu). Prin ferestrele de piatră ce se deschid de sub acest nivel se aude sunetul celor trei clopote imense, de peste 5 tone. Ceasul actual a fost pus în funcțiune în 1881. Se consideră cel mai punctual orologiu al orașului, așa că acuma este momentul să-ți setezi ceasul ...după ora Sibiului.  La începutul secolului XX, întregul acoperiș a fost decorat cu țigle emailate. Modelul intact actual se datorează unei reabilitării temeinice, recente. Motivele fațadei redau eleganța și armonia stilului gotic.  În fața bisericii s-a ridicat statuia episcopului evanghelic George Daniel Teutsch.  Interiorul te va impresiona prin bolțile înalte, coloanele ce susțin corul și vitraliile colorate. Detaliile fațadei orgii, a altarelor și stucaturilor baroce îți vor stimula privirea. Trecerea comunității săsești la religia evanghelică de după reforma începută în 1517 se reflectă în unele detalii. De exemplu s-a modificat inclusiv pictura executată inițial în 1445 de meșterul Johannes de Rosenau. Azi o vedem pe Maria încoronată dar și tetragrama ebraică cu care au acoperit acest detaliu. Deși religia evanghelică a îndepărtat cultul sfinților, biserica este cunoscută în continuare ca Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană „Sfânta Maria”,  expresie antagonică în acest context.  Numeroasele plăci funerare ce acopereau pe vremuri mormintele personalităților sunt astăzi expuse în pereții bisericii. Partea de vest supranumită ferulă, adăpostește, printre altele, o parte din vechiul altar poliptic modificat după reformă, o orgă nou restaurată și epitafuri. Urcând  treptele spre emporă  ai ocazia să vezi ”cronica de perete” ce descriu unele evenimente importante ale orașului din secolele XVI-XVII. 🤔 Știai că?   🔍 La 1803 baronul Samuel von Brukenthal a fost ultimul înmormântat în biserică chiar dacă din 1796 înhumarea în biserică a fost interzisă. 🔍 Una dintre cele mai vechi pietre funerare din ferulă datează din 1510 și aparține fiului lui Vlad Țepeș, Mihnea Vodă cel Rău, asasinat în Sibiu. 🔍  Cei mai importanți donatori aveau onoarea să-și afișeze titlurile și blazoanele pe pereții bisericii. Unele din aceste epitafuri decorează și asităzi interiorul bisericii.  

Continuă spre vest și caută portalul imens, reprezentat de una dintre fostele intrări principale ale bisericii. De pe latura zidului din fața acestuia, te poți bucura de imaginea acoperișurilor cărămizii cu ochi și hornuri. Privind în jos, poți observa contraforturile și întrepătrunderea a trei ziduri de apărare, ce flanchează Piața Huet.  În apropiere un stâlp interesant îți va atrage atenția. Înțepat cu multe cuie, nasturi și alte obiecte de metal și cu un dragon de piatră deasupra, păstrează amintirea calfelor călătoare. Pe vremuri, calfele primeau adăpost în Casa Calfelor în timpul călătoriei de inițiere. Conform tradiției, înainte de a deveni meșter, o calfă trebuia să plece în alt oraș de breaslă pentru a dobândi experiență în atelierele altor meșteri. Doar cu scrisoarea de recomandare își merita locul în breaslă.  Casa Calfelor din Sibiu și-a păstrat destinația, fiind locul de baștină al calfelor zilelor noastre. Pe timp de vară, meșteri tineri îmbrăcați în costumele și pălăriile breslelor de odinioară inspiră centrului istoric atmosfera orașului meșteșugurilor de odinioară. Răsunetul uneltelor lor anunță atelierele de fierar, tâmplar sau pietrar. La plecare din Sibiu, lasă drept suvenir sau talisman norocos un obiect în Stâlpul Calfelor.  Înainte de a coborî pe scările de sub turn, cercetează clădirile din stânga lui și probabil dreapta ta. Vei remarca cu siguranță o fațadă cu un portal gotic de piatră dantelată. Deasupra, un blazon renascentist, executat la comanda preotului Johannes de Alțâna de cel mai renumit pietrar al vremii, Andreas Lapicida. Pe fațada etajului, trei picturi murale îl reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul, pe Fecioara Maria cu pruncul Isus, iar în a treia se recunoaște blazonul regelui Ungariei, Matei Corvin.    🤔 Știai că? 🔍 Înainte de plecare în călătorie inițiatică, o calfă era nevoită să îndeplinească anumite criterii: să aibă o vârstă de sub 30 de ani, să nu fie însurat, să nu aibă copil nici datorii, și să nu fie certat cu nimeni din comunitate.  🔍Printre simbolurile blazonului de piatră vei vedea un leu cu o cruce și o coroană, stema lui Johannes de Alțâna, iar în cele patru colțuri reprezentarea preotului, al sfântului Ioan Botezătorul, al împăratului Frederic al III-lea și al papei Alexandru al VI-lea. 🔍 De-a lungul vremii, Piața Huet era cunoscută drept „Friedhof”, „Kirchhof” sau „Piața Griviței”. 

Întoarce-te la Turnul Scărilor, transformată în Casa Calfelor. Treci pe sub una dintre cele mai vechi construcții de apărare ale Sibiului, ridicate din piatră în secolul al XII-lea. Turnul servea ca poartă de intrare în cea dintâi incintă de fortificație. Pe aici se retrăgeau la adăpostul zidurilor locuitorii din Cibinensis în cazul năvălirilor. Un asediu mongol lasă prăpăd în 1241, motiv pentru care sibienii se avântă în dezvoltarea serioasă a sistemului de fortificație.  După primele trepte intră pe poarta din dreapta pentru a te bucura de ambianța curții interioare cu zidurile de piatră și turnul de lemn. Turnul aparține Bisericii Azilului, prima biserică ridicată, transformată ulterior în hală pentru îngrijit bolnavii. În prezent este amenajată ca biserică Ortodoxă iar intrarea se face din strada Azilului.  Poate te lași ispitit de articolele expuse în vitrinele magazinelor locale sau aroma bunătăților strecurate din bucătăriile localurilor. Dacă (sau după ce nu) ai rezistat tentațiilor cotește la dreapta sub contraforturile curbate. Îndreaptă privirea în sus pentru a observa cât de abruptă este panta de sub turnul bisericii. Sibienii încă mai povestesc de ce turnul a rămas cel de-al doilea ca înălțime din Transilvania. Pentru a se asigura că turnul din Sibiu va fi cel mai înalt, meșterii au plecat la Bistrița, pentru a măsura cu o funie turnul considerat cel mai înalt de atunci. Bineînțeles că bistrițenii țineau și ei la orgoliul lor și i-au invitat pe sibieni la un ospăț ca într-un moment de neatenție să reteze a bucată din funie.  Indiferent dacă alegi să urci pe scări sau să ocolești zidul pe cărarea din dreapta, vei vedea la dreapta o stradă despicată în două de un fost zid de apărare. Dacă ești suficient de aproape de ușa Liceului de Artă din apropiere, vei putea admira înălțimea turnului locuință, parte organică a Muzeului de istorie - Casa Altemberger.  🤔 Știai că? 🔍 Biserica Azilului e considerată printre cele mai vechi spitale din Transilvania. 🔍 În fața turnului locuință se observă forma unei grădini, cunoscută drept „Grădina martirilor”. Se zice că în pivnițele clădirii se închideau condamnații, iar pentru a obține răspunsuri la interogatoriu, erau torturați sub această grădină.  🔍 Legenda spune că datorită formei arcuite, strada din stânga zidului se numea „Spinarea Câinelui”.  🔍 Scările Turnului conduc spre Piața Cibin. Dacă ai timp, degustările de brânzeturi oferite în hala lactatelor merită o pauză gastronomică. 

Ridicată în secolul al XV-lea, a rămas una din cele mai bine păstrate monumente gotice din țară. În timpul urcării spre strada Mitropoliei, vei remarca ancadramentele de piatră a ferestrelor, bovindoul și loggia dinspre stradă.  Clădirea este numită și „Primăria veche”, fiind sediul instituției din 1545 până în 1745. A îndeplinit și multe alte funcții, fiind sediul arhivei Universității Săsești, închisoarea orașului, ocolul silvic, tribunalul, poliția orășenească, remiza pompierilor și depozit al Muzeului Brukenthal. Muzeul de istorie a fost inaugurat după o amplă renovare în 1990.  Numele clădirii păstrează memoria celui care a ridicat edificiul gotic, Thomas Altemberger. A îndeplinit timp de 20 de ani funcția de primar al Sibiului devenind și jude regal. Numele lui a rămas în istorie și datorită manuscrisului „Codex Altemberger”, o culegere de legi dăruite orașului Sibiu. Succesul și averea, care au făcut posibile construirea uneia dintre cele mai impozante case sibiene din secolului XV, se datorează și căsătoriei cu Affra de Salzburg din Ocna Sibiului. După moartea lui Altemberger, Affra s-a căsătorit cu Johann Lulay, comite al sașilor din Transilvania, care a moștenit astfel casa.  Deasupra porții principale, pe o placă omagială din piatră, se citește un text în latină dedicat împăratului Iosif al II-lea. Vizitează Muzeul de istorie și vei afla mai multe despre istoria Sibiului, iar dacă nu dispui de timp suficient, acordă 10 minute curții și grădinii interioare. Turnul locuință, balconul de lemn și blazoanele sculptate în piatră sunt doar câteva elemente ce te vor surprinde.  Unică în Transilvania, logia din grădină datează din 1491. În cheile de boltă vei regăsi blazonul lui Altemberger și al Affrei. Figurinele din piatră sunt opera lui Andreas Lapicida a cărui semnătură, în forma crucii Sfântului Andrei, o vei putea identifica cu ușurință.  🤔 Știai că? 🔍 În curtea Muzeului de istorie - Casa Altemberger este expusă statuia Soldatului de fier, executată în 1915 din lemn, placată cu metal (zale și nituri). Acestea sunt placate cu inițialele sau numele celor care au donat bani în cadrul unei acțiuni de strângere de fonduri pentru văduvele războiului. 🔍 Una dintre expozițiile muzeului de istorie prezintă Evoluţia comunităţilor omeneşti din sudul Transilvaniei. 🔍 Una dintre cele mai frumoase săli din clădire este sala de ședințe a Magistratului Sibiului 

Continuă plimbarea pe strada Mitropoliei, cea care a fost strada cunoscută drept „Aleea Măcelarilor”. Din 2007, în urma Marii Adunări Ecumenice Europene, este denumită simbolic, ”Strada Ecumeniei Sibiene”. La o privire mai atentă vei înțelege că și-a meritat titlul datorită bisericilor de diferite confesiuni ridicate aici. Vei trece pe lângă biserica reformată-calvină, a cărei turn multicolor se înalță spre cer din secolul al XVIII-lea. Spre mijlocul străzii vei remarca impozanta catedrală mitropolitană ortodoxă „Sfânta Treime”, iar mai încolo turnul cochet al bisericii evanghelice „Sfântul Ioan”.  Până atunci urmărește detaliile fațadelor, cum ar fi, stema breslei Croitorilor din 1574 de pe clădirea colț cu muzeul de istorie. Ai deslușit obiectul reprezentat în stemă?  După biserica reformată-calvină un gang sculptat din casa parohiei reformate face legătura cu pietonala Nicolae Bălcescu.  În imediata apropiere două Cariatide susțin balconul „Micului palat”. Pe locul actualei case a trăit cel mai renumit meșter aurar al Sibiului, Sebastian Hann. Forma actuală a primit-o în secolul al XVIII-lea, când a fost locuită de contesa Rahel, văduva locotenentului Lt. Col. conte Gregorius Bethlen.  La câțiva pași în față, pe partea dreaptă vei întâlni clădirea Poștei centrale. Caută pe fațadă elementele decorative! Ceasul solar încă mai indică ora exactă. Un detaliu interesant este reprezentarea în relief a unui personaj ce primește o scrisoare de la un porumbel în timp ce folosește telefonul. Pe aceeași parte, clădirea verde de vis a vis adăpostește sediul sucursalei Sibiu a Băncii Naționale a României, fostul sediu al băncii Albina.    🤔 Știai că?    🔍 În septembrie 2007 a avut loc la Sibiu un eveniment deosebit: A Treia Mare Adunare Ecumenică Europeană la care au participat peste 2500 de prelaţi ai bisericilor şi confesiunilor episcopale din Europa. 🔍 Sebastian Hann (1644 - 1713) este considerat cel mai renumit meșter al modelării metalelor prețioase din spațiul românesc. Câteva din pocalele lui le puteți admira în Muzeul Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania, din Casa Teutsch. 🔍 În biserica reformată-calvină liturghiile se desfășoară în limba maghiară, reformați fiind preponderent etnici ai comunității maghiare din Sibiu. Biserica găzduiește din 2007 și o galerie de artă cu expoziții temporare. 

Salut! Bine te-am găsit în turul audio prin care te invităm să descoperi Sibiul. Ia-ți răgaz 1-2 ore și intră în ritmul nostru molcom pentru a explora o părticică din centrul istoric al orașului. Harta te va ghida într-o plimbare în spațiu și timp. Ascultă poveștile și lasă-te cucerit! Te afli în Centrul de Informare Turistică al Primăriei Municipiului Sibiu, salonul în care te primim cu drag ca oaspete și sperăm să te revedem ca prieten. După ce ai întrebat despre evenimentele actuale, poate vrei să admiri expoziția în desfășurare sau, din contră, ești nerăbdător să pornești la drum. Te invităm spre curtea interioară a clădirii, unde începe povestea orașului de pe Cibin. Acesta este spațiul care a găzduit în 2019 Summitul European al șefilor de state și de guverne din Uniunea Europeană, precum și alte evenimente importante ale orașului. Dar nu te grăbi să ajungi acolo!  Lasă întâi privirea să exploreze spațiul și să fie vrăjită de detaliile arhitectonice tipice curentului Art Nouveau. Observă monumentala scară ondulată spre etaj sau ornamentele vitraliilor colorate, în care este încastrată stema orașului: două săbii încrucișate, trei frunze, o coroană pe scut triunghiular de culoare roșie. Vei regăsi aceste elemente și în vitrina de sticlă ce păstrează piatra în care se spune că Herman, conducătorul coloniștilor sași, și-a înfipt sabia, semnalând că acesta este teritoriul ales pentru noul cămin. Toți ceilalți au urmat exemplul în semn de consimțământ, dând astfel naștere simbolului comunității. Asta se întâmpla în secolul al XII-lea, când Sibiul este amintit pentru prima dată într-un document papal sub denumirea de „Cibinium”. Așa s-a născut și motto-ul ”Sibiu, tânăr din 1191”!  🤔 Știai că?  🔍 Primăria Sibiu este găzduită din 2006 de cel mai tânăr imobil din Piața Mare. 🔍A fost finalizat în 1906, pentru a servi drept sediu pentru Banca de Credit Funciar. 🔍Aplicația mobilă Sibiu City App aparține Primăriei Municipiului Sibiu, iar modulul „raportări incidente” permite comunicarea directă cu autoritățile publice? 

Simbol al ortodoxiei sibiene, exuberanța neobizantină a catedralei mitropoliei eclipsează orice clădire din jurul ei. Inspirată din arhitectura bazilicii „Sfânta Sofia” din Constantinopol, biserica a fost sfințită la 30 aprilie 1906 cu hramul „Sfintei Treimi”.  Însuși marele mitropolit Andrei Șaguna a inițiat construirea bisericii, obținând aprobarea și sprijinul împăratului Francisc Iosif I la mijlocul secolului al XIX-lea. Mitropolitul a militat pentru drepturile ortodocșilor din Transilvania.  Exteriorul catedralei impresionează atât prin formele rotunjite, cât și prin dimensiuni. Cupola măsoară 15 metri în diametru, iar cele două turnuri cu clopote măsoară 45 m înălțime.  Vizitează interiorul! Bolta înaltă, lumina pătrunsă prin ferestrele cupolei și aroma plăcută a tămâiei te vor copleși. Iconostasul a fost executat din lemn de tei aurit. Picturile interioare aparțin pictorului Octavian Smigelschi, originar din județul Sibiu. Se remarcă pictura de pe pandantiv reprezentându-i pe cei patru evangheliști și Isus Pantocratorul între îngeri.  Indiferent de credință, profită de un moment de liniște spirituală. Poate vrei să urmezi exemplul sibienilor care obișnuiesc să aprindă lumânări în amintirea celor dragi în curtea bisericii.  Vis a vis de intrarea principală vei remarca cea mai reprezentativă clădire neobrâncovenească din Sibiu, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna”. La o casă distanță, se distinge clădirea Mitropoliei Ortodoxe, Arhiepiscopia Ardealului din 1864.    🤔 Știai că? 🔍 Pe masa altarului este așezată macheta catedralei realizată din metal aurit. 🔍 Clopotul cel mare al turnului dinspre apus, cântărește 1345 kg și poartă inscripția „În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor". 🔍 Sfântul Ierarh Andrei Șaguna și-a trăit ultimii ani din viață la Rășinari, aproape de Sibiu. La cererea lui, după moarte, a fost înmormântat fără fast în cripta lui din cimitirul localității. 

Lecția despre toleranța religioasă a Sibiului continuă. Mai departe, tot pe strada Mitropoliei, față în față cu parcul, vei descoperi turnul bisericii evanghelice „Sfântul Ioan”. Sibienii o numesc Johanniskirche. Ca majoritatea bisericilor din oraș, este lăcaș de cult și cultură, unde se desfășoară nu doar liturghii religioase ci și evenimente culturale. Construită în secolul XIX pentru enoriașii cartierului Josefin din apropiere, deține două sculpturi de altar deosebit de frumoase, reprezentându-i pe Ioan Botezătorul și Ioan Evanghelistul. Biserica este legată printr-un gang deasupra porții de fostul orfelinat evanghelic. În prezent adăpostește Centrul de Cultură şi Dialog Friedrich Teutsch, denumit după episcopul și istoricul sas.  Dacă găsești poarta metalică deschisă, îndrăznește! Vei pătrunde în curtea dreptunghiulară, închisă în partea de sud-vest de o porțiune din zidul fortificației. Această mică oază a orașului e animată de clienții cafenelei – librării și a oaspeților ce vin să viziteze Muzeul Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania găzduit la etajul I. Dacă ai timp la dispoziție și ești curios să afli mai multe despre istoria comunităților săsești din Transilvania, vizitează expoziția. Vei vedea o copie a primului document ce atestă Sibiul din 1191, obiecte bisericești, portul popular săsesc din diferitele zone, o adevărată colecție din tezaurul săsesc. Un tur cronologic te va ajuta să înțelegi mai bine cum au ajuns sașii în Transilvania și de ce majoritatea au fost nevoiți să părăsească această regiune după cel de-Al Doilea Război Mondial.  Partea din activitățile muzeului sunt și expozițiile temporare și prelegerile istorice. Clădirea mai găzduiește Arhiva centrală a Bisericii Evanghelice C.A. din România şi biblioteca.    🤔 Știai că? 🔍 Una dintre atracțiile deosebite ale muzeului o reprezintă colecția operelor celor mai renumiți meșteri aurari din Transilvania.  🔍 Expoziția ilustrează evoluția învățământului în limba germană din Transilvania, de care Biserica Evanghelică C.A. s-a îngrijit timp de secole. 🔍 Printre cele mai spectaculoase colecții, rămâne cea a păpușilor îmbrăcate în portul săsesc de sărbătoare. Acestea diferă în funcție de zona geografică, statutul și vârsta purtătorului. 

După atâtea străzi și clădiri, te invităm la o plimbare în parcul ASTRA. În secolul al XIX-lea, zidurile de fortificație și turnurile de apărare s-au demolat sau au fost înglobate în noua infrastructură. În 1879 s-a înființat Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu, a cărei scop îi este sugerat de nume. S-a preocupat de amenajarea spațiilor verzi din oraș, parcul ASTRA fiind prima realizare semnificativă. La începutul secolului XX parcul a primit înfățișarea de azi și datorită activității Asociației ASTRA au fost dezvelite mai multe busturi ale personalităților culturii românești. Din 2007, în mijlocul parcului s-a amenajat o fântână arteziană ce animă locația pe timp de vară. Datorită măsuțelor de șah din marmură, își petrec cu plăcere timpul aici pasionații sportului minții. Dacă te ține, provoacă-i la o partidă!  Îți vor atrage atenția cei doi Atlași de la intrarea Palatului Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român ASTRA. Construit între 1903 și 1905 a servit drept sediu pentru asociație fiind conceput pentru a adăposti un muzeu istoric și etnografic, arhiva și biblioteca asociației. Muzeul a fost inaugurat în 6 august 1905.  Prin decorațiunile exuberante specifice stilului victorian, sala de la etajul II este printre cele mai frumoase spații de spectacole din oraș. Pe scena din incintă a avut loc primul spectacol de teatru românesc din Transilvania. În zilele noastre sala găzduiește evenimente extraordinare, lansările de carte, concertele de jazz și muzică clasică. Palatul adăpostește sediul central al Bibliotecii Județe ASTRA.  În partea stângă atrage atenția fațada ornamentată a Spitalului de pediatrie. Destinația inițială a fost cea de sanatoriu și casă de oaspeți pentru cei care frecventau baia populară. Sub denumirea de „Baia populară”, clădirea recent reabilitată își primește și azi oaspeții în decorul fascinant oferit de plafonul înalt, balcoanele cu arcade și elemente specifice barocului și Jugendstilului.    🤔 Știai că? 🔍 Obiectivele Societății pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu au fost preluate din 2010 de Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu (AIOS). 🔍 Construirea Palatului ASTRA a costat 158.426 de coroane. Suma a fost colectată din taxele membrilor, donatori și o loterie organizată în acest scop. 🔍 Un rol important în strângerea fondurilor l-a avut Dr. Cornel Diaconovici, secretarul asociației, autorul primei Enciclopedii românești.  🔍 Prima piesă de teatru jucată la inaugurarea sălii a fost Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri. 

La ieșirea din parcul Astra întâmpini forfota oamenilor ce trec spre sau dinspre pietonala Nicolae Bălcescu. Pe vremuri strada se numea Heltauergasse, aluzie la drumul ce ducea spre localitatea Cisnădie. Călătorii ce veneau din această direcție intrau în oraș prin Turnul Porții Cisnădiei, aflat odinioară aici. Ia direcția Pieței Mari! Privirea îți este furată de ferestrele animate ale restaurantelor și magazinelor, dar și de ornamentele baroce sau eclectice de pe fațadele colorate. Fiecare spune poveste familiilor înstărite ce au locuit aici sau a magazinelor închiriate. De la parfumuri, bijuterii, ceasuri, blănuri, pălării și mobilă, până la mezeluri și prăjituri, de toate se găseau pe această stradă. Pe la mijlocul ei, îți vor atrage atenția pe partea stânga capitelurile corintice ale Casei Bugarsky. Alipită pe acoperișul căsuței cu doi ochi arată direcția vântului o girueta în formă de pisică. Pe partea dreaptă verdele intens și bovindoul scot în evidență Casa Bielz. Câțiva pași mai în față o fântână arteziană dă viață unei piațete. Acordă un minut să observi clădirile din jur. Pe partea stângă spre Piața Mare vei vedea pe colț o clădire înaltă, fostul sediu al Regimentului Garnizoanei. Față în față pe aceeași parte se disting formele neorenascentiste ale, probabil, celui mai cunoscut hotel din Sibiu, Împăratul Romanilor. Întoarce privirea spre strada ce se deschide din pietonală. Clădirea de pe colț, cu colțul teșit și balconul cu feronerie dantelată îți va atrage privirea. Între sibieni era cunoscută ca „La Floașiu” după numele comerciantului care a deschis în 1920 cel mai mare magazin românesc din Ardeal. 🤔Știai că? 🔍 În timpul Festivalului Internațional de Teatru, pietonala este animată de dansatori, acrobați și actori în spectacole de stradă captivante. 🔍Casa Bielz a fost botezată după dr. Julius Bielz, cunoscut istoric, muzeograf și etnograf. Soția lui, Josefine Bielz, a înființat în casa lor Asociația Femeilor Sibiene în 1875. 🔍Pe mijlocul pietonalei a circulat tramvaiul până în 1970.

Dacă nu ai obosit alegând suvenirurile de la intrarea pe strada Papiu Ilarian, te invităm să continui explorarea Sibiului. Cu cât privești mai atent, cu atât vei descoperi mai multe detalii interesante. Acoperișuri cu lucarne, fațade cu motive în relief și porți decorate, așa cum poți vedea motivul solar pe poarta verde la trecere pe strada Tipografilor. În clădirea cea mare, de pe colț a locuit dramaturgul Radu Stanca, patronul spiritual al Teatrului Național din Sibiu. Numele lui îl vei regăsi și pe una din stelele Aleii Celebrităților din Parcul Cetății.  Mai fă câțiva pași pentru a ajunge pe strada Cetății, botezată și „Cea mai frumoasă stradă din Sibiu”. Spectaculozitatea se datorează patinei istorice imprimate de turnurile și zidurile de apărare, recent rehabilitate și redeschise publicului pentru vizitare, după mai multe decenii. Rămâne cea mai bine păstrată porțiune din fortificația de secol XIV. Zidurile de apărare se asemănau cu porțiunea restaurată din apropierea ta. Bastioanele poartă numele breslelor care le-au construit și gestionat, astfel le poți vedea pe cele ale Archebuzierilor, Olarilor și Dulgherilor. În secolul al XVI-lea Sibiul deținea printre cele mai bine dotate și eficiente sisteme de apărare. Zidurile înconjurau aproximativ 80 de ha fiind asigurate de 39 de bastioane. Elementele cheie rămân, bineînțeles, locuitorii ajutați de cea mai modernă tehnologie militară. Astfel se explică de ce în perioada celor mai aspre năvăliri otomane Sibiul nu a fost cucerit, fiind poreclit „orașul roșu”. Rezistența se datora și tributului plătit imperiului Otoman. Plimbându-te printre cele două ziduri îți vine greu să crezi că ești într-un fost șanț de apă, utilizat pentru apărarea mai eficientă, nu-i așa?    🤔 Știai că? 🔍 Strada Cetății a devenit spațiul unor evenimente speciale în care gastronomia și meșteșugul se îmbină de minune cu muzica, percum VinFest, Craft Fest și Artsy Hanmade Fair. 🔍 Deși servesc aceluiași scop, fiecare bastion este diferit prin formă și elementele decorative. Demonstrează probabil mândria și dorința de manifestare artistică a breslelor.  🔍 Din 2013, cu ocazia fiecărei noi ediții a Festivalului de Teatru de la Sibiu, câteva noi personalități importante din lumea internațională a artelor spectacolelor primesc câte o stea pe Aleea Celebrităților. 

Spuneam că Sibiul a ținut pasul cu tehnologia militară a vremii. Așa se întâmpla și în secolul al XVI-lea, când au apărut tunurile, iar pentru utilizarea lor, micile bastioane, concepute pentru arme cu calibru mic, erau nepotrivite. A început astfel construcția unui bastion gros, potrivit pentru toate tipurile de artilerie. Continuând plimbarea spre capătul Parcului Cetății, vei găsi o poartă spre dreapta, față în față cu Turnul Dulgherilor. La ieșire din siguranța fortificației, vei simți agitația orașului din afara zidului, noul „inamic” de care putem pretinde că ne protejează sistemul de apărare în secolul XXI. Cercetează pentru câteva clipe zidul alb al bastionului gros. Ferestrele asimetrice scoase în evidență sunt transformate din fostele guri de tragere. Strategia consta în îndepărtarea celor care încercau să pătrundă prin zidurile cetății. Curând, sibienii au preluat de la italieni moda bastioanelor de tip „orecchione”. Triunghiul galben marchează linia fostului val de pământ. Poate dorești să înconjori turnul gros prin curtea filarmonicii și turnul cu scări, ori poate revii pe strada Cetății. Intrarea principală a fostului turn gros destăinuie identitatea contemporană a clădirii, sediul Filarmonicii de Stat din Sibiu, sala Thalia. Inscripția 1788 - 2004 indică anii în care clădirea s-a metamorfozat. În 1788 bastionul de apărare a devenit prima sală de teatru din Transilvania iar în 2004 clădirea și-a reluat funcția culturală, evidențiind în arhitectură și elementele din sistemul de apărare.    🤔 Știai că? 🔍 Tipograful și mai apoi primarul Sibiului, Martin Hochmeister a fost cel care a inițiat transformarea turnului de apărare în sală de teatru. Construcția a durat un an, în 1788 fiind jucata prima piesă de teatru.  🔍 Thalia este numele muzei comediei și a poeziei idilice. În greaca antică Thalia înseamnă „cea veselă, cea înfloritoare”. 🔍 Printre evenimentele extraordinare găzduite de sala Thalia, se numără Sibiu Opera Festival, Zilele muzicale româno-americane și Festivalul-concurs internațional de interpretare pianistică și compoziție „Carl Fieltsch”. 

Din curtea de lângă Sala Thalia, câțiva dinozauri îți vor atrage atenția. Înalți de până la 8 metri, aceștia fac parte din expoziția permanentă educativă și recreativă a Muzeului de Istorie Naturală. Pe fațada clădirii vezi inscripționată o cifra romană MDCCCIXIV. Îți mai amintești cum să o descifrezi? (1894)  1848 este anul în care un grup de intelectuali sași, pasionați de natură a înființat Societatea Ardeleană de Științele Naturii. Pentru a adăposti și a expune colecțiile în creștere de minerale, plante și animale conservate sau împăiate, în 1894 au început construcția clădirii dedicate acestui scop din banii donați de membri asociației. Din exterior se recunosc elementele stilului clasicist. Interiorul organizat pe trei nivele prezintă evoluția lumii vii, de la cele mai simple viețuitoare la păsări. Interiorul clădirii și mai ales expozițiile merită o vizită. Ai ocazia să vezi exemplare foarte rare, cum ar fi o bufniță polară din zona arctică sau fosile de mamut. Te vor impresiona și speciile exotice de fluturi, colecția de lepidoptere fiind cea mai spectaculoasă.  La fel ca în acest caz, pasionații de drumeții montane au înființat în 1880 Asociația Carpatină Transilvană, denumită și Societatea Carpatină Ardeleană a turiștilor. Membrii asociației au început marcarea traseelor montane și construirea cabanelor. Tot în această perioadă, în 1879 s-a înființat Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu a cărei membri amenajau, printre altele, parcurile orașului. Toate aceste inițiative demonstrează continuarea cultului comunității din cultura săsească. Ce societate ai înființa pentru comunitatea Ta?    🤔 Știai că? 🔍 Asociația Carpatină Transilvană a fost înființată la inițiativa lui Dr. Karl Wolff sub denumirea de Siebenbürgische Karpatenverein (S.K.V.). S-au alăturat 480 de bărbați și 18 femei. 🔍 Hypsilophodon, Tyranosaurus rex, Tryceratops, Diplodocus, Velociraptor și Pterosaurus sunt numele speciilor de dinozauri din curtea muzeului. Cel mai mare ajunge la 8 metri înălțime. 🔍 Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu a amenajat inclusiv promenada și parcul de pe strada Cetății. 

După ce ai fixat imaginea fațadelor pastelate cu camera ori cu privirea, te invităm să te furișezi pe gangul din apropierea sălii. Vei ajunge pe strada Tipografilor, denumită cândva Wiesengasse, pe vremea când se organiza aici Târgul Olarilor. De aici vei intra spre dreapta în Piața Schiller. Sub bovindoul de pe colț, vei vedea bustul din bronz a lui Schiller. A fost donat orașului de Gustav Nüssbacher, unul dintre măcelarii specialiști în fabricarea Salamului de Sibiu la începutul secolului XX. Statuia a fost dezvelită inițial în Parcul ASTRA cu ocazia aniversării a 150 de ani de la nașterea celui mai cunoscut poet romantic german. Profită de un moment de liniște pe băncuțele din jurul fântânii arteziene. Față în față vezi fațada cu grilaje metalice bogat ornamentate, autentice din epoca barocă a orașului. Casa a aparținut lui Martin Hochmeister, primarul orașului, care a fost vizitat de însuși împăratul Iosif al II-lea. Tot aici a copilărit strănepotul lui Hochmeister, Emil Sigerus, cel căruia îi datorăm Cronica orașului Sibiu.  Trecând strada Timotei Popovici, pe partea dreaptă se desfășoară clădirea Arhivelor statului. Construită la începutul secolului XX, păstrează elemente eclectice caracteristice. Construcția a fost concepută pentru scopul pe care îl îndeplinește și azi, depozitul fiind iluminat de ferestre mari și separat de clădirea administrativă printr-un coridor lung, pentru a proteja documentele în caz de incendiu. E prima clădire construită pentru păstrarea și conservarea patrimoniului arhivistic din România. Păstrează documente din perioada 1292-1984. Pe fațada vei recunoaște stema Transilvaniei, a Sibiului și a Universității Săsești.  Strada Arhivelor te va conduce înapoi spre Piața Mare. Înainte de a trece prin gangul Generalului, caută stema orașului în elementele decorative ale Casei Bedeus.    🤔 Știai că?    🔍 Strada Arhivelor s-a numit F.D. Roosevelt până în 1970, Ambruster până în 1946 și Generalkommandogasse până în 1872.  🔍 Timp de 200 de ani în Piața Schiller a funcționat o moară, cunoscută ca Rossmühle. 🔍 Casa care adăpostește pe colț bustul lui Schiller a aparținut lui Gustav Dietrich. După moartea sa, lasă moștenire imobilul fundației cu același nume care deschide aici „Casa creștină de oaspeți.” 

Sibiul a fost atestat pentru prima dată într-un document papal cu denumirea „Cibinium” la 20 decembrie 1191. Așezarea a fost colonizată în secolul al XII-lea de sașii veniți în Sudul Transilvaniei la invitația Regelui Geza al II-lea, pentru a apăra granițele Ungariei. În schimbul serviciilor militare, sașii au fost recompensați cu privilegii. Bula de Aur, oferită de regele Ungariei Andrei al II-lea în 1224 a fost una dintre acestea.  În 1366 Sibiul este atestat ca oraș oraș sub denumirea de „Hermannstadt”. În acel moment orașul număra aproximativ 1900 de locuitori și 13 bresle meșteșugărești, antrenând dezvoltarea comerțului.  Tot în acest secol au fost deja menționate un spital, o bibliotecă, o școală și o monetărie. Dezvoltarea economică, evoluția urbanistică și desăvârșirea sistemului de fortificație au determinat în 1692 investirea Sibiului cu statutul de capitală a Transilvaniei până în 1791.  Sibiul ține pasul cu polii urbani ai timpului și secolul următor deschide primul muzeu public din sud-estul Europei (1817), construiește cale ferată (1872) și introduce electricitatea (1897).  1 decembrie 1918 marchează unirea Transilvaniei cu România și o nouă etapă în viața Sibiului. Structura etnică a orașului se modifică. Au loc emigrări masive ale populației săsești și imigrări ale locuitorilor români din alte regiuni. Orașul se adaptează erei industrializării.  În decembrie 1989, Sibiul a fost printre primele orașe din țară care se alătură revoluției împotriva regimului comunist din România.  În anul aderării României la Uniunea Europeană, 2007, Sibiul devine Capitală Culturală Europeană. În 2011, destinația turistică, Sibiu este singurul oraș din România onorat cu 3*** stele Michelin. La fel de multe stele Michelin a primit și Muzeul ASTRA în 2019.  9 mai 2019 a rămas în istoria Sibiului datorită summit-ul informal al șefilor de stat și de guvern din statele membre UE care a avut loc aici. 2019 aduce întregii regiuni statutul de Regiune Gastronomică Europeană.  În iunie 2019, papa Francisc a fost prezent la Sibiu cu ocazia călătoriei apostolice în România. În 2021 - 2022 Sibiul devine Capitala Europeană a Drumeției.    🤔 Știai că?  🔍 Sibiul păstrează o cronică a celor mai importante evenimente din perioada 1100 - 1929. Autor este istoricul, etnograful și scriitorul Emil Sigerus (1854 - 1947). 🔍 Câteva date cheie în istoria orașului și de pe actualul teritoriu al României: 1494 - prima farmacie , 1525 - prima tipografie, 1534 - prima fabrică de hârtie, 1544 - prima carte în limba română, 1555- Conrad Haas experimentează prima rachetă în trepte din lume; 1717 - prima fabrică de bere. Citește toate premierele Sibiului pe patrimoniu.sibiu.ro  🔍 Drepturile colective ale sașilor din Transilvania numărau printre altele, scutirea de taxe și dreptul la alegerea liberă a judelui regal iar mai apoi a primarului orașului. 🔍„Orașul roșu” este una dintre „poreclele” Sibiului primită în urma unor asedii turcesc eșuate. Probabil datorită culorii zidurilor, Sibiul este descris ca „orașul roșu”. 

Dintre toate clădirile Pieței Mari, există una care atrage atenția în mod special. Se remarcă fațada cu imensul portal și acoperișul înalt, în două trepte. Aceste elemente sunt caracteristice perioadei în care au fost construite: barocul târziu austriac, manifestat în Transilvania secolului al XVIII-lea. Impozantul imobil este primul muzeu public din sud-estul Europei, al treilea din lume. Și-a deschis porțile în fața vizitatorilor în 1817, la 14 ani după moartea baronului care l-a creat: Samuel von Brukenthal.  Brukenthal este una dintre cele mai importante personalități din istoria Sibiului și a Transilvaniei. A reprezentat interesele comunității săsești la curtea împărătesei Maria Tereza și a devenit consilierul ei personal. În perioada 1777-1787 a îndeplinit funcția de guvernator al Transilvaniei.  Pasiunea pentru artă, literatură, cartografie, numismatică și științe în general l-au determinat să colecționeze de-a lungul vieții numeroase opere de artă, cărți, monede, minerale și alte obiecte de valoare pe care le-a adunat în palatul din Piața Mare. A luptat pentru păstrarea drepturilor națiunilor în Transilvania în fața noului sistem administrativ impus de Iosif al II-lea.  Brukenthal a fost preocupat și de dezvoltarea culturilor agricole și creșterea animalelor. În orangeria din palatul de vară de la Avrig cultiva plante exotice și tot imperiul cunoștea hergheliile sale.  Pentru a cunoaște mai îndeaproape universul baronului, rezervă-ți câteva ore pentru a vizita colecțiile muzeului. Poți savura atmosfera boemă chiar și printr-o plimbare scurtă în curtea și grădina palatului din Piața Mare. Ai șanse să-i întâlnești pe Donatello și Antonello, mascotele vii ale muzeului. 🤔 Știai că? 🔍 Pe lângă imobilele sale, Samuel von Brukenthal a lăsat moștenire 1300 de picturi (flamande și gravuri), 13000 de cărți (numeroase unicate și incunabule) și 17500 de monede antice, un cabinet de curiozități, colecție de cartografică și colecție de pietre romane. 🔍 Brukenthal a fost susținut de frumoasa lui soție Katharina Sofia, fiica primarului Klockner. 🔍 Portalul palatului este decorat cu stema familiei Brukenthal și a soției. Podul de piatră face referire la numele original al lui Brukenthal, Brekner. În graiul săsesc Bräk înseamnă pod.

Ieșind din Centrul de Informare Turistică, ajungi în inima orașului - Piața Mare a Sibiului, un spațiu metamorfozat de fiecare secol în funcție de perioada istorică. Spațiul s-a conturat în secolul al XIII-lea după ce Sibiul a obținut dreptul de a organiza târguri periodice. Acestea se desfășoară în jurul fântânii „Berzei”. După ce orașul primește și dreptul la pedeapsa capitală, condamnările și execuțiile publice au loc tot în Piața Mare (până în secolul al XVIII-lea). Tot aici au săpat localnicii depozitele de grâne, ca măsură de precauție în caz de asediu. Gurile acestora sunt evidențiate de 5 cercuri acoperite cu marmură neagră. În apropiere vei remarca un pentagon desenat în pavaj cu pietre roșii, ce marchează locul statuii sfântului catolic al orașului, Nepomuk (din 1734 până în 1948). Câțiva pași mai încolo, o placă comemorativă aduce omagiu eroilor revoluției din 1989. Nu departe, pietre roșii modelează un cerc ce amintește de prima pompă de apă. Din 1984 până în 2004 statuia lui Gheorghe Lazăr domina piața. Azi o variantă reinventată a statuii privește Piața Mare dinspre Turnul Sfatului. Spre est un alt cerc cărămiziu indică locul stâlpului infamiei decorat cu statuia lui Roland. Simbol al autorității și autonomiei legislative a Sibiului, statuia cavalerului dreptății a fost prezentă în Piața Mare din 1550 până în 1783. Imaginează-ți sutele de generații care au bătătorit pietrele Pieței Mari, pe jos, cu trăsura, omnibusul, tramvaiul sau mașina pentru a se întâlni. Aici aveau ocazia să participe la o decapitare sau să sărbătorească momente importante din viața burgului.  Aspectul de azi al pieței reflectă istoria și cultura orașului, fiind un spațiu definit de locuitori și toți cei care și-l însușesc. 🤔 Știai că? 🔍 Piaţa are lungimea maximă de 142 m, iar lăţimea de 93. 🔍 În Piața Mare a fost instalată în secolul al XVIII-lea „cușca nebunilor” unde erau închiși cei care deranjau liniștea noaptea. 🔍 Statuia lui Ioan de Nepomuk este adăpostită azi în curtea parohiei romano-catolice din Piața Mare. 

Ce face Sibiul atât de special? Să fie fațadele pictate în culori pastelate, ochii care veghează atent de pe acoperișurile cărămizii sau poveștile ascunse în spatele acestora?  Casa din dreapta Muzeului Brukenthal păstrează amintirea domniței Johanna Balk, care a ales să-și înfingă acul broșei în inimă pentru a rămâne fidelă soțului ei. Casa Albastră, cea din stânga muzeului, a găzduit farmacia „La Vulturul Negru”. În această casă, cunoscută și sub denumirea de „Casa Möringer” a funcționat primul teatru al Sibiului în secolul al XVIII-lea.  La stânga de pietonala Nicolae Bălcescu vezi fațada cu 13 ferestre a „Casei Generalului”. Curtea ei a fost modificată pentru a crea legătura dintre strada Arhivelor și Piața Mare. La câțiva pași urmează „Casa Hecht” botezată astfel după familia căreia i-a aparținut. Aici a funcționat primul oficiu poștal al Sibiului în secolul al XVIII-lea. Tot aici și-a organizat sediul Universității Săsești, administrația teritoriului autonom săsesc.  Ancadramentele de piatră ale ferestrelor și leii de deasupra lor îți vor atrage privirea spre fațada „Casei Haller”. Nu ezita să treci de portalul impozant pentru a descoperi în curte turnul locuință. La câteva case distanță se înalță sediul Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România. Vis-a-vis, „Casa Lutsch” a fost pe rând han, librărie, băcănie, farmacie, berărie, cazino și restaurant.  Pe latura nordică se ridică în secolul al XVIII-lea biserica romano-catolică închinată „Sfintei Treimi”. Slujbele se desfășoară aici în limbile germană, maghiară și română, sugerând tradiția în toleranța etnică și confesională a orașului. Lângă se desfășoară fațada parohiei romano-catolice, fosta mânăstire Iezuită, primul sediul al „Gimnaziului de stat”. 🤔 Știai că? 🔍 La parterul casei de la numărul 9 a funcționat în secolul al XIX-lea primul atelier de fotografie din Sibiu și Transilvania. Aici și-a desfășurat activitatea prima femeie fotograf din România, Kamilla Asbóth (1838 - 1908). 🔍 În perioada celui de-al doilea război mondial, Casa Albastră a fost sediul gestapoului german. 🔍Poți urmări ce se petrece în Piața Mare din Sibiu online, prin webcam-urile de pe Sibiu City App sau pe www.sibiu.ro.

Dacă în evul mediu locuitorii Sibiului se adunau în Piața Mare pentru a participa la o execuție publică, azi sibienii și oaspeții lor se strâng în centrul orașului pentru a participa la concerte și târguri internaționale. Este spațiul oamenilor, al timpului dedicat vieții sociale și al momentelor cheie din istoria orașului. Aici s-au plimbat spre locul întâlnirii toți șefii de stat ai UE cu ocazia Summit-ului din 2019, aici a început și s-a încheiat Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007.  Piața Mare prinde viață odată cu primăvara și Târgul de Paști în luna aprilie. Continuă pe ritmurile Festivalului de jazz în luna mai. Ultima sâmbătă a lunii mai este rezervată maratonului. Luna iunie transformă Piața Mare în scena imensă a Festivalului Internațional de Teatru. Tot aici iau startul competiții internaționale sportive precum Turul ciclist și Raliul Sibiului. În luna august iubitorii rock-ului își dau întâlnire în Piața Mare la „Artmania” iar iubitorii muzicii clasice la festivalul „Classics for pleasure”. Cei care preferă folclorul se pot bucura de Festivalul internațional de folclor „Cântecele munților”. Septembrie începe cu „Târgul olarilor” și continuă cu veselia „Cibinfest”-ului. Ștafeta este predată Festivalului Internațional de film documentar, „ASTRA Film Festival” din luna octombrie. Când vântul aducea vestea iernii, Târgul de Crăciun se instaurează în inima orașului. Zeci de mii de sibieni și vizitatori sărbătoresc împreună trecerea dintre ani. Un nou ciclu se încheie când Piața Mare este redată trecătorilor în toată splendoarea și liniștea ei în perioada februarie - martie.  🤔  Știai că? 🔎 Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu transformă orașul timp de 10 zile într-un imens spațiu de joc. Performanțele artistice ale artiștilor din toată lumea uimesc zeci de mii de spectatori.  🔎 Festivalul de Jazz de la Sibiu, organizat pentru prima dată în 1977, este considerat cel mai longeviv din țară. 🔎 Cântecele Munților, este festivalul folcloric organizat de Ansamblul „Cindrelul - Junii Sibiului”, primul ansamblu de dansuri populare din România, înființat în 1944. 🔎 În 5 decembrie 1703, din cauza unor conflicte de interese între imperiul habsburgic și primarul orașului, Johann Sachs von Harteneck a fost executat în Piața Mare. 

Lasă-te cucerit de oraș și pornește într-o călătorie de explorat străduțele pietruite sub privirea atentă a ochilor Sibiului. Îndreaptă-te spre clădirea Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România - Casa Filek. Cea înaltă de culoare gri spre strada General Magheru. Vis-a-vis vei vedea Colegiul Național Gheorghe Lazăr. Aici a studiat pedagogul Gheorghe Lazăr, poetul Octavian Goga, filozoful Emil Cioran și alte personalități importante. Alege să cotești la dreapta pe strada Filarmonicii, apoi pe prima stradă la stânga, cea a Șelarilor. Vei descoperi biserica Franciscanilor, clădită în secolul al XV-lea în stil gotic. Nu ezita să cobori cele câteva trepte pentru a te bucura de interiorul decorat baroc. Continuă plimbarea pe lângă biserică de unde vei vedea cel de-al patrulea zid de fortificație. În stânga ta vei întâlni o strada foarte îngustă, una secretă, știută doar de localnici. Aceasta te va întoarce pe strada General Magheru în fața bisericii greco-catolice a Ursulinelor. A fost construită în stil gotic în secolul al XV-lea de călugării dominicani și a devenit depozit de grâne după reformă. Două secole mai târziu, călugărițele ordinului sfintei Ursula au renovat clădirea în stil baroc.  În fața bisericii veți vedea statuia lui Nicolaus Olahus, născut la Sibiu în 10 ianuarie 1493 - umanist, istoriograf, om politic și arhiepiscop de Esztergom.  Puțini își mai amintesc că pe Strada General Magheru circula tramvaiul - inaugurat între Rășinari și gara Sibiu în septembrie 1905. Tronsonul de lângă biserică era cea mai abruptă porțiune din traseu, de aceea, câteodată, pasagerii erau nevoiți să coboare din tramvai, ca acesta să poată urca panta.    🤔 Știai că? 🔍 Actualul Colegiu Național „Gheorghe Lazăr” a fost gimnaziu iezuit cu predare în limba latină până în 1849, gimnaziu german până în 1868, gimnaziu maghiar până în anul 1919 și liceu românesc până în zilele noastre. 🔍 În 2011 Biserica Franciscană a devenit scena câtorva cadre cu Nicolas Cage pentru "Ghost Rider"? 🔍 În arcul de triumf al bisericii Ursulinelor se poate citi inscripția: „Haec aedes pietate Mariae Theresiae reginae avgvstae fvlta ac restavrata est" ( "Acest edificiu este susţinut şi restaurat prin pietatea augustei regine Maria Terezia").

Statuia lui Nicolaus Olahus se află la răscrucea dintre strada General Magheru și Avram Iancu, cunoscută și drept „Reispergasse”. Deși este una dintre cele mai vechi străzi ale orașului, datate din secolul al XIV-lea, fațadele arată că au locuit aici familii de meșteri și nobili înstăriți, mai apoi comercianți și personalități importante. Clădirile renovate la începutul secolului al XX-lea amintesc de stilul Art Nouveau. În același timp găsim pe această stradă și una dintre cele mai vechi case ale orașului, „Casa Böbel”. Aspectul deosebit al fațadei păstrează pe latura dreaptă forma de trepte, caracteristică stilului gotic. Casa poartă numele lui Johan Böbel, unul dintre proprietarii casei, brutar / artist al orașului. El a creat Albumul Böbel cu imagini despre fortificațiile și turnurile de poartă ale Sibiului.  Continuând plimbarea spre Piața Mare, pe partea dreaptă îți va atrage atenția fațada „Casei Zodiacului”. Simbolurile ei zodiacale, vegetale, animale și minerale sunt amprenta lui Dr. Johann Müller, doctor în filosofie și științe juridice.  O parte a construcțiilor au fost ridicate pe cel de-al III-lea zid de fortificație, turnurile de apărare fiind înglobate în corpul clădirii. Poți remarca asta dacă deschizi poarta curții de la numărul 9. Înainte de a ajunge în Piața Mare mai ai ocazia să vezi una dintre cele mai pitorești curți ale Sibiului. Intră pe poarta de sub balconul cu monogramele „BB” modelate în grilaj. Mai departe strada te va ghida înapoi spre Piața Mare. 🤔 Știai că? 🔍 Pentru a vedea o parte din cea de-a III-a centură de fortificații, vă invităm să coborâți pe Pasajul Școlii spre strada Movilei. Strada deosebit de pitorească păstrează o parte din cel de-al III-lea zid de fortificație.  🔍 În casele de pe strada Avram Iancu au locuit în perioada revoluției 1848 personaje precum Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Nicolae Bălăşescu, Nicolae Bălcescu, Timotei Cipariu și Avram Iancu. 🔍Intrând în incinta încăperii din dreapta porții de la numărul 6, veți putea vedea o frescă din secolul al XVI-lea. Pictura murală reprezintă scene și personaje biblice. 

Înainte de a face cunoștință cu Piața Mică, oprește-te în fața celui mai important simbol al Sibiului, Turnul Sfatului. Dacă ai remarcat, inclusiv logo-ul aplicației Sibiu City App are forma acestui turn. Ar putea simboliza „Diversitatea culturală, punte între patrimoniu și cultura viitorului”, citat din motto-ul inscripționat pe o placă așezată pe zidul turnului în 2007. La o privire mai atentă, vei remarca doi lei de piatră despre care se presupune că există acolo de la prima construcție.  Turnul este unul atipic, cocoțat pe două arcade, dintre care una este sculptată din casa din stânga lui în anii 30. A fost înălțat ca poartă de acces în cetate în secolul al XIII-lea, pe cel de-al doilea „inel” de fortificație. Distrus de mai multe ori de catastrofe naturale și incendii a fost reconstruit în secolul al XVII-lea. Acoperișul actual datează din secolul al XIX-lea. Într-o cunoscută pictură, acoperișul turnului este ascuțit înconjurat de patru turnulețe. Turnul a îndeplinit numeroase funcții: de la turn de apărare, la turn de veghe pentru incendii, depozit de cereale, temniță și chiar muzeu.  În zilele noastre vizitatorii se pot bucura de priveliștea din ferestrele turnului. Ajungi acolo urcând cele 141 de trepte. Nu crezi? Numără!  În timpul urcării poți admira diverse expoziții temporare, mecanica ceasului funcțional din 1906 iar în vârf, bineînțeles, splendida panoramă a Sibiului! 🤔 Știai că?  🔎 Numele „Turnul Sfatului” provine de la primăria orașului care a funcționat în clădirea din imediata apropiere în secolul al XIV-lea. 🔎În condiții meteo favorabile, prin geamul sudic al turnului se vede creasta munților Făgăraș. 🔎 Turnul Sfatului a fost vizitat de peste 59.000 de persoane în anul 2019.